Indignat de cazul Victoriei Pruteanu, mamă și tutore a cinci copii, condamnată recent la trei ani și opt luni de închisoare, actorul
“Acest caz mi-a aminti de copilaria mea, zic eu frumoasa… Pe tatăl meu niciodată nu l-am inteles si nici nu înțeleg bărbații care iși bat sotiile si proprii copii.Violenta in familia mea a fost la ordinea zile,tatăl meu, o bătea pe mama fără nici un motiv, nu scăpam nici noi de bătăi si mersul in genunchi pe grăunțe.Noi mereu eram fugari si domneam pe unde nimeream, popușoaie,vecini… Deseori mama era bătuta, dezbracata si scoasă afara in frig, dormea in iesle la vaca, respiratie vacii o încălzea toata noaptea. Doar noi si mămica știam de acest ascunziș. Tin minte odata cum taică-meu a venit beat acasa si fără nici un motiv a început sa o bată pe mama, eu cu fratele meu, ambii neputincioși, plingeam pe lijanca. Mama il ruga s-o lase sa trăiască, si chiar ii săruta picioarele (nu exagerez si nu încerc sa va uimesc sau șochez) in acel moment, la viața de vrio 8-9 ani imi ziceam; daca as fi in locul mamei l-as omori in timp ce doarme… Mereu o întrebam pe mama; de ce nu divortezi? de ce nu fugim de acasa? …Mama mereu imi zicea, mi-e frica, o sa ne găsească si o sa ne omoare pe toti. Cu aceste cuvinte era amenințată mama daca-l părăsește…
Nici pina azi nu înțeleg de ce femeile, ascund violenta in familie si suporta chinul o viața întreaga?! Nu încerc sa o justific pe doamna respectiva, eu doar va întreb; cum ati reacționa voi majoritatea femeilor, din frica l-ai omori pe soț sau tot din frica v-ai omori viața alături de el?????????
Nici o casa de copii nu poate sa ofere dragostea unei mame,chiar daca ea a comis o crima…
P.S. Am scris aceste gânduri nu ca sa ma pling cât de greu am trai ,ci ca sa îndemn femeile sa nu le fie frica,sa fuga de acești „barbati”….”
