Un bărbat din Prahova a petrecut patru ani în închisoare, în Spania, deși era nevinovat

Ion Datcu, un român în vârstă de 42 de ani, a fost condamnat pe nedrept de o instanță din Madrid pentru comiterea unui viol în anul 2008 și a stat în spatele gratiilor aproape patru ani.

Conaționalul nostru a primit o despăgubire modestă de la statul spaniol, dar avocatul său, Cesar Pinto, încearcă acum să obțină o sumă mult mai mare pentru această eroare juridică.

Jurnalistul Esteban Palazuelos de la El Espanol a relatat în amănunt povestea spusă de Ion care și-a păstrat bucuria de a trăi, în ciuda faptului că a fost condamnat pe nedrept și că nu are un loc stabil în Spania, după mai bine de 15 ani petrecuți acolo, relatează rotalianul.com, conform sursei.

Muzica îl face fericit. Cu ea parcă se sustrage problemelor și îi inspiră optimism. Prin urmare, este normal să-l găsești pe Ion în mijlocul străzii, dansând fără complexe. Cu o boxă care emite muzică de dans sau orice alt gen vesel la volum maxim.

De obicei, el folosește ecoul oferit de arcadele de pe strada Sierra del Cadi, din Vallecas (unul dintre cele 21 de cartiere ale Madridului), pentru a amplifica sunetul muzicii și a sări dintr-o parte în alta, mișcându-și picioarele și brațele într-un dans haotic.

Pornește boxa ori de câte ori poate. În general, în perioadele cele mai aglomerate. Măcar întrerupe tăcerea trecătorilor și, mai mult, îi înveselește pe cei care colonizează băncile sau terasele din apropiere.

Foto: Esteban Palazuelos

Nu are un program fix. Nici pentru asta, nici pentru alte aspecte ale vieții sale. Ion trăiește improvizând de la o zi la alta.

Asta pentru că Ion doarme în aer liber, într-o groapă care se formează sub partea sudică a stadionului Rayo Vallecano și, ori de câte ori are loc un meci, el nu are de ales decât să împacheteze salteaua, păturile și puținele sale lucruri.

Poliția, spune el, îl obligă să elibereze acea gaură întunecată și gri atașată tunelului prin care intră și ies de pe teren jucătorii. De obicei îl somează cu calm să facă asta, deși există și momente în care sunt mai puțin afectuoși.

Sunt momente când îi rup totul, fără avertisment, iar el încearcă să-i rețină, iar uneori îl văd ca pe o țintă ușoară pentru a-și descărca furia și a-i admonesta cu lovituri.

Acestea sunt momentele în care Ion își schimbă brusc zâmbetul larg perpetuu și plânge fără să verse lacrimi, când se speră în Dumnezeu și se încrede în providența Lui. Pentru că numai această entitate superioară în care crede orbește îi dă putere să continue. Și face o treabă grozavă, pentru că lui Ion nu i-a fost deloc ușor.

Ion știe ce înseamnă să fugă din țara de origine, apoi să petreacă luni de zile în închisoare pentru o infracțiune pe care nu a comis-o și pentru care încă așteaptă răspunsuri. În 2008, el a fost arestat pentru un presupus atac sexual. Fiind fără adăpost, a fost plasat în arest preventiv până la data procesului.

A avut nevoie de aproape patru ani pentru a fi declarat nevinovat. Mai exact, 1.373 de zile. Iar când a plecat, cu o achitare și cu sentința care îi dovedea nevinovăția, recompensa a fost de numai 1.000 de euro.  O sumă infimă pe care Cesar Pinto, avocatul său, a revendicat-o, ulterior obținând alți 40.000 de euro.

Pinto vrea să ridice acum la 274.600 de euro despăgubirile pentru Ion, câte 200 de euro pentru fiecare zi petrecută după gratii. Și spune că nu se lasă până nu ajunge la vârful justiției: CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).

Deja a bătut la ușa Curții Naționale sau a Curții Constituționale spaniole și deocamdată așteaptă o rezoluție, dar iau deja în considerare un recurs.

Ion Datcu este originar din Câmpina (județul Prahova), un oraș românesc situat la aproximativ 110 kilometri de capitala București. El este a lucrat mai mult cu fructele: hamal la depozit, agent livrator, etc.

Când era încă un copil, mama lui a murit de cancer uterin și a rămas cu cele două surori și cu tatăl său. La un moment dat, a avut probleme cu legea pentru un jaf în care putea primi trei ani de închisoare și a decis să părăsească România.

S-a urcat în primul autocar care pleca din București spre Spania, iar două zile mai târziu, cu un rucsac și câteva monede, a coborât la Barcelona. De acolo a mers direct la Madrid, un oraș care parcă suna mai convingător.

