Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră boala o adevărata epidemie mondială. Datele sunt îngrijorătoare! În ultimii 20 de ani, rata diabetului zaharat a crescut de 8 ori la nivel global, iar experţii pun acest lucru mai cu seamă pe creşterea alarmantă a incidenţei obezităţii şi reducerii prevalenţei exerciţiilor fizice şi stilului de viaţă activ în existenţa omului modern.
Dacă în 1985 rata diabetului era estimată la 30 de milioane, în prezent circa 240 de milioane de oameni suferă în lume de diabet zaharat. În Republica Moldova peste 90.000 de oameni sunt afectaţi de diabet zaharat de tip 1 şi 2, iar incidenţa acestuia creşte de la un an la altul.
De ce este periculos diabetul şi cum îţi dai seama că îl ai?
Gravitatea bolii este cu atât mai mare cu cât, mai mulţi oameni, din cauza lipsei simptomelor specifice, nu ştiu că suferă de diabet zaharat de tip 2 şi nu se adresează la medic decât atunci când apar primele complicaţii ale bolii sau când nivelul crescut al glucozei în sânge este depistat întâmplător, în timpul investigaţiilor medicale din alte motive de sănătate.
Potrivit American Diabetes Association, prezenţa valorilor zahărului în sânge între 5,6 și 7 mmol/l (sau 100-126 mg/dl) este considerată stare de hiperglicemie, în timp ce nivelul glucozei în sânge de peste 7 mmol/l (sau 126 mg/dl) indică cert diagnosticul de diabet zaharat.
Problema este că valorile mici ale glicemiei în sânge pot să nu determine simptome, acestea fiind uneori sesizabile doar la creşterea valorilor glucozei de peste 15-20 mmol/l (sau 250-300 mg/dl) în sânge. În acelaşi timp, valorile cronice ale glicemiei ce depășesc 7 mmol/l (sau 125 mg/dl) determină leziuni ale organelor interne.
Potrivit studiilor, hiperglicemia, ori nivelul crescut al glucozei în sânge, poate să apară cu 5-10 ani înainte de manifestarea primelor semne clinice de diabet, o perioadă suficient de lungă în care glucoza în exces şi alţi compuşi metabolici manifestă un efect toxic asupra celulelor din organism şi produc schimbări ireversibile la nivelul organelor-ţintă, între care leziuni renale, neurologice, cardiovasculare, afectarea retinei ochiului sau deteriorarea circulaţiei sangvine periferice.
Motivul pentru care creşte nivelul glucozei în sânge peste valorile normale
Carbohidraţii din alimente, precum pâinea, orezul, pastele, în timpul digestiei, sunt descompuşi de către organism în molecule de glucoză, cea mai importantă sursă de energie pentru corp. După fiecare masă, glucoza este absorbită în sânge, însă aceasta nu poate intra în celulele organismului fără ajutorul insulinei, un hormon secretat de către pancreas.
Atunci când nivelul de glucoză creşte în sânge, pancreasul este stimulat pentru a elibera insulină, care permite glucozei să intre în celule pentru a putea fi folosită în calitate de combustibil. Glucoza, care nu este utilizată în producţia de energie, este stocată în ficat şi muşchi sub formă de rezerve de glicogen.
În diabetul zaharat, însă, sunt diminuate drastic efectele insulinei asupra celulelor organismului, fie pentru că pancreasul nu poate produce suficientă insulină (în diabetul zaharat de tip 1), fie pentru că celulele organismului sunt rezistente la acţiunea insulinei, şi apare fenomenul rezistenţei la insulină, ori aceasta nu este sintetizată suficient de către pancreas, pentru a menține un nivel normal de glucoză în sânge (în diabetul zaharat de tip 2).
Dacă rezistenţa la insulină continuă să crească, se instalează diabetul zaharat de tip 2, concentrația glucozei în sânge se ridică peste normă, metabolismul glucozei se dereglează și mai mult, iar substanțele formate în urma utilizării incorecte a glucozei încep să afecteze structura și funcția vaselor sangvine și a nervilor, ducând, cu timpul, la apariția complicațiilor.
După 30-40 ani, vârstă când apare de obicei diabetul, este bine ca, cel puţin odată pe an să se dozeze glicemia în special la unele categorii de persoane, acestea fiind persoanele care au părinţi sau fraţi cu diabet, persoanele predispuse la obezitate, ori cele care suferă de unele dintre simptomele de mai jos.
Primele semne ale diabetului
- Foamea şi oboseala – persoanele care observă că de la un timp au o poftă prea mare de mâncare, inclusiv de alimente dulci, şi care mănâncă mai mult ca de obicei, ar putea suferi de creşterea nivelului zahărului în sânge;
- Setea – persoanele ce suferă de diabet au o sete nepotolită şi beau cantităţi mari de apă, peste 3-4 litri chiar şi în sezonul rece
- Urinare abundentă – persoanele cu diabet urinează cantităţi prea mari de urină, peste 2-3 litri în 24 de ore şi pot avea micţiuni frecvente, mai multe de 5-7 ori pe zi.
- Uscăciune în gură;
- Mâncărimi ale pielii, din cauza cantităţii mari de lichide eliminate din organism, mucoasele şi pielea devin uscate, motiv pentru care pielea începe să producă mâncărimi.
- Vedere înceţoşată
Alte simptome precum acutizarea infecţiilor micotice în organism, mâncărime vaginală, prurit între degetele de la picioare, sub sâni, inflamaţia foliculilor piloşi la nivelul pielii, vindecarea lentă a rănilor, tind să apară după ce glicemia a fost ridicată pentru o lungă perioadă în organism.
