Bilanțul cazurilor de Covid-19 confirmate astăzi, 9 martie

Pulpa cărnoasă, mirosul parfumat și culoarea apetisantă transformă pepenele galben într-unul preferat de majoritatea oamenilor. Mai mult decât atât, pepenele galben aduce beneficii nemaipomenite pentru sănătatea și frumusețea ta.

Top 7 beneficii ale pepenelui galben:

• Curăţă tubul digestiv;
• Protejează inima;
• Luptă cu stresul;
• Ajută la buna funcţionare a glandei tiroide;
• Protejează vederea;
• Hidratează şi calmează pielea;
• Întărește sistemul imunitar.

Pepenele galben stimulează imunitatea!

Pepenele galben conţine vitamina A, indispensabilă pentru buna funcţionare a sistemului imunitar, atât indirect, prin protecţia barierelor naturale: piele şi mucoase, cât şi direct, vitamina A având rol în stimularea sintezei şi activarea limfocitelor.

Totodată, acest fruct parfumat, nu duce lipsă nici de vitamina C, care stimulează globulele albe în lupta cu infecțiile, putând distruge direct orice bacterie sau virus. Mai mult, aceasta reactivează vitamina E după ce a fost făcută inactivă de radicalii liberi.

Luptă cu diabetul

Chiar dacă este dulce, pepenele galben are componente benefice ca potasiul, calciul, vitaminele A, B, C care sunt necesare în menținerea echilibrului metabolic al diabeticilor.

Ameliorează problemele menstruale

Pepenele galben conține, după cum am menționat mai sus, vitamina C care este eficientă în reglarea ciclului menstrual și în ameliorarea crampelor menstruale. Consumul regulat de pepene galben reduce aceste simptome.

Previne afecțiunile ochilor

O felie de pepene galben are numai 56 de calorii, dar îți asigură necesarul de vitamina A pe tot parcursul zilei. Atât vitamina A, cât și beta-carotenul sunt nutrienți importanți pentru vedere. Astfel, potrivit studiilor, femeile care au o dietă bogată în vitamina A prezintă un risc redus de a dezvolta cataracta. Studiile arată că riscul poate fi redus cu 39% – 50%.

Pepenele galben – un aliat al frumuseţii

Pepenele galben se poate utiliza ca atare, sub formă de felii subţiri sau sub formă de suc, pentru a rehidrata şi a înfrumuseţa un ten uscat sau cu urme de oboseală. Pepenele galben, sub formă de suc sau felii subţiri aplicate pe ten e folosit pentru a calma iritaţiile şi inflamaţiile de la nivelul pielii.

Mască hidratantă și revigorantă din miez de pepene galben

Amestecă o felie de pepene galben zdrobită cu două lingurițe de argilă. Întinde masca pe față și decolteu, las-o să acționeze 20 de minute, apoi îndepărteaz-o cu un tampon cosmetic. Clătește fața cu apă rece.

Mască pentru tenul uscat

Amestecă într-un blender 2 linguri de mălai cu o bucată de pepene galben și 2 linguri de lapte. Aplică amestecul pe față. Lasă-l să acționeze pentru 15-20 de minute și clătește bine cu apă călduță.

Mască hrănitoare și tonifiantă

Amestecă într-un vas 2 felii de pepene galben cu 2 linguri de morcov dat prin răzătoare, 3 linguri de zeamă de portocale și o linguriță de zeamă de lămâie. Omogenizează bine pasta și aplic-o pe toată suprafața tenului. După 10 minute, îndepărtează masca cu apă plată.

Să avem sănătate!

Text: Sorina Țurcanu

Medicina naturistă este mereu la îndemână. Datorită proprietăților curative, plantele medicinale sunt folosite pe larg în scopul de a vindeca sau a ameliora diverse afecțiuni și probleme de sănătate. Dacă ai probleme cu retenția lichidelor în corp sau să faci o cură de detoxifiere, plantele cu efect diuretic îți pot fi de ajutor.

”Prin conţinutul ridicat în apă, pepenele verde are proprietăţi diuretice”, spune dr. farmacist Ovidiu Bojor, care îl recomandă în litiaze renale şi ale vezicii urinare (pietre la rinichi sau la vezica urinară), în hiperuremii (gută). ”În medicina tradiţională, seminţele de pepene verde (dar şi cele de pepene galben) se recomandă în litiaza renală şi biliară”, adaugă specialistul.

