Ce se întâmplă cu bolnavii de Covid care ajung la terapie intensivă? Dezvăluirile unui medic reanimatolog din Bălți

23/03/2021

Un medic din prima linie de la Spitalul Clinic din Bălți a decis să povestească într-o postare pe Facebook, despre suferința bolnavilor de Covid-19. Medicul se arată uimit că unii cetățeni sunt iresponsabili, dar și faptul că neagă existența virusului. Dumitru Dubinceac-Muler mărturisește că, de la începutul pandemiei, a văzut zeci de decese din cauza noului coronavirus, iar pacienții care ajung în secția reanimare trec prin chinuri groaznice.

,,Cum moare un pacient cu covid.

Din păcate, în ultimele săptămâni, cazurile de infecție cu coronavirus au devenit din ce în ce mai multe, există mai puține locuri în spitale, iar atitudinea oamenilor față de pandemie devine din ce în ce mai indiferentă.

În timpul activității mele cu pacienții infectați în terapie intensivă, a trebuit să văd zeci, dacă nu sute, de decese. Din păcate, este imposibil să-i conduc pe „cei care nu cred în covid” în infernul în care colegii mei luptă pentru viața oamenilor în fiecare zi. Sunt sigur că o zi a unei astfel de „excursii” i-ar face chiar și pe cei mai înrăiți sceptici să creadă în covid.

Dar, din păcate, acest lucru nu se poate face din motive de etică și siguranță. Cu toate acestea, pot împărtăși informații despre ceea ce se întâmplă pacienților cu coronavirus, a căror boală este severă și extrem de severă.

Vă pot spune cum, împreună cu medicii, luptă pentru viața lor și, din păcate, nu câștigă întotdeauna această bătălie. Poate că după citirea acestui articol, unii își vor reconsidera atitudinea față de purtarea măștilor, distanța socială și „formele severe de răceală comună” (așa numesc mulți coronavirusul).

Pentru început: cine intră în terapie intensivă? Nu toți, sau mai bine zis de departe nu toți. Primele simptome pe care le simte un pacient cu coronavirus sunt slăbiciune severă, durere în tot corpul, uneori tuse uscată și o creștere a temperaturii la 37-40 de grade (la toți este diferit). În același timp, la 2-3 zile de la apariția simptomelor, o persoană poate prezenta dificultăți de respirație de severitate diferită. În cazul în care dificultățile de respirație sunt ușoare, pacientul este plasat într-un compartiment obișnuit și, dacă este necesar, i se administrează o mască de oxigen, în urma căreia îi devine mai ușor să respire.

Dacă respirația devine scurtă și se agravează, pacientul este transferat la terapie intensivă.

Ce este lipsa de aer? Ridicați-vă chiar acum și faceți 10 flotări sau alergați o cursă ușoară de 100 de metri sau urcați rapid scările până la etajul 4-5. Simțiți acum dificultăți ușoare de respirație. Acum aleargă la viteza maximă de 300 de metri sau urcă la etajul 9 făcând jogging. Acum aveți dificultăți severe de respirație.

Cum te simți? Așa pacientul respiră, intrând în secția de terapie intensivă Covid. Acest lucru se datorează faptului că, pe fundalul unei infecții cu coronavirus, plămânii sunt afectați. Țesutul pulmonar se umflă, iar vasele care trec prin plămâni sunt înfundate cu mici cheaguri de sânge. Ca urmare, persoana respira, dar oxigenul nu pătrunde în corpul său prin plămânii afectați, adică pacientul începe să se sufoce.

Și așa, gâfâind pentru respirație, o persoană ajunge pe pat în terapie intensivă. Primul lucru pe care îl fac medicii este să așeze pacientul pe burtă și să-i îmbrace o mască obișnuită de oxigen. Fără a intra în detalii de anatomie și fiziologie, voi spune că în poziția dată, aportul de sânge și ventilația plămânilor se îmbunătățesc, drept urmare saturația (concentrația de oxigen din sânge) poate crește, adică, devine mai ușor pentru o persoană să respire. Dar nu întotdeauna, nu pentru toată lumea și nu pentru mult timp.

Dacă după câteva minute / ore medicul vede că starea pacientului nu se îmbunătățește și continuă să se sufoce, este transferat pe o mască CPAP (sipap). Ce este: o mască specială se aplică pe fața pacientului, care aderă strâns la piele, acoperind nasul și gura pacientului. Masca este conectată la o mașină care, sub presiune, „suflă” aer oxigenat în plămânii pacientului. În același timp, pacientul este încă conștient și nu experimentează cele mai plăcute senzații.

