Căutările submersibilului dispărut în Atlantic au intrat în faza decisivă. Dacă mai sunt în viață, cei cinci pasageri aflați la bord, ar mai avea rezerve de oxigen pentru mai puțin de o oră, transmite protv.ro.
În operațiunea de salvare au fost implicate mai multe forțe, iar zona cercetată a fost extinsă. Au fost detectate noi zgomote subacvatice, dar sursa lor rămâne o necunoscută.
Au trecut mai bine de patru zile de când submersibilul „Titan” a fost văzut și auzit ultima dată. Operațiunea de a-l găsi a intrat într-o etapă critică, dar, cu fiecare oră care trece, speranța unui miracol e tot mai mică.
Cinci nave îl caută acum, în total vor fi 10 până la sfârșitul acestei zile, iar operațiunile de căutare se fac atât la suprafață, cât și în adâncuri.
Suprafața zonei analizate aproape că s-a dublat de miercuri și până joi și au fost detectate noi zgomote subacvatice.
Cpt. Jamie Frederick, coordonatorul de intervenție din cadrul Gărzii de Coastă americane: „Nu vă pot spune cu exactitate de unde provin acele zgomote. Ce pot să vă spun concret este faptul că noi căutăm în zona de unde ele provin și asta e tot ce putem face în acest moment”.
Pe de altă parte, apar tot mai multe declarații care pun sub semnul întrebării siguranța submarinului Un producător de televiziune american povestește experiența pe care a avut-o bord.
Josh Gates, explorator și prezentator al emisiunii Expedition Unknown de pe Discovery Channel: „Pe parcursul operațunii de scufundare a submersibilului Titan începuse să fie tot mai evident faptul că ambarcațiunea avea mai multe probleme care trebuiau rezolvate. Tocmai fusese adus de pe Coasta de Est, unde a fost supus unor teste de presiune, fusese reconstruit în mod eficient și multe sisteme funcționau, dar multe altele nu mergeau. Am avut probleme cu propulsoarele și cu controlul computerului de bord sau alte aparate asemănătoare și a fost o scufundare dificilă. Am stat în interiorul submersibilului Titan timp de 2-3 ore și au existat multe lucruri care nu erau gata de funcționare pentru punctul culminant”.
„Este un mod îngrozitor de a muri”
Nu este singurul care face astfel de afirmații.
Alan Estrada, fost pasager: „În cazul nostru, am pierdut calea de comunicare. În acest caz ai o așa-numită „perioadă de toleranță”, iar dacă modalitățile de comunicare nu sunt recuperate în acest timp, trebuie să întrerupi misiunea. Puteți să vedeți în înregistrările mele că am pierdut comunicarea cu nava-mamă, când ne aflam la o adâncime de aproape 1.000 de metri. A trecut acea „perioadă de toleranță”, începusem procedurile necesare pentru a întrerupe misiunea, am eliberat prima greutate a submersibilului, moment în care a fost restabilită comunicarea și așa am putut să coborâm”.
Dacă mai sunt în viață, ținând cont de rezervele de oxigen care le-au mai rămas, starea lor de sănătate a celor cinci pasageri aflați la bord, e una șubredă.
Dr. Aileen Marty, medic al marinei militare americane: „Scăderea cantității de oxigen care ajunge la creier și creșterea dioxidului de carbon produc o situație de panică. Ești fără vlagă, te simți tot mai dezorientat, îți pierzi concentrarea și capacitatea de a vedea. Nu mai ai vedere periferică. Este un mod îngrozitor de a muri”.
Chiar dacă submersibilul va fi localizat în următoarele ore, recuperarea lui prezintă provocări logistice uriaşe, având în vedere adâncimea de aproape 4.000 de metri, unde se află.
