S-au mutat în Italia, dar în 2 luni visul a devenit coşmar. Cât costă, de fapt, casele de 1 euro și adevărul din spatele acestor oferte atractive

Visul Italian s-a dovedit un coşmar pentru o familie dornică să înceapă o viaţă nouă, în mijlocul peisajului feeric din Peninsulă. Se pregătiseră pentru „La dolce vita”, cu mult soare, mâncare delicioasă şi surprize culturale, mai ales că mirajul caselor vândute la preţuri derizorii, aproape gratis, i-a atras pe mulţi către satele depopulate din Italia. Însă familia de finlandezi a fost curând dezamăgită de oraşul sicilian Siracuza. În doar două luni, s-au hotărât că au îndurat destul şi au făcut cale întoarsă, scrie observatornews.ro.

Elin şi Benny Mattsson, un cuplu de finlandezi de vârstă mijlocie, au hotărât că viaţa merită trăită din plin. Şi nu oricum, ci tocmai în Italia, unde sperau să găsească un adevărat colţ de Rai. Zis şi făcut, şi-au luat cei patru copii, cu vârste cuprinse între 3 şi 15 ani, şi s-au mutat în ţara mediteraneană, în oraşul sicilian Siracuza. Însă aici s-au lovit de un şoc cultural imens, care i-a determinat în nici două luni să-şi ia adio de la meleagurile Italiene. Unul dintre factorii principali care i-a nemulţumit pe cei doi a fost sistemul de educaţie, care nu se ridica la standardele cu care erau obişnuiţi în Finlanda. Dar nici nu s-au întors în ţara natală. Şi-au făcut bagajul şi s-au mutat de data aceasta în Spania.

Povestea familiei care a schimbat Finlanda pe Italia, dar nu s-a putut acomoda

Elin Mattsson are 42 de ani şi este o artistă originară din Borgä, Finlanda. Nemulţumită de experienţa ca cetăţean italian, aceasta şi-a vărsat furia într-un articol publicat de un ziar local în data de 6 ianuarie. Potrivit CNN, a criticat mai ales sistemul şcolar şi modul de predare, vorbind şi despre lipsa de disciplină a elevilor care „ţipă şi bat în mese”„fluieră în clasă” şi nu practică sporturi. Nici profesorii nu au scăpat de revolta femeii, care a subliniat atitudinea agresivă şi lipsită de respect a unora dintre dascăli şi a criticat lipsa lor de cunoştinţe de limba engleză. Lipsa jucăriilor potrivite pentru cei mici din grădiniţele din Italia a înfuriat-o, de asemenea.

Femeia povesteşte că ea şi soţul său, Benny, un manager IT în vârstă de 46 de ani, au fost atât de îngrijoraţi cu privire la viitorul copiilor lor încât au decis să nu mai rămână în Italia, aşa cum plănuiseră. „Ne-am mutat în Sicilia la începutul lunii septembrie, ca să lăsăm în urmă frigul şi întunericul iernilor din Finlanda”, a mărturisit Elin Mattsson„Sunt o artistă şi mă îndrăgostesc de locurile frumoase şi însorite, pline de parfumul istoriei. Şi asta am văzut în Sicilia şi Siracuza”, adaugă femeia, precizând că dacă ştia cum se învaţă aici şi-ar fi schimbat radical decizia.

Traficul haotic a reprezentat un alt factor major de nemulţumire. la fel şi „lipsa de grijă pentru mediu”, zgomotul şi atitudinea localnicilor. „În ţara noastră nu există aşa ceva. În Finlanda, copiii merg singuri la şcoală, pe jos sau cu bicicleta. Mănâncă la şcoală, apoi revin acasă, tot singuri, la finalul zilei”, spune Elin Mattsson. Acest lucru nu a fost posibil în Italia, lucru pe care l-a criticat aspru în articolul său. Cuvintele dure publicate de finlandeză au declanşat un val de furie şi o dezbatere aprinsă, care a ajuns până la urechile ministrului Educaţiei.

Povestea familiei de finlandezi nu este un caz singular. Şi alţi europeni şi nu numai s-au mutat recent în Italia, unde doar o parte s-au putut acomoda. Una dintre explicaţiile pentru valul de imigranţi este reprezentat de casele scoase la vânzare în Italia, la preţul de doar 1 euro. Acestea par un vis devenit realitate pentru mulţi oameni, inclusiv români tentaţi de oferta promiţătoare. Totuşi, cât de avantajoasă e achiziţia unei astfel de case, într-unul din „satele-fantomă” pitoreşti, dar abandonate? Iată câteva aspecte importante pe care ar trebui să le luaţi în considerare.

