”De ce îmi trebuie mie asta?” este întrebarea pe care mi-o adresează lumea mai des decât ”Ce mai faci?”. Ah, mai este una…ai venit? da de ce ai mai venit dacă ai plecat. Totuși în mintea încă a multor oameni rostul lor în viață se limitează la o mocirlă de confort și autosuficiență atât de descurajatoare. Bineînțeles că dacă mă apuc să-mi fac o contabilitate onestă, în Moldova nu merită nimic, nici cărți să scoți, nici festivaluri de tradiții să faci, nici monumente să salvezi, nici tradiții să renaști, nici despre identitate și valori naționale să vorbești.
Pentru că oamenii percep asta fie ca pe o sursă de PR la care nu vor să contribuie, fie ca pe o sursă de îmbogățire rapidă la care, din nou, nu vor să contribuie. Orice gen de bune intenții, ce nu au la bază unul din cele două motive, începe să trezească dubii. Eu nu voi înșira o listă lungă de necazuri cu care se confruntă cineva care vrea să schimbe puțin lumea din jurul său. Pentru că asemenea necazuri le au toți. Începând cu un Ministru care vrea să dezvețe o țară întreagă să copieze la BAC până la un om simplu ,care în lipsă de comunitate solidară, renunță și începe și el să propage tipicul scepticism.
Nu, lucrurile nu se schimbă atât de repede precum ne dorim noi, dar se schimbă. Vă asigur. Acum 2 ani strigam într-o ceată de entuziaști, în centrul Chișinăului, să se oprească distrugerea monumentelor. Azi, când mă plimb prin Chișinău, simt că nu a fost chiar degeaba. Da, mai există nereguli, dar există și lumină. Și din păcate, entuziaștii de atunci nu vor mai avea azi același zel să iasă și să mai oprească niște demolări ilegale. Pentru că s-au simțit prea puțini. Cu toate că anume datorită lor, azi atenția față de patrimoniul arhitectural din Chișinău e mai mare.
Așa mă gândesc eu că vin schimbările. Prin consecvența și ambiție, în pofida tuturor și la toate. Ia Mania din anul acesta e importantă, mai ales pentru continuitatea sa, pentru ediția de anul viitor. Pentru că atunci când bați la niște uși în căutare de susținere, oamenii te pot privi cu mai multă încredere dacă ceea ce propagi nu e doar un moft, ci o religie de viață, pe care tu prin energie și inspirație o faci să dureze. De aceea, prin venirea voastră la ediția din acest an a festivalului, prin cumpărarea unui bilet, printr-o atitudine pozitivă și constructivă, chiar și față de momentele organizatorice mai puțin reușite, veți arăta susținere, solidaritate și încurajare pentru ceea ce vă place, vă pasă și vă este drag. În caz contrar de ce ați mai veni? Să faci Ia Mania la țară unor li se pare o utopie. Dar alegerea nu e întâmplătoare. Nu e ușor să mobilizezi un sat, care nu are nici un eveniment important in viața sa culturală, cu un primar plecat subit în concediu exact atunci când ai nevoie de el. Nu e deloc ușor să scoți lumea din oraș, anevoios și cu multe pretenții și să pregătești ceva pentru care să fi meritat acest mare sacrificiu. Dar mai știu că printre voi există o mână de oameni care pot face abstracție de nereușite. Care nu ar veni doar să numere eșecurile ca mărgele pe un fir, ci ar vei să se vadă cu prietenii, să cumpere niște obiecte frumoase de la meșteșugarii noștri, ar veni să guste sarmalele de Holercani, să tragă o horă, să facă o baie în Nistru și să vadă oare ce lucruri interesante au mai pregătit ăștia, de la Klumea.
Cu oamenii pe care îi vedeți în lista de mai sus vorbesc de prin ianuarie. Ei toți sunt cu Basarabia în suflet, dar unii nu au fost niciodată în Moldova. Am invitat artiști de la noi și din România, care pe parcursul activității lor s-au atins de tradiții și le-au împrumutat frumos. Oamenii aceștia, fiecare în parte, au câte un cuvânt bun de spus despre rădăcinile lor. Povești despre parcursul lor profesional vor putea fi ascultate în cadrul unui spațiu, o conferința improvizată, unde la fiecare 20 minute câte un vorbitor va avea câte un discurs cu momentele sale de inspirație din tradiții. L-am numit Podul de Flori pentru că anume asta se va întâmpla: un simbolic moment de reunire între artiștii din aceeași cultură, dar din două țari separate de regimuri politice.
Concursul Mândria îmi trezește foarte mari emoții, recunosc asta fără frică. Mai ales pentru că nu știu la ce să mă aștept. Cu toate că am făcut o preselecție, am încercat să-i păstrăm în competiție pe cei care au experiență, un portfoliu, au o viziune, oricum mă tem de necunoscut. Mă tem de publicul răuvoitor. Probabil ar trebui să mă relaxez și să las lucrurile de la sine. Am creat un spațiu de competiție, avem un premiu pentru cea mai frumoasă colecție, avem un juriu competent care va alege designerul care va merge la Oxford, la Săptămâna Modei. În rest, să lăsăm talentul să vorbească.
Programul muzical de la Ia Mania va fi animat de mai multe nume cunoscute și dragi. Holercănenii se vor lăuda cu fanfarele lor minunate. M-am bucurat să ni se alăture Tharmis pe ultima sută. M-am emoționat când nu am fost refuzată de Iurie Sadovnic, pe care îl iubesc din toată inima. Acordeoniștii de la Concertino au spus din start, Da!, Maria Iliuț și Crenguța de iederă și Surorile Osoianu sunt prezențe dragi și obligatorii pentru un festival al artelor născute din tradiții, ansamblul Veselia va veni cu toate generațiile de dansatori pe care le are la activ și ne vor dansa pe săturate. Iar Dara pregătește un recital special pentru Ia Mania.
Aici vine și răspunsul meu la întreabrea de mai sus:
De ce îmi trebuie mie asta?
Pentru că așa.
Și pe voi vă invit să veniți la Ia Mania. Pentru că așa… puteți și voi arăta susținerea pentru un eveniment cultural al țării voastre. Chiar și istoria a demonstrat că unde-i unul nu-i putere și unde-s mulți puterea crește.
Sursa: http://nataalbot.md/
