Cum a schimbat cancerul de sân destinul unei românce

29/10/2018

Sănătate

Suntem frumoase, suntem puternice… dar avem niște limite. Mai bine să avem grijă de noi din timp decât să aflăm, la modul dur, cât putem îndura. Așa începe povestea unei femei originare din România, care a acordat un interviu revistei avantaje.ro. Este vorba de Ana Maria Popescu în vârstă de 40 de ani, care acum zece ani a fost diagnosticată cu cancer galopant la sânul drept.

„Destinul, când te încearcă, nu ține cont care suntem frumoase, bogate sau urâte. Ne ia după alte considerente… Tainice. Greu de înțeles. Mie, într-un singur an, întreaga existență mi s-a rupt în mii de bucăți. Nici nu-mi imaginam că din dorința mea de a avea copii și o familie împlinită se va alege praful…„Era anul 2008. Îmi doream copii, trecuseră trei ani de căsătorie și eu nu rămâneam însărcinată. Așa că am început să umblăm și eu, și soțul meu pe atunci… prin diverse clinici, spitale, pe la diferiți medici care mi-au dat diferite tratamente, injecții. Așteptam amândoi să se producă minunea, când, în anul următor, brusc, am simțit mici înțepături la sân, apoi dureri confuze. Soțul meu încerca să mă liniștească, era medic. Când trăiești lângă un medic, îți pui întreaga viață cu tot mecanismul ei de funcționare în mâinile lui. Ești mai relaxată. Îți închipui că nu ți se poate întâmpla nimic pentru că e el acolo și va rezolva orice situație, te va scoate din orice criză. Mi-am palpat sânul drept și am simțit două umflături ca niște boabe de mazăre, aproape de mamelon. Am intrat în panică. Simțeam că urmează ceva ce n-o să-mi placă. Dar nu mi-am imaginat că viața poate fi atât de dură….Apoi, în 2009 am început să fac toate investigațiile. Toți medicii îmi spuneau că nu e nimic grav, mă trimiteau acasă, îmi spuneau să mă liniștesc că vine Revelionul. M-am liniștit. A trecut decembrie, începusem să mă gândesc din nou să reiau drumurile către clinicile de fertilizare, cochetam cu gândul de a merge la o clinică în Ungaria, unde auzisem că se fac fertilizari in vitro cu rată mare de succes. Toate visurile și iluziile astea s-au năruit… n-o să uit niciodată ziua… era 31 ianuarie 2010. Ieșisem din baie, mă ștergeam cu prosopul și mi-am palpat din nou sânul drept, o făceam destul de des, devenise automatism. Din mamelon mi-a ieșit o scurgere sanguinolentă. Cei doi noduli erau tot acolo, dar un pic mai mari. Am început să plâng.”

Din acest moment, Ana Maria a-a întors înapoi, cu șapte ani în urma, când cancerul și-a facut cuib în sânul ei, când iubirea vieții ei se pregătea să-și facă ieșirea triumfală din viața de cuplu, fix când Ana se afla la margine de abis, fără un sân, cu perucă pe cap, naucită și lovită din toate părțile. Dar până să ajungă să vadă cum toate zidurile din castelul ei se prăbușesc, a făcut atâtea teste și analize, încât holurile spitalelor deveniseră o a doua casă pentru ea.

„Mai aveam câteva luni și împlineam 32 de ani. Am ajuns la prof. Blidaru, care mi-a spus clar: «Trebuie să vă operați de urgență». Cuvântul «cancer» nu era pronunțat de nimeni. Plutea în jurul meu, dar nimeni nu-l spunea clar. Nici măcar medicii. M-am scufundat apoi într-un tăvălug ca o cascadă de smoală din care nu reușeam să mă ridic la suprafață. Am intrat în operație, mi-au scos nodulii, s-au luat probe de țesut pentru examenul anatomopatologic și am început chimioterapia. Aici pot deschide un capitol separat. Auzisem de tratamentul chimio, dar până nu-l trăiești prin toți porii, nu realizezi ce înseamnă cu adevărat. După prima ședință de chimioterapie îmi cădea părul precum frunzele dintr-un copac într-o toamnă târzie… La început, câteva fire, apoi șuvițe întregi se desprindeau de scalp. Stăteam la masă și mă trezeam cu o bucată mare de păr în față. Plângeam din orice. Să simți cum îți e furată feminitatea, nemilos, fără să te poți apăra, este ceva foarte dur pentru noi, femeile. Am fost sfătuită să mă rad în cap, am făcut-o și m-am dus să-mi cumpăr perucă.”