Creşterea continuă şi îndelungată a nivelului glucozei în sânge afectează fluxul sanguin la nivelul tuturor organelor şi poate cauza leziuni ale nervilor, manifestate prin dureri, amorțeli sau crampe musculare la nivelul mâinilor, picioarelor, respiraţie ,,dulce’’, cu miros de acetonă (acesta fiind un semn ce indică creşterea în cantităţi mari a nivelului corpilor cetonici în sânge).
De ce nivelul crescut al glucozei în sânge este nociv pentru organism?
Glucoza este un combustibil prețios pentru toate celulele din corp atunci când este prezentă în sânge în cantităţi normale. Altfel, aceasta, dar şi compuşii metabolici intermediari, precum corpii cetonici, devin o otravă cu acțiune lentă pentru celulele organismului.
Nivelurile ridicate de zahăr din sânge cauzează modificări ce duc la întărirea vaselor de sânge şi instalarea proceselor precoce de ateroscleroză a vaselor. Aproape orice organ al corpului poate fi afectat de prea mult zahăr în organism. Afectarea vaselor sanguine determină boli de rinchi, insuficiență renală, accidente vasculare, atacuri de cord, pierderea vederii sau orbirea, cataractă, slăbirea sistemului imunitar, infecții bacteriene ale pielii, infecții fungice, carii dentare, infecții ale gingiilor, disfuncții erectile, leziuni ale nervilor, numite neuropatii, circulație deficitară la nivelul picioarelor și a mâinilor, vindecare lentă a rănilor, risc de amputaţie la nivelul membrelor inferioare.
Pentru a evita complicaţiile diabetului zaharat este necesar să se menţină un nivel normal de zahăr în sânge. American Diabetes Association sugerează bolnavilor cu diabet zaharat să menţănă valorile glicemiei între 70-130 mg/dl, înainte de masă, şi mai puţin de 180 mg/dl după mese.
Primele măsuri luate în caz de diabet zaharat
Indiferent de durata diabetului şi nivelul glucozei ori hemoglobinei glicozilate în sânge, medicul va indica de fiecare dată pacientului să corecteze alimentaţia, să slăbească şi să menţină greutatea corpului în limitele normale, să înceapă un program de activităţi fizice regulate.
Nivelul glucozei în sânge scade atunci când slăbeşti!
Savanţii au constat că reducerea nivelului de grăsime în corp contribuie substanţial la normalizarea valorilor glicemiei în cazul persoanelor ce suferă de diabet zaharat de tip 2. Trebuie să știi că nu există o metodă mai eficientă de a controla diabetul fără medicamente decât normalizarea greutăţii corpului.
Totul este în conexiune cu fenomenul rezistenţei la insulină! Insulina este un hormon secretat de către pancreas, care odată cu fluxul sanguin este răspândit în tot corpul. În special celulele muşchii şi ţesutul adipos interacţionează cu insulina prin anumiţi receptori, molecule speciale, situaţi pe suprafaţa celulor cu Insulina glucoză în sânge se mărește, după mâncare, sau când ficatul începe să elibereze glucoza sintetizată în el.
Cu fluxul sangvin, insulina este transportată în tot organismul. Unele țesuturi (în special celulele mușchilor și țesutului adipos) sunt capabile să interacționeze cu insulina. Pe suprafața acestora se află nişte molecule speciale (receptori), care recunosc insulina și declanșează o serie de reacţii chimice, în cadrul cărora glucoza din sânge începe să pătrundă în interiorul celulelor musculare și adipoase pentru a fi utilizată.
Ce se întâmplă în organism în cazul rezistenţei la insulină?
Receptorii de pe suprafața celulelor țesutului adipos și muscular devin rezistenţi la acţiunea insulinei, aşa încât glucoza nu mai poate pătrunde în celule pentru a fi utilizată, iar nivelul ei în sânge creşte peste limitele normale. Cercetările științifice au determinat că rezistenţa la insulină se dezvoltă pe parcursul multor ani din cauza greutății excesive, alimentației incorecte, bogate în grăsimi saturate şi insuficienței cronice de efort fizic.
În același timp, s-a demonstrat că echilibrarea alimentației, adoptarea unui program de activități fizice regulate și reducerea greutății corpului diminuează rezistenţa la insulină şi scade nivelul glicemiei la bolnavii cu diabet zaharat de tip 2.
Exerciţiile fizice combat rezistenţa la insulină şi te ajută să învingi diabetul
Exerciţiile fizice au mai multe efecte benefice în cazul persoanelor ce suferă de diabet zaharat. Mişcarea creşte sensibilitatea celulelor la insulină, contribuie la controlul glicemiei, previne apariţia complicaţiilor cardiovasculare, scade nivelul grăsimilor din sânge, ajută la scăderea în greutate.
Este important să menționăm că de la debutul diabetului de tip 2 și până la apariția primelor complicații pot să treacă mulți ani și că în toată această perioadă, fiecare persoană are posibilitatea să încetinească evoluția bolii.
Experţii OMS recomandă cel puţin 30 de minute de activitate fizică pe zi, cum ar fi plimbările, înotul, ciclismul, mersul pe jos, jogging-ul, dansul, exerciţiile aerobice. Activităţile zilnice regulate reduc riscul de apariţiile a diabetului zaharat şi dezvoltarea complicaţiilor acestuia.