De îndată ce a ajuns, s-a îndreptat spre Casa de Campo. „Primul lucru pe care l-am văzut din metrou”, s-a justificat Ion. A dormit într-o „casă verde”, care era de fapt o colibă ​​abandonată cu furnirul de acea culoare, pe care o împărtășea cu unii conaționali, precum și cu tot felul de oameni precum proxeneți care frecventează acea zonă cu un grad ridicat de infracțiuni.

Inițial a încercat să facă rost de bani strângând carton sau sticle și s-a asociat cu o fată care, după cum spune Ion, „bea și se droga”.

Iar într-o noapte, ea l-a denunțat pe el și pe alți doi băieți români, acuzându-i de viol. Ion a ajuns astfel la închisoare și, după cum susține el, a fost o înscenare: „A chemat poliția fiindcă voia să profite de băieți și să-i facă să-i dea bani”.

Discursul lui Ion este uneori de neînțeles, pentru că vorbește încă o spaniolă rudimentară, mai scrie jurnalistul spaniol. Este ajutat de Andreea însă, o prietenă din zonă care nu numai că îl ajută la traducere, dar i-a oferit și cina mai multe nopți, și îi păstrează actele și lucrurile importante pentru ca el să nu le piardă sau să i le fure.

Este adevărat că relatarea lui Ion este o rafală de date confuze, hohote de râs spontane, plâns în surdină sau răspunsuri neconectate la limbă și capacitatea sa de a șterge trecutul. Ceea ce nu este confuz însă sunt rapoartele detaliate ale ministerului, procesele-verbale ale avocatului Pinto, zecile de documente ale instanței pe care le-a acumulat de la 2 ianuarie 2008.

„Ceea ce i s-a întâmplat lui Ion este o încălcare clară a drepturilor omului”, a precizat Pinto, care a primit cazul său ca avocat din oficiu. Acesta era deja cunoscut în anumite cercuri pentru apărarea victimelor clauzelor abuzive în locuințele lor sau a persoanelor vulnerabile.

Ion Datcu a mers la închisoare la începutul anului 2008. Până la 11 octombrie 2011, nu a fost achitat. În 2012 a fost compensat cu 1.000 de euro pentru „responsabilitate patrimonială”. Iar avocatul său a început lupta. Ceea ce vrea Pinto este ca clientul său să fie despăgubit pentru daunele suferite.

Pinto susține că această compensație trebuie să țină seama de mai mulți factori agravanți, cum ar fi vârsta lui Ion la data acuzației, numai 27 de ani. Apoi faptul că era departe de familia lui și daunele nu se aplică numai din punct de vedere moral, ci și cu privire la muncă și dezvoltare personală, aspecte în care Ion încă suferă, la care se adaugă circumstanțele actuale.

Pinto a mers cu aceste resurse la fiecare „stație”. În primul rând, Înalta Curte Națională și apoi Curtea Constituțională, care a acceptat propunerea și a returnat-o justiției.

Ministerul a majorat compensația la 40.000 de euro. Aceasta a fost pusă în aplicare pe 29 septembrie, dar neavând NIE (număr de identificare fiscală a străinilor) și nici cont curent, Ion nu a putut percepe compensația. Avocatul a fost cel care a primit-o și a făcut un transfer către tatăl său, în România, și a păstrat o sumă pe care i-a dat-o când s-au întâlnit.

Avocatul și victima acestui labirint birocratic așteaptă acum a doua decizie, cea de 274.600 de euro. Au admis plângerea spre procesare, dar procesul poate dura ani de zile. „Vrem să-i dăm un impuls”, susține Pinto.

Alături de Ion este și Albano Vicente, un bărbat de 41 de ani din Madrid care l-a întâlnit într-o noapte când a văzut cum a fost agresat de poliție și de atunci au devenit de nedespărțit.

Conaționalul nostru își face cruce și se uită spre cer, în speranța că sfârșitul acestei erori judiciare va veni curând  și că acele zile din spatele gratiilor îi vor dispărea în sfârșit din memorie.

„Mi-am petrecut ziua în celulă. Nu m-au maltratat, dar mi-au întins capcane pentru a mă pedepsi”, își amintește el acele zile petrecute în penitenciarele din Ocana (Toledo) sau Soto del Real (Madrid).

Uneori este plin de speranță și alteori crede că totul este un complot împotriva lui și că el nu va primi niciodată nimic din asta pentru că toată lumea este împotriva sa.

Ion spune chiar că l-au forțat să ia medicamente  pentru că au insistat să-i pună diagnosticul unor probleme psihice.