Cât costă, de fapt, casele de 1 euro din Italia

Fenomenul caselor vândute pe sume modice, pornind de la 1 euro, atrage tot mai mulţi curioşi interesaţi de ceea ce pare a fi o oportunitate de neratat. Autorităţile din Italia pun deja ideea în practică de câţiva ani, iar metoda lor de a repopula localităţile părăsite s-a răspândit rapid în mai multe ţări din Europa, inclusiv în România. Anul trecut, într-un sat din Bacău au fost scoase la vânzare case contra sumei de 250 de euro, iar după acelaşi model, 13 blocuri din ţară sunt pe piaţă pentru 49.000 de euro fiecare „preţ negociabil”.

În Italia, aproximativ 60 de sate şi orăşele au scos la vânzare case la 1 euro, oferta fiind valabilă mai ales în Sicilia sau Mussomeli. Motivul din spatele ofertei incredibile e simplu de ghicit, autorităţile încercând să atragă astfel localnici şi investitori. De exemplu, Roseto Valfortore, un „sat fantomă” din sudul Italiei, pune pe masă o ofertă atractivă, menită să atragă rezidenţi, după ce populaţia a scăzut drastic, la doar câteva sute de locuitori. Oamenii care aleg să se mute aici vor primi fie o locuință gratis, fie suma de 5.000 de euro, pentru a deschide o afacere locală. Totuşi, cât de avantajoasă e o astfel de achiziţie? 

Adevărul din spatele ofertelor atractive

Casele costă, într-adevăr, extrem de puţin. Sunt atât de ieftine încât mulţi au crezut, la început, că e vorba de o farsă. Totuşi, aceste clădiri nu sunt de cele mai multe ori locuibile, aflându-se într-un stadiu de degradare care variază de la un caz la altul. Pentru reparaţii, noii proprietari trebuie să scoată din buzunar sume importante, iar lipsa magazinelor şi a instituţiilor publice este un alt dezavantaj major.

De obicei, licitaţia începe de la 1 sau 2 euro, însă în funcţie de cerere, preţul poate urca vertiginos în unele cazuri până la sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de euro. Deşi suma e mai mare decât cea folosită pentru anunţurile publicitare, clienţii se declară mulţumiţi. Peisajele care îţi taie răsuflarea şi clădirile istorice care încă mai spun povestea unui trecut glorios compensează „gaura în buget”. „Locuim la 20 de minute cu maşina de plajă, avem aeroportul la o distanţă parcursă în mai puţin de o oră, iar la doi paşi e un parc arheologic minunat”, povesteşte Leonardo Ciaccio, primarul din Sambuca, unul din primele sate unde au fost scoase la vânzare case la 1 euro. „Până de curând, eram unul din secretele bine păstrate ale Siciliei.”

Curentul electric, gazele şi căile de comunicaţie, esenţiale în era noastră pentru majoritatea oamenilor, trebuie, de asemenea, asigurate individual. Plus că locurile de muncă reprezintă o altă problemă cu care se confruntă noii locatari, nevoiţi de cele mai multe ori să facă naveta sau să lucreze remote acolo unde e posibil.

Costuri ascunse şi obligaţii asumate de proprietari

Există costuri ascunse? Răspunsul este da. În oraşul Mussomeli de exemplu, noii proprietari trebuiau să depună suma de 5.000 de euro, care urma să le fie retrasă în cazul în care nu îşi îndeplinesc obligaţia de a restaura locuinţa în perioada prevăzută în contract. De obicei, este vorba despre un termen limită de 2-3 ani de la achiziţionarea casei. Măsura nu se aplică în toate localităţile care scot la vânzare case la 1 euro, însă mulţi află despre acest aspect prea târziu şi sunt luaţi prin surprindere. Procedurile birocratice costă alte câteva mii de euro, în jur de 3.000.

„În Mussomeli, noii proprietari pot face ce vor în interiorul locuinţei, atât timp cât nu modifică faţada originală”, explică Rubia Daniels, o femeie originară din SUA care a decis să rămână în Italia cu doi ani în urmă. Aceasta, pe atunci turistă, a fost fermecată de cultura locală, aşa că a cumpărat trei case la 1 euro, pentru ea şi copiii săi. Pe lângă cei 5.000 de euro – preţul fiecărei case – a plătit şi pentru renovarea celor trei proprietăţi. Spune că până în ianuarie 2022 a cheltuit în jur de 12.000 de dolari pentru prima casă, având în plan să folosească un buget de 20.000 de dolari pentru celelalte două. 

