Parlamentul s-a aliniat și în acest an evenimentelor de comemorare a victimelor Holocaustului, iar seara zilei de 27 ianuarie, pe clădirea instituției parlamentare a fost proiectat mesajul „WeRemember”.
Foto: multimedia.parlament.md
Potrivit reprezentanților Parlamentului, scopul acțiunii este de a promova memoria Holocaustului și a culturii toleranței în vederea combaterii rasismului, antisemitismului, xenofobiei și altor forme de intoleranță.
Evenimentul, organizat în parteneriat cu Ministerul Culturii și cu Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, încheie șirul de evenimente dedicate comemorării victimelor Holocaustului desfășurate în Săptămâna Memoriei.
„Holocaustul a fost o tragedie pentru secolul trecut, când milioane de oameni într-un mod barbar au fost omorâți. Noi trebuie să vorbim despre aceste evenimente tragice, aceste atrocități care s-au petrecut inclusiv pe teritoriul țării noastre, să ne referim atât la cei care le-au făcut, cât și la cei care au sărit în ajutor și au salvat vieți riscându-și propria viață”, a spus președintele Parlamentului, Igor Grosu.
Parlamentul R. Moldova a condamnat Holocaustul în iulie 2014, adoptând o declarație politică de acceptare a Raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului, prezidată de Elie Wiesel. Declarația politică mai condamnă orice tentative de ignorare și negare a Holocaustului și aduce un omagiu victimelor și supraviețuitorilor acestuia.
Anual, la 27 ianuarie este marcată Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Acest lucru a fost decis prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite, adoptată în 2005. În Republica Moldova, Ziua naţională de comemorare a victimelor Holocaustului este marcată anual din 2015, conform unei hotărâri aprobate de Parlament.
Holocaust este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa șase milioane de evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa dar, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul Africii, conform programului de exterminare a evreilor plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Printre victime, s-au numărat circa 1,5 de milioane de copii.
Termenul de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea evreilor, și nu la alte asasinate – fasciștii și acoliții lor au asasinat și ne evrei, precum romi, polonezi, cetățeni sovietici și alte grupuri etnice slave, prizonieri de război, homosexuali, Martori ai lui Iehova, persoane de culoare, adversari politici ai naziștilor și handicapați fizic și mental Aktion T4. Se estimează că peste 200.000 de asasini au comis crime asociate Holocaustului.
Toate ramurile birocrației de stat în regimurile fasciste, sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei politici criminale. Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani, precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor omului.
Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare denumită „Soluția Finală a problemei evreiești”.
În urma accederii la putere a lui Hitler, guvernul german a adoptat legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai cunoscute fiind Legile Nürnberg din 1935. Începând cu anul 1933, naziștii au început să pună la punct o rețea de lagăre de concentrare. După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și străini au fost înghesuiți în ghetouri.
În 1941, când Germania a început să se pregătească să cucerească noi teritorii înspre est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități paramilitare specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât circa două milioane de evrei în execuții în masă în mai puțin de un an. În prima fază s-a folosit uciderea cu gloanțe, metodă considerată de eficiență scăzută pentru exterminarea unui popor deci, s-a trecut la transporturile cu Trenurile morții, vagoane de vite supra încărcate, spre lagărele de exterminare.
Majoritatea celor care supraviețuiau călătoriei erau uciși sistematic prin camere de gazare și incinerare în cuptoare special concepute. Aceasta a continuat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa în aprilie–mai 1945.