Avocatul său și Albano îi furnizează treptat banii care i-au mai rămas: 25.000 de euro au plecat la tatăl său, unde speră să-și cumpere o căsuță acasă, în România. Cu ce ​​i-a mai rămas, caută un loc de închiriat la un preț rezonabil, dar fără succes, deoarece la excesele pieței imobiliare spaniole se adaugă lipsa NIE.

Din fericire, în cartier sunt oameni care-i întind mereu o mână de ajutor: într-o frizerie se tunde gratis, într-o tutungerie primește uneori o țigară și în afacerile de catering mai primește câte o cafea sau un sandviș.

Nici de fata care l-a acuzat (care, susține el, acuzase și alți 37 de tineri) și nici de ceilalți români arestați odată cu el nu vrea să mai știe nimic.

Unul dintre ei a fost mai norocos – datorită faptului că avea un partener și o casă – și a putut suporta procesul arestat la domiciliu. Celălalt conațional acuzat, care l-a însoțit până la ultima propoziție, este un om al străzii. Uneori se întâlnește inopinat cu el într-un parc din apropiere.

Dar Ion nu vrea să-l vadă, deoarece evită să stea cu alte persoane „fără adăpost” la fel cum evită adăposturile, unde vorbește despre „jafuri, bătăi” și o viață cu ​​care nu este obișnuit.

Pe scurt, el se distanțează de cei care poartă o anumită dependență sau provoacă probleme. „Nu toți cei care trăim pe stradă suntem nebuni sau criminali, dar viața aici este întotdeauna grea”, avertizează Ion, sorbind încet dintr-o cutie de bere, după ce a găsit un calorifer sau un uscător de rufe defect în plimbarea sa de dimineață.

Berea este singura lui „evadare” – mereu „mică”, mărturisește el sub gestul de a aproxima cu degetul mare și cel arătător – alături de muzică. Datorită acestor „lucruri mici”, Ion îndură un trecut nedrept și așteaptă o recompensă nesigură.

Dacă aceasta va veni, el nu va sărbători în mod exagerat. Va schimba doar un singur detaliu: își va schimba locația obișnuită și se va mișca pe un ring de dans aflat în interior, unde nu va avea nevoie de boxă și mii de oameni care mă vor urmări”, a încheiat Ion povestea sa aflată încă în suspans.

Primii copii ucraineni au reușit să se întoarcă acasă din captivitatea rusă! Ce pedepse au îndurat pentru că au strigat „Slava Ucrainei”. Imagini emoționante

Ucraina a organizat întoarcerea acasă a 17 copii pe care Federația Rusă i-a deportat de pe teritoriul regiunilor Herson și Harkov în timpul ocupație, anunță agențiile de presă, care citează o declarație de presă făcută de organizația caritabilă Salvați Ucraina.

Copii/Captură video

Potrivit sursei citate, voluntarii au reușit să găsească copiii pe care rușii, după deportarea din Ucraina, i-au transportat pe teritoriul Federației Ruse și pe care au refuzat să-i returneze părinților, relatează Ziare.com.

Copiii au declarat reporterilor că în Rusia au fost amenințați cu trimiterea în internatul din Pskov, li s-a spus că părinții i-au abandonat, au fost bătuți cu tije de metal și au fost izolați pentru că au strigat „Slava Ucraina”.

Invadatorii le-au mai spus copiilor că eliberarea Hersonului „nu este adevărată” și că vor rămâne pentru totdeauna „copii ai Rusiei”.

Operațiunea de întoarcere a copiilor a fost însoțită de o logistică complexă sub pericolul amenințărilor constante din partea Federației Ruse.

Ei au putut să se reîntâlnească cu părinții lor cu o zi înainte, pe 22 martie, mai arată sursa citată. Video:

Noi locuințe sociale în Moldova. Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei oferă 27 de milioane de euro

Pentru construcția locuințelor sociale noi în R. Moldova, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei va oferi 27 mln. de euro. Dintre aceștia, 20 mln. de euro vor fi sub formă de împrumut pentru faza III a Proiectului de construcție, iar restul vor fi oferiți sub formă de granturi.

Câte locuințe sociale au fost construite în țară anul trecut - Stiri.md

Este vorba despre un grant de 1 mln. de euro din Fondul Verde de Investiții Sociale, precum și un grant de 6 mln. de euro din Fondul E5P pentru măsurile de eficiență energetică.

Costul total al proiectului este de 34 mln. de euro. Diferența de bani, de 7 mln. de euro, va fi acoperită de către autoritățile publice locale care vor aplica la proiect. Contribuția va fi formată din valoarea construcțiilor existente nefinalizate sau abandonate, valoarea terenului și documentația tehnică de proiect.