Proiectul, „un adevărat succes” în pandemie

Deşi nu există date oficiale cu privire la câte case au fost cumpărate, oficialii italieni numesc proiectul „un adevărat succes”. Mai ales în contextul pandemiei de COVID-19, mulţi vârstnici sau părinţi cu copii mici au ales să se refugieze la ţară, departe de marile oraşe care s-au transformat în imense focare de coronavirus. Astfel, oferta a venit la momentul potrivit, într-o perioadă când reîntoarcerea la o viaţă mai simplă şi mai tradiţională câştigă teren. Rămâne de văzut dacă strategia oficialilor va da roade pe termen lung, câştigând astfel bătălia împotriva depopulării.

Criză de bucătari în grădinițele din Chișinău: O directoare gătește bucate pentru copii

Grădinițele din Capitală se confruntă cu o lipsă acută de angajați în bucătării. Cel puțin 80 de funcții sunt vacante în acest moment, iar la unele instituții lucrează și câte o singură persoană, scie tv8.md

Gradinita Paradisul Prichindeilor - bucatarie

Pentru ca mesele copiilor să fie servite la timp, la grădinița numărul 56 din Capitală și directoarea îmbracă uneori șorțul de bucătar. Managerii instituțiilor preșcolare spun că tinerii bucătari nu vor să lucreze în grădinițe din cauza salariului prea mic.

„Nu-i așa de greu. Pur și simplu la prima vedere îți pare că nu o să reușesc. Dar de fapt reușești, dacă îți programezi. Ce trebuie mai repede, pui mai înainte. Așa se face. Mie de-o pildă îmi este ușor deja”.

O doamnă are vârsta de 72 de ani și este singura bucătăreasă de la grădinița cu numărul 56 din sectorul Râșcani, unde sunt înscriși aproximativ 100 de copii. 

Din experiența sa de peste 34 de ani în cantina grădiniței spune că, de fapt, doar la prima vedere munca pare grea. 

Cu timpul te obișnuiești cu volumul mare de lucru. Femeia abia așteaptă să mai vină și angajați tineri. La fel, ca și directoarea instituției care este și ea de ajutor la bucătărie.

„Și de mine, și de magazineră, și de asistenta medicală. Cine vine primul, acela pune pestelca și trece la bucătărie. Altfel nu ne descurcăm. Cu un singur bucătar funcționăm deja de opt ani, ne descurcăm foarte greu. Nu vin pentru că salariile nu sunt absolut motivante”, a declarat directoarea grădiniței nr. 56, Elena Rusu.

Situația este și mai complicată la grădinița cu numărul 174 din sectorul Centru, unde zilnic cu trei mese principale și două gustări trebuie să fie hrăniți peste 230 de copii. La bucătărie este doar o singură persoană, deși ar trebui să fie trei. Din luna noiembrie nu se mai găsesc oameni dornici de a lucra.

„Ținem cont și de faptul că el vine la muncă la ora șase dimineața. Lucru bucătarului este specific. El trebuie să vină dimineața, ca la ora 08:30 deja pe masa copilului să fie pregătit dejunul calitativ și gustos”, a menționat directoarea grădiniței nr.174, Ludmila Garștea.

Conform datelor pe care ni le-a oferit Direcția municipală de Educație, în prezent, grădinițele din Chișinău au nevoie de 39 de bucătari și ajutori de bucătar, dar și de 33 de persoane care să spele vesela. 

Cel mai mare deficit de bucătari se atestă în sectorul Râșcani. Urmat de sectoarele Ciocana și Buiucani, unde sunt vacante nouă locuri pentru gătit și circa 12 pentru spălat vasele. În sectorul Centru sunt libere 12 funcții. Situația este mai bună la Botanica, unde nu se ajung patru bucătari și cinci persoane la spălat vesela.

O altă parte a problemei este că 70 la sută din personalul deja angajat are vârsta mai mare 60 de ani, adică sunt pensionari. Șeful adjunct de la direcția Educație spune că problema principală este salariul mult prea mic, care nu atrage tineri din domeniu. Mai exact, un angajat la cantinele din grădinițe primește între 2200 și 3500 de lei pe lună.

„- Ca și soluție suplimentară ar fi un salariu mult mai mare pentru această categorie de angajați. În caz contrar în câțiva ani practic vom rămâne fără angajați în cadrul blocurilor alimentare.
 – Ați făcut astfel de solicitări la Guvern?
 – Noi am făcut solicitări de modificare a legii 270, care ne interzice să achităm din bugetul primăriei salarii suplimentare pentru angajați din blocurile alimentare”, a vorbit șeful adjunct direcția Educație, Andrei Păvăloi.

Păvăloi nu a putut să ne spună dacă a primit răspuns din partea autorităților centrale. Am cerut mai multe detalii de la Ministerul Educației, dar ni s-a spus că vor reveni mai târziu cu un comentariu. 

