Una dintre cele mai bune prietene ale interpretului care s-a stins din viață acum două zile era Ludmila Bălan. Aceasta a prezentat chiar și un fragment din cartea lui Nelu, pe care n-a reușit s-o termine, dar era despre o dragoste neîmpărtășită.
Potrivit mamei lui Dan Bălan, Nelu Stratan trebuia să publice o carte, iar ea urma să fie vocea variantei audio.
„Nelu Stratan scria o carte …Despre Marea lui Dragoste !!! Pe eroii din carte ii cheama Marcus si Lena , dar de fapt e vorba despre Nelu si iubita lui. Istoria acestei iubiri este atat de fascinanta , emotionanta, cutremuratoare,incat Nelu vroia s-o afle toata lumea! Cand mi-a spus aceasta Poveste de Dragoste, am plans … A fost o iubire interzisa… El o scria in limba rusa, dar urma sa fie tradusa si in limba romana. Ținea neaparat sa apara si varianta audio a acestei carti si m-a rugat sa fiu eu vocea naratorului.”
Îți prezentăm un fragment din cartea care urma să fie lansată:
„De la tine miroase atât de gustos, îi spuse Marcus cu greu dezlipindu-și buzele sale de ale ei.
În răspuns, Elena doar i-a zâmbit cu sfială, încercând să oprească valul de emoție care s-a răspândit prin tot corpul și au luat-o în stăpânire. Acest prim sărut a aprins-o într-o clipă… Fața i s-a îmbujorat de emoție, ardea pe dinăuntru, iar gândurile îi pluteau simplu și ușor pe valul acestei noi realități. De mult nu a mai trăit astfel de senzații și în fiecare noapte își imagina aceste întâlniri cu Marcus… Abia aștepta ora întâlnirii… Și aceasta era o chestiune de timp. Așteptând să-l vadă, imaginația îi desena conturul trăirilor plăcute din trecut. Erau și discuții, plimbări și săruturi… Din cauza acestor vise, spațiul din pieptul ei se micșora tot mai mult… Imediat o cuprindeau fiorii și această excitare tandră îi umplea sufletul dincolo de orice limită… Acum, în realitate, totul părea mult mai strălucitor, mult mai senzual decât își imagina ea. Și sufletul i-a zburat… i-a zburat într-o clipită în căutărea dorinței, ca mai apoi să se întoarcă în această poveste pe care a așteptat-o atât de mult timp.
– Din păcate, trebuie să plec, a spus Elena cu voce joasă, ascunzându-și în continuare trăirea arzătoare provocată de acel prim și mult dorit sărut. – Mama cred că își face griji și curând o să înceapă să mă sune. Și pe urmă… mâine trebuie să mă trezesc dimineață devreme… de obicei, mă străduiesc să nu întârzii la lecții…
– Bine… a spus Marcus cu puțină tristețe în glas… Eu te înțeleg…
S-a apropiat de ea ca să-i simtă încă o dată buzele moi, cu miros de vanilie. Marcus i-a sărutat ușor buzele Elenei și au trăit încă o dată acea senzație de parcă totul ar fi dispărut în jurul lor și ar fi rămas doar ei doi. Dezlipindu-se cu greu de buzele ei, Marcus a privit-o pe Elena și i-a zis:
– Elena, am început un joc periculos… foarte periculos…
– Mie nu îmi este frică, a răspuns fata.
Dintr-o dată, Elenei i s-a părut că îl cunoaște pe Marcus de foarte mult timp… poate o sută de ani… Îl cunoaște și are deplină încredere în el. Își dori să-l atingă încă o dată. Pe neașteptate i-a mângâiat ușor obrazul și l-a privit cu aceiași ochi inocenți.”