Ce senzații? Într-o mașină care circulă cu o viteză de aproximativ 100 km / h, scoateți capul pe fereastră, cu fața în față și încercați să respirați. Sau mai ușor: luați un uscător de păr, porniți-l la setarea maximă, îndreptați-l spre față de la o distanță de 20 cm și respirați. Așa respiră pacienții cu CPAP. Această mască este strâns atașată de capul pacientului și trebuie să stea cu ea câteva ore pe zi, dar mai des zile întregi și, uneori, săptămâni. În tot acest timp, pacienții sunt conștienți, iar medicii le explică că, deși este dificil, trebuie să încerce să respire prin această mască, deoarece aceasta este singura șansă de viață pentru ei.

Pacienții plâng, le este greu, doare, dar vor să trăiască și, prin urmare, să încerce. Încearcă să respire, se răsucesc în mod regulat pe stomac, pe o parte, apoi pe cealaltă, urmând toate instrucțiunile medicilor. În același timp, ei continuă să ia o cantitate imensă de antibiotice, antispastice, hormoni și alte medicamente necesare pentru tratarea pneumoniei și a altor complicații ale infecției cu coronavirus.

În această stare, pacientul poate petrece o zi, o săptămână sau chiar mai mult. Dacă aveți noroc și corpul va răspunde la tratament, după un anumit timp plămânii vor începe să se recupereze, masca CPAP va fi îndepărtată și tratamentul va continua. Dar nu toată lumea este atât de norocoasă, nu toată lumea. Foarte des, chiar și în poziția „pe abdomen”, chiar și cu o mască CPAP, chiar și cu prescripția celor mai bune antibiotice și alte medicamente, pacientul nu se îmbunătățește. El continuă să se sufoce, în timp ce frecvența respiratorie poate ajunge la 30 sau mai mult pe minut (încercați ce simțiți că inspirați și expirați la fiecare 1,5 – 2 secunde).

Nu uitați că în tot acest timp (ore, zile) pacientul se simte ca și cum ar fi fugit pe scări până la etajul 9 într-un minut. Îi spune medicului că îi este greu să respire, că se sufocă, că îi este frică să moară și că vrea să trăiască. În acest stadiu (și uneori chiar mai devreme), medicul nu are de ales decât să conecteze pacientul la un ventilator (ventilație artificială pulmonară).

Cum se întâmplă: pacientul este pus într-o stare similară cu anestezia în timpul unei operații: adoarme și nu mai simte durere sau alte senzații. După aceea, un tub de plastic este introdus în gât (traheea), care este conectat la dispozitiv și prin care dispozitivul ventilează plămânii (adică respiră pentru pacient). În același timp, începe cea mai dificilă perioadă pentru personalul medical: un pacient cu ventilație mecanică este rotit de mai multe ori pe zi de la spate la stomac, de la stomac la lateral, apoi înapoi în spate și pe unul nou. În același timp, unii pacienți (mai mult de jumătate sau chiar 2/3) cântăresc peste 100 kg (și au fost atât 150, cât și 200 kg).

Și sunt întorși nu de oameni special pregătiți, puternici din punct de vedere fizic, ci de asistenți medicali, medici, infirmieri.

Da, da, femeile întorc pacienții de 100 de kilograme și un pacient trebuie să fie întors de 4-5 ori pe zi, iar acești pacienți în unitatea de terapie intensivă sunt de obicei în număr de la 2 la 5-6, uneori mai mulți.

Dacă un pacient intubat este norocos, corpul său va răspunde la tratament și plămânii vor începe să se refacă, după câteva zile va fi deconectat de la ventilator și pus din nou pe o mască CPAP, apoi pe o mască obișnuită. În același timp, este posibil ca pacientul să se înrăutățească din nou și să fie din nou conectat la ventilator, după care totul va începe din nou.

Dar există un alt scenariu: în ciuda tratamentului, în ciuda eforturilor medicilor, în ciuda CPAP și a ventilației mecanice, starea pacientului continuă să se deterioreze, leziunile pulmonare progresează, saturația de oxigen continuă să cadă și să cadă și să cadă. Și nu se poate face nimic.

Momentul „pozitiv” (nu este cuvântul potrivit, deloc, dar nu mai găsesc altul) moment în toate acestea este doar faptul că pacientul se află într-un somn indus de droguri, nu simte dificultăți de respirație insuportabile și nu simte nimic, nu suferă. Dorm și nu înțelege că moare. Și el moare. Din cauza lipsei de oxigen, celulele creierului mor în primul rând, apoi alte organe eșuează și, în cele din urmă, inima se oprește și nu mai este posibil să o „pornim” nici măcar în timpul resuscitării. Omul a murit, pentru el suferința s-a sfârșit.

