Rezervele de gaze naturale ale Uniunii Europene au atins joi un maxim istoric, cu mult înainte de sezonul de iarnă, anunță Politico, conform AK-24.
Gas Infrastructure Europe a declarat joi că depozitele de gaze ale țărilor membre sunt acum la o capacitate de 90,12% – depășind cu brio obiectivul de umplere de 90% pe care Bruxelles-ul este obligat prin lege să îl îndeplinească până în noiembrie.
„Confirmarea de astăzi că ne-am îndeplinit cerințele de stocare a gazelor cu mult înainte de termen subliniază faptul că UE este bine pregătită pentru iarnă și acest lucru va contribui la stabilizarea în continuare a piețelor în lunile următoare”, a declarat comisarul pentru energie al UE, Kadri Simson.
„Piață energetică a UE se află într-o poziție mult mai stabilă decât în aceeași perioada a anului trecut”, a adăugat ea, recunoscând totodată că „am văzut în ultimele săptămâni că piață gazelor rămâne sensibilă” și că Comisia va continuă să o monitorizeze pe măsură ce se apropie vremea rece.
UE scapă astfel de dependență să de gazul rusesc, care înainte de război asigura aproximativ 40 % din cererea UE.
Gazul rusesc a scăzut la 23,6% în importurile UE în primele 32 de săptămâni din 2022, iar până acum, în acest an, a ajuns la doar 8,4%. Acest lucru ușurează angajamentul UE de a pune capăt achizițiilor de gaz rusesc până în 2027.
„Această este cu siguranță o poveste de succes”, a declarat Giovanni Sgaravatti, analist de cercetare la grupul de reflecție Bruegel din Bruxelles. „Pentru Comisie, pentru piață energetică, dar și mai mult pentru guvernele statelor membre care au răspuns destul de bine pentru a înlocui 1.000 de terawati-ora de gaz rusesc lipsa în decurs de un an”, a adăugat acesta.
Gazul rusesc a fost înlocuit în mare parte de importurile din SUA, Norvegia, Azerbaidjan și altele, ceea ce a dus la scăderea dramatică a prețurilor față de vârful din 2022. Indicele olandez de stabilire a prețului gazelor TTF a atins 320 de euro pe megawatt ora în august anul trecut. În această săptămâna a oscilat în jurul valorii de 38 de euro.
Cu toate acestea, costul gazului rămâne în continuare mai mare decât înainte de război, când fluctua în jurul a 20 de euro pe megawatt ora, ceea ce înseamnă facturi mai mari pentru gospodării și o productivitate mai scăzută pentru industria europeană.
„Faptul că depozitele europene sunt aproape pline mai devreme decât în mod normal – de obicei, ele ajung la acest nivel în jurul lunii octombrie – nu înseamnă neapărat că prețul va scădea în continuare, din păcate. Gazul stocat nu te poate ajută decât până la un anumit punct în timpul iernii, iar dacă iarnă respectivă este rece, există un anumit grad de risc, iar acest lucru este ceea ce menține prețul gazului la un nivel ridicat pentru moment”, a adăugat Sgaravatti.
Analiștii se așteaptă că această să fie ultima iarnă în care penuria să fie o preocupare serioasă, având în vedere că o capacitate sporită de producție de GNL din partea unor furnizori precum Qatar și SUA urmează să între în funcțiune la jumătatea anului 2024.
Cu toate acestea, o serie de țări din Europa Centrală, în special Austria, sunt încă dependențe de importurile rusești trimise prin conductele care traversează Ucraina. Kievul a indicat că nu intenționează să renegocieze acordul de tranzit, care urmează să expire la sfârșitul anului viitor. Acest lucru creează un termen limita dificil pentru cei care încă depind de combustibilii fosili de la Moscova.
Pierderea celor mai de încredere clienți europeni a fost o lovitură grea pentru Kremlin. Veniturile din exporturile de energie au scăzut cu 41%, ajungând la 43,4 miliarde de dolari în primele șapte luni ale acestui an, a anunțat Ministerul rus de Finanțe. Între timp, rublă a atins minimul ultimelor 16 luni, iar săptămâna această s-a prăbușit peste un reper simbolic de peste 100 pentru un dolar.
Acest lucru face mai greu pentru Rusia să continue să își susțînă economia izolată, să plătească salariile soldaților săi și să cumpere arme din străînătate. Potrivit lui Natasha Kuhrt, lector senior la Departamentul de Studii de Război al King’s College din Londra, „în cele din urmă, guvernul va acordă prioritate cheltuielilor militare”, în timp ce problemele economice vor însemna în principal „greutăți” pentru mulți ruși obișnuiți.