De la capăt…

„Rezultatele biopsiei au ieșit așa cum se așteptau medicii. Urâte. Mi s-a spus clar: tăiem tot sânul, scoatem ganglionii axilari și mușchiul pectoral. E mai bine așa. Mie îmi era mai rău așa… Am tăcut și-am plâns. Mare lucru nu mai aveam de spus. Eram recunoscătoare că aveam un soț medic care ma însoțea peste tot, mă încuraja și era lângă mine. Eu așa credeam chiar și-atunci când la o petrecere între prieteni și colegi de facultate, rezidenți ca el, am văzut cum o colegă se hlizea, râdea și vorbea doar cu el. Atenția asta bizară era reciprocă. Sigur că nu mi-a venit să cred… Când viața te lovește rău, te gândești mereu că urmează ceva bun și frumos să ți se întâmple, după regula «una rece, una caldă». Nimic nu avea să mă pregătească pentru ce avea să urmeze. Soțului meu nu-i mai convenea nimic, nici corpul meu, nici căsnicia noastră, nici casa, nimic… Voia să dezerteze din cuibul pe care-l făcuse cu mine. Iar la final a preferat să mă părăsească pentru o extra-opțiune: colega rezidentă cu care se hlizea în fața mea. Perioada aceea în care nu știam ce-i cu el, ce-are cu mine și de ce nu mă mai vrea a fost ca un abuz emoțional. Nu vreau să-mi amintesc. Am băgat totul într-un sertar, am închis și-am aruncat cheia. Îmi amintesc, vag, frânturi dintr-un coșmar ca o smoală: rămăsesem fără sân, fără soț, fără sprijin, fără visul de a avea copii, familie, cuib. Nu mai aveam nimic, nici măcar lacrimi. Sigur că am luat-o de la capăt. N-aveam încotro, dar nu vreți să știți cât de greu mi-a fost. Câte speranțe s-au făcut praf. Cât de mare e rana din suflet. O alin, o acopăr și o ascund. Și încerc să merg mai departe, să-mi refac viața și să-mi continui visul de a avea familie, copii, cuib…”

Efecte devastatoare! Cât de grav ne poate îmbolnăvi navigatul pe telefon în timpul nopții

Utilizarea telefoanelor inteligente, a tabletelor și a oricărui dispozitiv care generează lumină, mai ales albastră, în timpul nopții poate să ne îmbolnăvească grav, pe termen lung, spun specialiștii. Din cauza tehnologiei omenirea a început să sufere din cauza poluării luminoase, scrie adevarul.ro.

Electricitatea și aplicațiile sale sunt indispensabile în lumea modernă. Totul funcționează cu ajutorul curentului electric. Sunt lumini peste tot, pe străzi, firmele luminoase ale magazinelor, în casă și la serviciu.

Orașele dezvoltate, în special, sunt luminate și în timpul nopții, aproape ca în timpul zilei. Noile dispozitive precum calculatoarele, televizoarele sau telefoanele inteligente ne fac să stăm cu ochii în lumină mai tot timpul. Specialiștii au făcut însă o descoperire tulburătoare: lumina ne îmbolnăvește, mai ales noaptea. Evident, efectele sunt pe termen lung. Oamenii de știință au definit o nouă formă de poluare: poluarea luminoasă. Efectele ei sunt devastatoare, de la diabet la cancer sau alzheimer.