Extractele obținute din rizom şi rădăcini de osul-iepurelui (Ononis spinosa) au acțiune diuretică. De aceea, este recomandat în artrite cronice, în stări alergice, în special în eczeme și prurit. Mai este util și în insuficienţă cardiacă şi circulatorie, colici renale, hipertrofie de prostată. Se face un decoct dintr-o lingură pulbere de rădăcină la o cană cu apă. Se beau una-două căni pe zi, în mai multe reprize. În reumatism, se pot face băi dintr-un decoct din 50 g rădăcini mărunţite de osul-iepurelui, 50 g frunze de nuc şi 20 g cimbru la 2 litri de apă, care se toarnă în cadă.

Cele mai bune plante cu efect diuretic. Rădăcinile de pătrunjel

Frunzele, dar mai ales rădăcinile de pătrunjel au un efect diuretic marcant. De aceea, sunt indicate în caz de edeme, reumatism și în gută. Frunzele zdrobite se pot aplica pe piele și au efect antiinflamator, de folos în reumatism și artrită. Pătrunjelul este folosit în alimentațieot fi adăugate în mâncare, acesta având mai multe proprietăți.

Frunzele conțin vitaminele A, B, C și săruri minerale. Constituie un stimulent general, antianemic și antirahitic. Este indicat și dacă ai digestia lentă sau bilă leneșă. Rădăcinile se consumă ca atare, rase, sau fierte. Se poate face și o infuzie din frunze de pătrunjel (o linguriță la o cană cu apă). Se beau două-trei căni pe zi.

sursa

Un studiu vine cu noi informaţii cu privire la legătura dintre expunerea timpurie la poluarea atmosferică şi sănătatea pulmonară mai târziu în viaţă.

O echipă de cercetare condusă de facultatea de medicină Keck, a Universităţii americane California de Sud, a demonstrat că expunerea la poluarea aerului în timpul copilăriei este direct asociată cu simptomele bronşitei la vârsta adultă, transmite stirileprotv.ro.

Până în prezent, multe cercetări în acest domeniu au stabilit legături intuitive, mai puţin directe decât aceasta, asupra faptului că expunerea timpurie la poluarea aerului este asociată în mod constant cu probleme pulmonare în timpul copilăriei – iar problemele pulmonare din copilărie sunt asociate în mod constant cu probleme pulmonare la vârsta adultă.

Studiul actual, publicat pe 28 iunie în American Journal of Respiratory and Clinical Care Medicine, este unul dintre puţinele care arată o legătură directă între expunerea la poluarea aerului în copilărie şi sănătatea plămânilor la vârsta adultă, deşi legătura nu se explică pe deplin prin impactul poluării aerului asupra sănătăţii plămânilor în timpul copilăriei.

Aceasta deschide însă posibilitatea ca factori încă neînţeleşi să explice calea de la expunerea timpurie la poluarea aerului la afecţiunile respiratorii mulţi ani mai târziu.

Echipa s-a bazat pe Studiul USC privind sănătatea copiilor, realizat la scară largă, care a durat zeci de ani şi a urmărit cohorte de locuitori din sudul Californiei începând de la vârsta şcolară şi, pentru mulţi participanţi, continuând până la vârsta adultă.

Legătura dintre expunerea la poluarea aerului în copilărie şi simptomele bronşitei la adulţi a persistat chiar şi atunci când cercetătorii au ajustat simptomele astmului sau bronşitei la începutul vieţii – o constatare care a fost o surpriză.

„Ne-am aştepta ca aceste efecte observabile asupra sănătăţii respiratorii în copilărie să explice relaţia dintre expunerea la poluarea aerului în copilărie şi sănătatea respiratorie la adulţi”, a declarat într-un comunicat autorul corespondent al studiului, Erika Garcia, profesor asistent la departamentul populaţie şi ştiinţe ale sănătăţii publice din cadrul facultăţii de medicină Keck.

„Rezultatele noastre sugerează că expunerea la poluarea aerului în copilărie are efecte mai subtile asupra sistemului nostru respirator, care încă ne afectează la vârsta adultă”, a precizat cercetătoarea.

Salvarea sănătăţii plămânilor în prezent, pentru mai puţine afecţiuni pulmonare în viitor

Accentul pus pe expunerea la poluare în timpul tinereţii este motivat în parte de faptul că, în special, copiii sunt deosebit de vulnerabili la efectele poluării aerului. Sistemele lor respiratorii şi imunitare sunt încă în curs de dezvoltare şi, în comparaţie cu adulţii, ei respiră mai mult aer raportat la masa lor corporală.

