,,Un ecou… Pe lume, în țară, în familia mea, sunt și mai amărâți decât mine, însă inima o simt cum se rupe în piept și se cere auzită. Recunosc, nu toată vremea am fost atent la cei mai îndurerați dar sufletul meu caută adevăr… Iertat să fiu dar nu regret că sunt «blestemat» de iubirea pentru neamul meu. Am fugit departe…”.
,,Din ură și din supărare, că justiția mi-a pus libertatea în pericol, poate și viața. Cu toate acestea, am parcurs mii de kilometri, prin păduri, ape și alte obstacole. Într-un final, de dorul celor dragi, totul am făcut ca să revin acasă, la Ștefan, la folclor, la Vieru, la Ion și Doina, la colindă, în orașul unde părinții mi-au dat viață, m-am întors la Dumnezeu.
Cred că suntem un neam binecuvântați din cer, însă de ce pentru unii este atât de dureroasă această binecuvântare…
Totuși gândul că Dumnezeu are lucrare pentru toți, mă face să rezist, să lupt. Zi de zi, cu greu mă tot împac cu asta dar și mai greu mă împac cu ce trăiesc acum.
Oare la toată iubirea mea față de poporul nostru milostiv, iubirea față de folclor, părinți și patrie, drept răsplată să fiu 5 ani «întemnițat»?
Mă doare… Uneori mă epuizează lupta, dar și acest «antrenament», această lucrare pare a nu fi deloc întâmplătoare. Dumnezeu este cu mine, în suflet, în celulă și în viitor. Cât Dumnezeu este în voi, cei care ați hotărât soarta mea, «milostivi» apărători ai legii, din dosarul care mi-a cutremurat viața?
Cum pentru mine atât și pentru altcineva dintre noi, zi de zi se face «dreptate» se strivesc suflete și destine, prin condamnări și decizii împotriva poporului și mai puțin pentru popor. Nu sunt cu ceva mai bun decât alți deținuți, mai mult sau mai puțin vinovați, dar consider că ar fi o crimă față de cei care trec prin suferințe, ar fi o crimă să tac în fața nedreptății.
M-am tot saturat să tac… Ne-am tot saturat să tăcem… Să ascund ce?
Îmi asum absolut cele săvârșite, pentru care profund regret, că din sminteală și întâmplător, am rupt piciorul unui băiat, sărind în apărarea fratelui meu. Cine n-ar face-o? Îi cer din toată inima, să mă ierte acel băiat și să mă înțeleagă pe cuvânt că nu îi vroiam răul…
La toți cei cu bună credință mă adresez, cu toată inima, TREZIȚI-VĂ!”
Zeci de oameni, care l-au cunoscut și îl cunosc pe Semion au sărit în apărarea tânărului moldovean. Ce-i drept doar în mediul virtual. Dar sunt deciși să inițieze și o petiție, pentru a se face dreptate și a fi eliberat mai repede din închisoare.