Slăbiciunea preşedintelui sunt papioanele. Cei dragi ştiu de asta şi nu dau greş atunci când trebuie să-i facă un cadou. De regulă, soţia întotdeauna îi cumpără lucruri utile. În anii precedenţi a primit cămăşi şi vestuţe. Evident, cel mai mare cadou ar fi revenirea acasă a nepotului Mircea, care este student la o universitate din Riga.
De dragul lui, bunelul a învăţat calculatorul. Aşa se felicită reciproc şi vorbesc când au timp de discuții.
Din copilărie, lui Mircea Snegur i s-au întipărit în minte primele vise în care el conducea un avion. N-a avut niciodată pretenţii să devină cap de stat. El a visat să devină pilot. Maximum ce şi-a dorit, a fost să aibă o maşină ca a preşedintelui comitetului rational, pe care îl considera un zeu atotputernic.
“Copilăria mea nu se deosebea de cea a semenilor, era una grea de după război. Cele mai mari aşteptări erau legate de sărbătorile religioase. Familia mea a fost una devotată credinţei. Nu era seară în care tatăl să nu ne citească la lumina lămpii de gaz o cărticică de rugăciuni. Ţin minte că de sărbătorile de Paşti ni se cumpăra haine noi, iar de Crăciun ne umpleam buzunarele cu nuci, bomboane, colaci şi covrigi.”
De sărbători, pe masa festivă a președintelui nelipsite sunt răciturile de cocoş şi sarmale pregătite după o reţetă specială a soţiei.
Text: Olga Chirica