Conceptul de poluare luminoasă s-a conturat în anii 50. Specialiștii au constatat că lumina intensă, pe timpul nopții, ar putea să ne afecteze sănătatea. În anii 80 s-a născut o mișcare globală odată cu fondarea organizației International Dark-Sky Association( IDA). În ultimele două deceniii studiile asupra efectelor poluării luminoase s-au intensificat iar efectele nocive ale acesteia au fost studiate în mod amplu. Un studiu din anul 2024 care a folosit datele din satelit pentru a măsura poluarea luminoasă a 13.000 de locuințe, a demonstrat faptul că cei care trăiesc în orașe foarte luminate pe timpul nopții au un risc de a face hipertensiune arterială cu peste 31% la sută mai mare. Un alt studiu, realizat în Hong Kong, unul dintre cele mai luminate orașe pe timpul nopții, a scos la iveală faptul că persoanele aflate în zone foarte expuse poluării luminoase au un risc de deces provocat de bolile cardiovasculare cu 29% mai ridicat.

Alte studii indică faptul că poluarea luminoasă, mai ales din orașele mari, poate crește riscul de anevrism sau accident cerebral vascular cu 17%. Poluarea luminoasă este provocată de o combinație nocivă de iluminat stradal intens, panouri publicitare și firme luminate intens, circulația și activitatea nocturnă. La această poluare luminoasă exterioară se adaugă și poluarea luminoasă din interiorul locuințelor, provocată mai ales de tot felul de dispozitive care utilizează lumina albastră. Tot statisticile indică faptul că din anul 2011, procentul de iluminare a orașelor pe timpul nopții crește cu cel puțin 10% în fiecare an. Concomitent cu această creștere a poluării luminoase, se înmulțesc și studiile care indică faptul că lumina puternică din timpul nopții are consecințe devastatoare asupra organismului uman: diabet, cancer, boli cardiovasculare, Alzheimer și chiar infertilitate. ”Fiecare foton contează„ a precizat pentru webmed John Hanifin, medic și director asociat al Thomas Jefferson University’s Light Research Program.

„Lumina albastră„ inamicul sănătății noastre, pe timp de noapte

Până în epoca industrială, adică secolul al XIX lea, oamenii obișnuiau să doarmă în două etape. Prima dintre acestea începea seara, odată cu lăsarea întunericului, adică în jur de ora 7-8 seara iarna și 9-10 seara în timpul verii. În jur de ora 1.00 antemeridian, urma o perioadă de veghe în care oamenii se trezeau. După o oră de veghe, somnul era continuat până în jur de 5-6 dimineața. Odată cu iluminatul locuințelor dar mai ales odată cu apariția surselor de petrecere a timpului liber, precum radioul sau televizorul, somnul în două etape a dispărut.

Oamenii stau până mai târziu și folosesc lumina artificială pentru a-și continua activitățile chiar și după lăsarea întunericului. În era digitală, abundența gadgeturilor, prezența internetului în toate locuințele și colțurile lumii, țin tot mai mult oamenii în fața ecranelor cu lumină albastră, pe timpul nopții.

Dacă utilizarea telefoanelor inteligente, a tabletelor, laptop-urilor sau a calculatorelor pe timpul zilei nu este neapărat o problemă, evident dacă nu există o utilizare excesivă, pe timpul nopții poate duce la complicații serioase pentru organism. Prima dintre acestea este tulburarea somnului. Expunerea la lumina albastră pe timpul nopții afectează producția de melatonină, un hormon foarte important care are rolul de alternare a stării de veghe cu cea de somn. Tulburarea producției de melatonină duce la tulburări de somn, precum insomnie și întreruperea ciclurilor circadiene. Pe termen lung, această întrerupere a ciclurilor circadiene, ca o consecință a expunerii repetate la lumină albastră pe timpul nopții înainte de culcare, duce la boli grave precum diabet de tip 2, boli cardiovasculare, cancer sau disfuncții cognitive.

Cum ne poate îmbolnăvi poluarea luminoasă

Poluarea luminoasă care a devenit o problemă tot mai gravă în era digitală, fie că vorbim de iluminatul exterior, cel interior al locuinței sau despre lumina albastră a dispozitivelor, poate cauza probleme deosebit de serioase pe termen lung.

De exemplu, Randy Nelson, un medic și om de știință în domeniul neurologiei de la West Virginia University spune că între poluarea luminoasă și creșterea riscului de cancer la sâng este o legătură foarte strânsă. Acesta a participat la realizarea unui studiu asupra a peste 100.000 de profesori din California, privind impactul poluării luminoase asupra organismului. Rezultatele au indicat faptul că femeile care trăiau în zonele cu poluare luminoasă accentuată aveau un risc cu 12% mai mare de a dezvolta cancer la sân.