În baza proiectului vor fi construite 455 locuințe sociale în 12 localități ale Republicii Moldova, care vor asigura cca 1600 beneficiari, renovarea/modernizarea căminelor studențești în 4 localități, care ar asigura cca 750 beneficiari și construcția caselor pentru bătrâni în 16 localități, care ar asigura cca 750 de beneficiari.

Potrivit Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale proiectul prevede asigurarea cu locuințe sociale pentru diverse categorii de populație, construirea și reabilitarea caselor pentru bătrâni și căminele studențești, cu înlocuirea întregii anvelope a clădirilor, astfel, ca să fie reduse din costurile la încălzire, aplicând conceptul de eficiență energetică pentru clădiri. 

De asemenea, vor fi evaluate construcțiile publice existente și nefolosite din toată țara, în vederea renovării lor pentru a fi oferite familiilor cu venituri mici, familiilor tinere, specialiștilor care contribuie la dezvoltarea comunităților locale.

Obiectivele proiectului de construcție a locuințelor sociale sunt:

  • Suportul persoanelor cu venituri mici în asigurarea cu spațiu locativ;
  • Suportul persoanelor în vârstă și a celor cu dizabilități pentru asigurarea cu locuri în aziluri specializate;
  • Asigurarea studenților cu locuri în cămine modernizate;
  • Atragerea funcționarilor din cadrul sistemului bugetar al Republicii Moldova și reducerea fluctuației de cadre în rândurile angajaților publici în zonele rurale, prin oferirea de locuințe la locul angajării;
  • Îmbunătățirea calității vieții persoanelor social vulnerabile;
  • Dezvoltarea regiunilor prin atragerea și reținerea funcționarilor publici în urbele mici și localitățile rurale ale Republicii Moldova;
  • Creșterea eficienței energetice în imobilele publice, ceea ce va duce la reducerea poluării mediului și la scăderea cheltuielilor.

Proiectul vizează atragerea și menținerea specialiștilor din domeniul educației, sănătății, protecției sociale și administrației publice în mediul rural pentru a asigura furnizarea în continuare a unor astfel de servicii și astfel să contribuie la creșterea calității vieții pentru cetățeni, prin oferirea acestora la prețuri accesibile în locațiune.

Președintele Finlandei a semnat legea privind aderarea țării sale la NATO

Preşedintele finlandez Sauli Niinisto a semnat joi legea privind aderarea ţării sale la NATO, transmite Agerpres.

Finlanda intenţionează să construiască un gard la graniţa cu Rusia -  Stiri.md

Legislaţia care încorporează tratatul fondator al NATO a fost adoptată de parlamentul de la Helsinki la 1 martie cu o largă majoritate.

Sauli Niinisto anunţase după acel vot că doreşte să promulge legea înaintea alegerilor parlamentare din ţara sa, prevăzute pentru 2 aprilie.

Finlanda încă aşteaptă ca Turcia şi Ungaria să ratifice cererea sa de aderare la NATO. Toate celelalte 28 de ţări membre ale organizaţiei au aprobat deja intrarea Finlandei în Alianţă.

Ungaria intenţionează să ratifice aderarea Finlandei la 27 martie, în timp ce Turcia a anunţat că o va aproba în curând.

La scurt timp după Summitul de la Madrid din 28-30 iunie 2022, Suedia şi Finlanda au ajuns la un acord cu Ankara. Cele două ţări nordice şi-au exprimat sprijinul pentru Turcia în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii sale naţionale şi au promis că vor facilita expulzarea suspecţilor urmăriţi de autorităţile turce.

Ulterior, Turcia le-a prezentat celor două ţări nordice cereri de extrădare pentru 33 de persoane, majoritatea considerate ”terorişti” de către Ankara. Extrădările militanţilor kurzi sau ale personalităţilor ostile regimului turc refugiate în Suedia constituie aspectul cel mai delicat al cererilor formulate de Turcia.

Decizia Suediei de a autoriza în luna ianuarie o manifestaţie în faţa ambasadei Turciei la Stockholm, în cursul căreia a fost ars un exemplar din Coran, a cauzat o reacţie dură din partea Ankarei, care practic a suspendat ratificarea aderării celor două ţări la NATO.

În urma începerii invaziei ruse în Ucraina în februarie anul trecut, Suedia şi Finlanda – ce are o frontieră terestră cu Rusia cu o lungime de 1.340 de kilometri – au prezentat o candidatură comună pentru a deveni membre ale Alianţei Nord-Atlantice, abandonând deceniile de nealiniere militară.

Un adolescent s-a prezentat la spital spunând că s-a lovit la tâmplă, dar medicii i-au găsit un glonț în cap
Articolul anterior
Pasha Parfeni: ,,Ești soarele și luna mea”. Cine este femeia căreia artistul i-a dedicat mesajul
Articolul următor