În cele din urmă, preocuparea este dublă, pentru sănătatea tinerilor de astăzi şi pentru sănătatea lor viitoare, atunci când vor creşte, spun autorii studiului.

În special, în rândul participanţilor la studiu cu simptome recente de bronşită la vârsta adultă, expunerea medie din copilărie la un poluant numit dioxid de azot a scăzut cu mult sub standardele anuale ale Agenţiei pentru Protecţia Mediului – puţin peste jumătate din limita care a fost stabilită în 1971 şi rămâne în vigoare şi în prezent.

„Acest studiu subliniază importanţa reducerii poluării aerului şi, în special, a expunerii în timpul perioadei critice a copilăriei”, a declarat Garcia.

„Întrucât nu putem face prea multe ca indivizi pentru a ne controla expunerea, nevoia de a proteja copiii de efectele adverse ale poluării aerului este mai bine abordată la nivel de politică”, a precizat ea.

Populaţia studiată a cuprins 1 308 participanţi la Studiul privind sănătatea copiilor, cu o vârstă medie de 32 de ani la evaluarea lor ca adulţi.

Cercetătorii au întrebat despre episoadele recente şi simptome – bronşită, tuse cronică, congestie sau producţie de spută care nu sunt asociate cu o răceală.

Un sfert dintre participanţi au prezentat simptome de bronşită în ultimele 12 luni.

Prezenţa simptomelor de bronşită a fost asociată cu expunerea, între naştere şi vârsta de 17 ani, la două tipuri de poluanţi.

Un tip grupează particule minuscule din aer, cum ar fi praful, polenul, cenuşa de la incendiile de vegetaţie, emisiile industriale şi produsele de la eşapamentul vehiculelor.

Celălalt, dioxidul de azot, un produs secundar al arderii în automobile, avioane, bărci şi centrale electrice despre care se ştie că afectează funcţia pulmonară.

Cercetările îndelungate în domeniul sănătăţii se dovedesc esenţiale pentru iniţierea descoperirilor

Pentru o analiză cât mai cuprinzătoare posibil, expunerea medie la poluanţi de-a lungul copilăriei s-a bazat pe estimări lunare.

Cercetătorii au comparat adresa de acasă a familiei la fiecare moment cu măsurătorile contemporane ale calităţii aerului local efectuate de Agenţia americană pentru Protecţia Mediului (EPA) şi prin intermediul Studiului privind sănătatea copiilor.

„Suntem norocoşi să avem acest studiu longitudinal atât de nuanţat”, a precizat prof. Garcia. „Putem învăţa multe despre modul în care experienţele anterioare influenţează sănătatea adulţilor”, a subliniat ea.

Studiul actual a inclus analize suplimentare pentru a exclude factori precum expunerea prenatală la dioxid de azot, expunerea curentă la poluarea aerului la vârsta adultă şi efectele statutului socioeconomic în copilărie sau la vârsta adultă ca factori determinanţi ai simptomelor bronşitei la adulţi.

Expunerea la poluare în tinereţe poate afecta sănătatea pulmonară la unii indivizi mai mult decât la alţii

Laboratorul american al USC a constatat, de asemenea, că efectul expunerii la dioxid de azot şi particule poluante în timpul copilăriei asupra simptomelor de bronşită la adulţi a fost mai puternic pentru cei care au fost diagnosticaţi cu astm în copilărie.

„Este posibil să existe o subpopulaţie care este mai sensibilă la efectele poluării aerului”, a precizat prof. Garcia.

„Am putea să îi protejăm de expunere, astfel încât să le putem îmbunătăţi rezultatele mai târziu în viaţă. Reducerea poluării aerului ar avea beneficii nu numai pentru astmul actual la copii, ci şi pentru sănătatea lor respiratorie pe măsură ce cresc la vârsta adultă”, a mai spus cercetătoarea.

Echipa USC urmăreşte să examineze modul în care nivelul de expunere la poluarea aerului la diferite vârste în timpul tinereţii influenţează problemele respiratorii la vârsta adultă.

Alte direcţii de cercetare viitoare bazate pe rezultatele studiului actual ar putea include examinarea altor markeri ai sănătăţii respiratorii în copilărie şi la vârsta adultă, cum ar fi: cât de bine a fost controlat astmul, sau explorarea unei potenţiale componente genetice.

Cercetare a primit sprijin din partea Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH), din Statele Unite.