Adresarea PAS către Ceban: „Ion, nu pune mâna pe robinete și nu lipsi chișinăuienii de apă”

„Ion, nu pune mâna pe robinete și nu lipsi chișinăuienii de apă. În 3 ani de mandat Ion Ceban a băgat în datorii S.A. Apă-Canal și a dat-o în bară cu majorarea ilegală a tarifului pentru apă și canalizare, iar acum vrea să lipsească chișinăuienii de apă” este mesajul cu care se adresează partidul politic PAS către Ion Ceban.

De asemenea PAS îl învinuiește pe politician că a angajat în cadrul Întreprinderii „Apă-Canal”, persoane care îi sunt favorabile să fie în componenta acesteia „Ion Ceban și-a angajat nănașul și o persoană apropiată de la PSRM, fostul deputat Oleg Lipschi în funcție de director. Pentru a face ce vrea și pentru a nu fi monitorizată activitatea întreprinderii, acesta a scos din consiliul de administrare consilierii municipali PAS când au început a bate alarma despre ilegalitățile din întreprindere”, afirmă Dumitru Ivanov, consilier municipal PAS, conform zugo.md.

Amintim că, premier Energy a a anunțat pe data de 26 ianuarie ca urmează deconectarea instalațiilor de alimentare cu energie electrică ale SA „Apă-Canal Chișinău”. Motivul invocat a fost datoria în creștere, neachitată de întreprindere. Totuși, mai târziu, decizia a fost schimbată, ÎCS „Premier Energyˮ SRL anunțând că a decis amânarea deciziei până la data de 1 februarie 2023.

Nemulțumiți de cele întâmplate, partidul a postat vineri, 26 decembrie o declarație video:

Publicaţia online independentă Meduza, declarată „organizație indezirabilă” în Rusia

Autorităţile ruse au interzis joi de facto site-ul de ştiri Meduza prin clasificarea ca „organizaţie indezirabilă”, transmit Reuters şi AFP, citat de Agerpres.

Russia launches criminal probes on prominent Kremlin critics | PBS NewsHour

În urma deciziei anunţate de procuratura generală a Rusiei, este interzisă funcţionarea pe teritoriul ţării a site-ului gestionat din Letonia. Jurnaliştii care scriu pentru Meduza pot fi condamnaţi la pedepse cu închisoarea de până la patru ani, iar organizatorii – până la şase ani. Cetăţenilor ruşi le este interzis să colaboreze cu publicaţia sau cu jurnaliştii acesteia.

Procuratura a explicat că activitatea site-ului „reprezintă o ameninţare la adresa ordinii constituţionale şi a securităţii Rusiei„.

Meduza, lansată ca publicaţie în limba rusă în martie 2014 în Letonia, pentru a evita cenzura din Rusia, fusese deja clasificată ca „agent străin” de ministerul justiţiei de la Moscova încă din aprilie 2021.

La scurt timp după ce armata rusă a invadat Ucraina, în februarie anul trecut, parlamentul Rusiei a adoptat legi care pedepsesc cu închisoarea „discreditarea” armatei şi răspândirea de „informaţii intenţionat false” despre aceasta; maximele prevăzute sunt de cinci ani de detenţie pentru prima infracţiune, respectiv 15 pentru cea de-a doua.

Kremlinul duce însă de mai mulţi ani o campanie de reprimare a presei independente şi de blocare a accesului ruşilor la informaţii din media neagreate. Ceea ce s-a întâmplat după începutul războiului a fost doar o escaladare a acestei tendinţe, apreciază Reuters.

Printre cele peste 50 de organizaţii care se află în prezent pe lista celor „indezirabile” mai figurează şi alte publicaţii de investigaţie, cum ar fi iStories, Proekt sau Bellingcat – aceasta din urmă, cu sediul în Olanda.

Evgheni Prigojin, şeful grupării de mercenari Wagner, a cerut interzicerea site-ului Meduza prin această procedură încă din iulie anul trecut.

Meduza nu a reacţionat deocamdată la interdicţie, însă unele personalităţi din opoziţie au criticat deja în mediile sociale decizia autorităţilor. Ruslan Şaveddinov, aliat al disidentului Aleksei Navalnîi, a scris pe Twitter că „organizaţie indezirabilă este mâna de oameni care au acaparat puterea în Rusia„.

Irina Rimes și iubitul ei, vacanță de paradis pe Insulele Marchize
Articolul anterior
De ce au părăsit brusc portul Novorossiisk mai multe nave de luptă și submarine rusești ale Flotei Mării Negre
Articolul următor