Și pentru medicul de gardă, vine unul dintre cele mai dificile (după părerea mea) momente: ridică telefonul, formează numărul înregistrat în istorie și … -Bună, medicul de la secția de terapie intensivă vă sună în legătură cu pacientul *******? Din păcate, trebuie să raportez că mama ta (tatăl tău, bunica ta, bunicul tău, sora ta, fratele tău, fiul tău, fiica ta) a murit … Cum reacționează oamenii la un astfel de apel? Nu voi spune, vă dați seama și singuri. Și medicul își îmbracă din nou un costum și se duce la următorul pacient, să lupte pentru viața viitoare, realizând că nu toată lumea va câștiga această bătălie”.

Singurătatea este legată de sănătatea precară și modifică proteinele din sânge

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge și Universitatea Fudan din China au descoperit că persoanele care se simt singure sau izolate social au niveluri modificate ale anumitor proteine în sânge, potrivit The Guardian citat de antena3.ro.

Singurătatea a fost mult timp asociată cu starea de sănătate precară, iar cercetătorii spun că au găsit o explicație nouă pentru această legătură.

Deși problemele de sănătate pot duce la singurătate, studiile arată că și singurătatea poate înrăutăți sănătatea.

Acum, potrivit unui nou studiu, cercetătorii au descoperit că singurătatea poate influența nivelurile unor proteine asociate cu boli grave și chiar cu riscul de deces.

Barbara Sahakian, porfesoară la Universitatea Cambridge, a spus că Organizația Mondială a Sănătății consideră izolarea socială și singurătatea o problemă globală importantă.

„Cred că mesajul este că trebuie să începem să îi facem pe oameni să realizeze că singurătatea face parte dintr-o problemă de sănătate, atât pentru sănătatea lor mentală și bunăstarea lor, dar și pentru sănătatea lor fizică, și că trebuie să rămână conectați cu alți oameni”, a spus ea, potrivit sursei citate.

Aproape 10% dintre participanți se simt izolați social

Din participanții la studiul UK Biobank, 9,3% au spus că se simt izolați social, iar 6,4% au declarat că se simt singuri. Analizând sângele acestor persoane, cercetătorii au identificat 175 de proteine asociate cu izolarea socială și 26 de proteine legate de sentimentul de singurătate.

Cercetătorii au descoperit că majoritatea acestor proteine, prezente în cantități mai mari, sunt legate de inflamații, răspunsuri antivirale și funcționarea sistemului imunitar.

Studiind sănătatea participanților timp de 14 ani, echipa a constatat că 90% dintre proteinele identificate sunt asociate cu un risc mai mare de deces. Aproximativ 50% dintre ele sunt legate de boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și accidente vasculare cerebrale.

Totodată, singurătatea afectează direct nivelurile a cinci proteine specifice, care influențează inflamațiile și metabolismul.

Cercetătorii de la Cambridge au dezvoltat un test de urină pentru depistarea precoce a cancerului pulmonar

Oamenii de știință de la Cambridge au dezvoltat un test de urină pentru depistarea precoce a cancerului pulmonar. Testul, primul de acest tip, detectează celulele „zombie” care ar putea indica primele semne ale bolii, scrie site-ul cam.ac.uk, citat de g4media.ro.

Cercetătorii speră că detectarea precoce, prin intermediul unui simplu test de urină, ar putea permite intervenții terapeutice mai timpurii, îmbunătățind semnificativ rezultatele și prognosticul pacienților. Aproximativ 36.600 de vieți sunt salvate de cancerul pulmonar în Regatul Unit în fiecare an, conform unei noi analize a Cancer Research UK.Profesorul Ljiljana Fruk și Dr. Daniel Munoz Espin și echipele lor de la Universitatea din Cambridge conduc cercetarea, finanțată de Cancer Research UK.Lucrările, desfășurate la Departamentul de Inginerie Chimică și Biotehnologie din Cambridge și la Early Cancer Institute, vor oferi un senzor ieftin și accesibil care utilizează probe de urină pentru a ajuta medicii să detecteze cancerul pulmonar înainte ca boala să se dezvolte.Cancerul pulmonar are un prognostic nefavorabil pentru mulți pacienți, deoarece adesea nu există simptome vizibile până când acesta nu se răspândește prin plămâni sau în alte părți ale corpului. Noul test de urină le va permite medicilor să depisteze boala înainte ca aceasta să se dezvolte.