Riscurile produse de poluarea luminoasă sunt mai mare cu 2% decât cele cauzate de alimente ultra-procesate, arată același studiu. Totodată expunerea pe termen lung, la lumină, în timpul nopții, arată un studiu recent, comportă riscuri mai mari de îmbolnăvire decât consumul de alcool sau obezitatea. În plus, cercetările au demonstrat că iluminatul nocturn, fie în exterior, fie în interior, întrerupe ciclurile circadiene, crește inflamația în organism, afectează diviziunea celulară și are rol de supresor al melatoninei cunoscut drept „hormonul întunericului”.

Un alt studiu de această dată din China, indică faptul că oamenii care trăiesc în cele mai luminate zone au un risc de a face diabet cu 28% mai mare. Oamenii de știință chinezi spun că peste 9 milioane de chinezi suferă de diabet din cauza poluării luminoase.

Circa 13% dintre adolescenții de 13-15 ani din R. Moldova fumează țigări electronice. Campanie lansată în toată țara

12,7% dintre adolescenții de 13-15 ani din Republica Moldova întrebuințează în prezent țigări electronice. La nivel mondial, datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că 37 de milioane de copii cu vârste între 13 și 15 ani utilizează țigări electronice și alte produse din tutun și nicotină, informează unica.md cu referire la un comunicat oficial.

În contextul creșterii alarmante a consumului produselor de tutun și nicotină, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației și Cercetării, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în parteneriat cu Biroul Organizației Mondiale a Sănătății din Republica Moldova și cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, lansează campania antifumat și despre pericolul țigărilor electronice NU TE LĂSA ABURIT(Ă)!

Evenimentul va avea loc astăzi, 19 noiembrie 2024, ora 12:30, în incinta Liceul Teoretic Republican „Aristotel” (Chișinău, Telecentru, str. Sprîncenoaia, 1).

În cadrul experimentelor interactive, elevii vor afla despre conținutul substanțelor chimice din țigările electronice și efectele acestora asupra sănătății.

De asemenea, va fi lansat și concursul de videouri „Viața fără nicotină și tutun. Reportaj din viitor”, dedicat tuturor elevilor din Republica Moldova. Aceștia vor avea ocazia să participe și să devină reporteri ai unui viitor mai sănătos, liber de substanțe nocive.

Abuzul de antibiotice – o provocare în domeniul sănătății publice din țara noastră

În ciuda eforturilor autorităților și a campaniilor de conștientizare, utilizarea incorectă sau excesivă a antibioticelor continuă să reprezinte un risc major, nu doar pentru sănătatea individuală, ci și pentru întreaga comunitate. În acest context, medicii îi atenționează pe oameni să nu folosească antibiotice fără prescripție, pentru că astfel sporește rezistența bacteriilor la acestea, scrie moldova1.md.

„Riscurile rezistenței la AB pot fi echivalate cu pierderi de vieți omenești și dacă spunem pe glob mor din cauza infecțiilor rezistente la AB, vorbim despre 700 de mii, dar dacă continuăm ritmul ăsta nerațional, riscăm ca în 2050 să creștem cifra la 10 milioane și asta se întâmplă pentru că ne-am obișnuit să considerăm că AB este o pastilă magică, care ne rezolvă toate întrebările”, a declarat asistentul universitar de la USMF, Valeria Cotelea.

Anume rezistența la antibiotice face ca infecțiile comune să devină din ce în ce mai greu de tratat. Și mai complicată devine situația când oamenii practică auto-medicația și tratează diverse simptome cu antibiotice fără a consulta un specialist, de multe ori bazându-se pe recomandările din cercul de prieteni sau pe informații de pe internet.

„Omul la orice infecție apelează la AB, dar infecția este și virală, majoritatea sunt virale, antibioticul este anume pentru bacterii. Aș vrea că oamenii să înțeleagă că luând un antibiotic în virus, face presiune pe bacteriile rezistente și luând AB nimicim toate bacteriile care sunt străjeri, sunt bune, de protecție”, a apus Valeria Cotelea.

Potrivit datelor statistice, antibioticele constituie peste 10 la sută din numărul total de medicamente administrate de moldoveni.