Și-a dedicat viața unei meserii nobile, dar care l-a ținut mereu în pericol. A muncit în perioada holerei și a ajuns să trăiască și pandemia de CODIV-19. Vorbim despre medicul epidemiolog Vasile Andriuța, în vârstă de 75 de ani, care recent a plecat la odihna bine-meritată, după 58 de ani de activitate medicală.
Ultimii 15 din cei aproape 60 de ani de activitate în medicină, i-a dedicat IMSP Spitalul Clinic Municipal ”Gheorghe Paladi”. Vasile Andriuța este unul dintre eroii-veterani în halat alb din cadrul instituției, care, recent, a plecat la odihna bine-meritată și-a luat rămas bun de la cei care i-au fost colegi ani în șir, într-o atmosferă festivă și emoționantă. Conducerea spitalului a organizat o adevărată sărbătoare pentru cei aproape 20 de veterani care s-au pensionat și i-a petrecut cu flori, aplauze și cuvinte de recunoștință la pensie. Personalului instituției le-a fost greu să se despartă de medicul Vasile Andriuța, care a însemnat pentru ei mai mult decât un simplu coleg, a fost omul de la care au învățat multe, un profesionist, dar și o personalitate marcantă. Alături de Vasile Andriuța lucrurile mergeau strună, toți s-au simțit în siguranță, atât lucrătorii medicali, cât și pacienții, astfel că toți au avut doar cuvinte de laudă pentru el.
Unica.md a reușit să stea de vorbă cu Vasile Andriuța și să aflăm mai multe despre meseria pe care a practicat-o întreaga viață.
După armata în marină, tânărul specialist Vasile Andriuța a făcut primii pași în medicină, în calitate de instructor sanitar, iar după absolvirea facultății a activat specialist-laborant în stația anti-pestică. 22 de ani a activat în calitate de șef de secție la Stația Epidemiologică Republică. A fost implicat în cadrul unor proiecte americane elaborând și câteva ghiduri pentru organizarea controlului infecțios în cadrul staționarelor, proiecte care l-a adus și la spitalul ”Gheorghe Paladi”, unde a și rămas să le pună în practică. Vasile Andriuța își amintește cum în 2008, când a decis să rămână, spitalul se confrunta cu numeroase probleme, dar care au fost depășite cu succes.
– Vă amintiți cum au fost primii pași în acest domeniu dificil?
- A fost greu, dar cu multă responsabilitate. Am avut o meserie periculoasă. Am făcut parte chiar și din comisiile de acreditare a instituțiilor medicale din țară, unde pe partea epidemiologică, sunt circa 2.000 de chestiuni care necesită a fi dirijate și coordonate într-un spital, așa că a fost și dificil. La spitalul ”Gheorghe Paladi” am avut noroc de o echipă întreagă cu care am găsit calea de a îmbunătăți condițiile sanitar-epidemiologice și mă bucur că ne-a izbutit.
– Ce părere avea familia despre meseria pe care ați practicat-o?
- M-a înțeles tot timpul. Soția este și ea în domeniul medicinei, așa că eram în tandem. Am doi fii și patru nepoți. Fiul mai mare mi-a pășit pe urme, este medic veterinar, iar al doilea este inginer. Au fost și momente în care s-a întâmplat să-mi neglijez familia, dar tot timpul erau enorm de bucuroși de reușitele mele.
– Care au fost cele mai dificile provocări în activitatea dv.?
- Am avut ocazia să iau parte la multe explozii de focare care au avut loc în țară: în grădinițe, spitale, blocuri alimentare. Timp de 30 de ani am cutreierat întreaga țară: au fost nopți nedormite, muncă în tensiune continuă, ca să nu fie admise decese, răspândirea focarelor, tratamente administrate la timp, totul se desfășura în condiții de stat. Se întâmpla să deschidem spitale în tabere pionerești sau școli, totul pentru a reuși să salvăm oamenii, acolo îi investigam și tot acolo îi tratam. Când se încheia focarul și toți plecau bucuroși acasă, era cea mai mare satisfacție a noastră. Era o muncă contra cronometru, iar noi ne-am străduit să facem față tuturor provocărilor.
– Au fost situații care nu v-a lăsat să dormiți nopțile?
- Multe cazuri m-au marcat. Cea mai dureroasă a fost perioada pandemiei de COVID-19, când din peste 7.200 de bolnavi, au decedat 320 de vârstinici, iar când veneam dimineața și aflam că un senior s-a stins din cauza complicațiilor, câte două ore nu-mi reveneam și nu puteam uita acei ochi care ne cereau ajutor, emoțiile rudelor de pe coluare care ne întrebam cu ce pot fi de ajutor. Această perioadă nu o voi uita.
– Cum a venit pandemia?
- A venit pe neașteptate. Nici noi, medicii, nu eram pregătiți, mă refer și la condițiile din spitale, dar și la partea emoțională. Erau cazuri în care personalul ne implora să nu îi ”băgăm” în focare. Trebuia să-i convingem și să-i învățăm cum să lucreze. Personal, am venit cu o experiență bogată, eram călit, pentru că am lucrat și în focare de holeră, în marină. Și în perioada anilor 70-80, când deseori apăreau asemenea focare în țară, așa că aveam o practică destul de mare.
– Ce calități trebuie să aibă un medic?
- Activitatea medicală cere multă responsabilitate, dar și jertfire de sine, cere mult profesionalism și pregătire profesională zi de zi, ca să fii mereu la curent cu ultimele noutăți legate de diagnosticare, tratamente. Pe tinerii care aleg calea medicinei îi îndemn să-și execute cu mândrie datoria toată viața, ca să aibă și o satisfacție sufletească.
– Veți păstra jurământul lui Hipocrate și după pensionare?
- Voi sări în ajutor oricând va fi nevoie de mine. Voi fi bucuros să ofer sfaturi, dacă va fi necesar. Voi ține legătura cu colegii, cărora le urez mult succes!
Îi urăm multă sănătate medicului Vasile Andriuța și să se bucure de odihna bine-meritată.
Casele Palatului Național. Tel.: 0(22)213544