Testul este perfectibil

Pentru a crea testul, oamenii de știință s-au uitat la proteinele excretate de celulele senescente: celule „zombie” care sunt vii, dar incapabile să crească și să se dividă. Aceste celule sunt cele care provoacă leziuni ale țesuturilor prin reprogramarea mediului înconjurător imediat pentru a favoriza apariția celulelor canceroase.

Acum, cercetătorii au dezvoltat un senzor injectabil care interacționează cu proteinele celulelor zombie și eliberează un compus ușor detectabil în urină, semnalând prezența acestora.

„Detectarea precoce a cancerului necesită instrumente și strategii rentabile care să permită detectarea rapidă și precisă”, a declarat Fruk. „Am conceput un test bazat pe proteine care scindează peptidele, care se găsesc la niveluri mai ridicate în prezența celulelor zombie și care, la rândul lor, apar în stadiile incipiente ale cancerului”, a explicat el.

„În cele din urmă, dorim să dezvoltăm un test de urină care ar putea ajuta medicii să identifice semnele din stadiile incipiente ale cancerului – potențial cu luni sau chiar ani înainte de apariția unor simptome vizibile”, a mai adăugat Fruk.

Tratamente mai eficiente împotriva cancerului

Pe lângă faptul că vizează cancerul pulmonar, Fruk speră că cercetările sale, împreună cu eforturile comune ale altor departamente universitare, vor duce la dezvoltarea unor sonde capabile să detecteze alte tipuri de cancer.

„Aproape am finalizat un test de urină funcțional pentru a detecta celulele „zombie” în cancerul pulmonar, care va depista cancerul mai devreme și va evita necesitatea unor proceduri invazive, dar acest test are potențial și pentru alte tipuri de cancer”, a spus ea. „Dezvoltarea unor tratamente mai eficiente împotriva cancerului necesită o detectare mai timpurie și terapii mai bune, dar și colaborarea cu alte discipline pentru o viziune mai holistică asupra bolii, care este o parte esențială a cercetării mele”.

De la descoperirea cauzelor cancerului pulmonar la medicamentele de pionierat pentru tratarea acestuia, Cancer Research UK a contribuit la progresul persoanelor afectate de cancer pulmonar. În ultimii 10 ani, organizația caritabilă a investit peste 231 de milioane de lire sterline în cercetarea cancerului pulmonar.

„Cancer Research UK a jucat un rol-cheie în avansarea cercetării în domeniul cancerului pulmonar și în îmbunătățirea supraviețuirii”, a declarat Dr. Iain Foulkes, director executiv al Cancer Research UK pentru cercetare și inovare. „Acest proiect condus de profesorul Fruk este un alt exemplu al angajamentului nostru de a stimula progresul, astfel încât mai mulți oameni să poată trăi mai mult și mai bine, fără teama de cancer”, a mai adăugat Foulkes.

Semnele care indică agravarea unei infecții respiratorii

Odată cu instalarea sezonului rece crește numărul infecțiilor respiratorii, în cele mai multe cazuri fiind vorba despre răceală și gripă. Deși în majoritatea situațiilor astfel de afecțiuni pot fi tratate la domiciliu, conform recomandărilor oferite de medicul de familie sau de medicul infecționist, în unele cazuri manifestările clinice se pot agrava și atunci este necesară prezentarea într-un compartiment de primiri urgențe, scrie digi24.ro.

Persoanele care au un risc crescut de a dezvolta o infecție respiratorie și complicații ulterioare sunt cele cu un sistem imunitar slăbit, copiii, femeile însărcinate, pacienții cu boli cronice și vârstnicii. În unele situații, pe lângă manifestările clinice obișnuite în infecțiile respiratorii, precum tuse, strănut, congestie nazală, rinoree, o stare generală de rău și dureri musculare, pot să apară semne și simptome care indică agravarea acestei afecțiuni. Printre semnalele de alarmă se numără dispnee, adică dificultăți de respirație, wheezing sau respirație șuierătoare și febră persistentă. Indiferent de tipul infecției respiratorii, boala nu trebuie neglijată sau tratată necorespunzător, deoarece pot apărea complicații severe, precum pneumonia, sinuzita acută, bronșiectazia sau sindromul de detresă respiratorie la adult. Consultul medical este foarte important, pentru stabilirea diagnosticului corect și a tratamentului corespunzător, evitând astfel declanșarea acestor complicații. În cazul în care acestea totuși apar, este esențial ca pacientul să se prezinte de urgență la spital.