Când vaccinarea este contraindicată

Administrarea vaccinurilor conform calendarului naţional de vaccinare se face în scopul de a proteja îmbolnăvirea copiilor şi adulţilor contra unei serii de maladii infecţioase grave. Multe persoane nu sunt suficient de informate cu privire la riscurile pe care le prezintă bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare şi, ca urmare, imunizarea devine din ce în ce mai puţin acceptată la nivelul comunităţilor, susţin experţii în sănătate.

separator

image001În prezent există peste 27 de boli care pot fi prevenite prin imunizare. În ţara noastră sunt elaborate scheme de administrare a vaccinurilor pentru majoritatea bolilor infecţioase, transmisibile copilului şi adultului, ele fiind în permanenţă actualizate conform  recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi a experţilor locali din domeniul imunizării.

În orice instituţie medicală, medicul de familie este cel care examinează starea de sănătate a copilului şi adultului şi decide dacă este oportun să se facă vaccinarea.

Când vaccinurile sunt contraindicate

Există, însă, cazuri când vaccinarea, din anumite motive medicale, nu se poate înfăptui la copii. De aceea, am considerat că este bine şi părinţii să cunoască care sunt cazurile contraindicaţiei vaccinurilor.

Din rapoartele prezentate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, observăm că sunt foarte rare, aproape excepţionale, cazurile când medicii sunt obligaţi să interzică în mod absolut vaccinarea copilului.

Iată ce spun specialiştii

,,Vaccinurile sunt contraindicate pe viaţă doar persoanelor care au manifestat reacţii alergice severe, precum şocul anafilactic sau anafilaxia, la administrarea dozei precedente de vaccin, inclusiv la componentele vaccinului (substanţele sale adjuvante). Vaccinurile sunt contraindicate excepţional în cazurile reacţiilor diferite de cele expuse mai sus, chiar şi în situaţiile incerte.’’

Evaluarea raportului risc/beneficiu favorizează, de obicei, vaccinarea, întrucât aceasta se face împotriva unora dintre cele mai severe şi grave boli infecţioase care există în acest moment în lume. Prin urmare, potrivit OMS, vaccinul se administrează de fiecare dată, copiilor şi adulţilor, cu excepţia doar a situaţiei prezentate mai sus. În cazurile incerte – este evaluat beneficiul şi riscul administrării unui vaccin. Dacă beneficiul prevalează, medicul îţi va indica de fiecare dată să administrezi vaccinul.

În caz de reacţie alergică severă, şoc anafilactic sau anafilaxie, la doza precedentă a vaccinului, vaccinarea cu acesta este contraindicată pe viaţă.

Vaccinarea este foarte rar contraindicată de către medici

Mai des, aceasta poate fi amânată temporar. Care sunt cazurile?

– Hepatita B – vaccinarea contra acestei boli se amână dacă organismul este afectat de vreo maladie acuta, moderată sau severa, (cu sau fără febra), şi dacă copilul are o greutate mai mică de 2000 de grame;

1897-Flickr-newborn-immunize-hepatitis– Infecţia cu rotavirus – vaccinarea se face cu precauţie dacă copilul suferă de maladie cronică intestinala sau invanginare intestinală în istoricul bolii, în tulburări ale sistemului imun, spina bifida sau extrofia vezicii urinare, maladie acută, moderată sau severă, cu sau fără febră;

– DTP (difterie, tetanos, pertusis) – vaccinarea cu vaccinul DTP este contraindicată pe viaţă dacă, la componentul pertusic, copilul a dezvoltat encefalopatie, non atribuită altor cauze, pe parcursul primelor 7 zile după administrarea dozei precedente de vaccin şi reacţie alergică severă. Conform raportului, vaccinul nu este contraindicat, ci se administrează cu precauţie dacă, la componentul pertusic, copilul a dezvoltat, la doza precedentă de vaccin, dereglări neurologice progresive sau instabile, convulsii necontrolate, encefalopatie progresivă, reacţii alergice de tip Arthus, hipersensibilitate, sindrom Sindrom Guillain–Barré în decurs de 6 săptămâni după vaccinarea anterioară, maladie acută moderata sau severa, cu sau fără febră în momentul examinării.

526017627_XS

– Vaccinul antiPolio (IPV) – vaccinarea cu vaccinul atenuat intramuscular se face cu atenţie în sarcină şi maladie acută la momentul examinării;

– Vaccinul ROR (rujeola, oreion, rubeola) – este contraindicat în timpul sarcinii, în stări grave de imunodeficienţă şi reacţii alergice severe la vaccin în antecedente. Vaccinul se administrează cu precauţie în caz de necesitate a probei tuberculinice, trombocitopenie sau purpură trombocitopenica în anamneză, hemotransfuzii recente cu anticorpi antirujeolă, oreion, rubeolă, în caz de maladie acută, moderată sau severă, cu sau fără febră.

– Vaccinul contra bacteriei Haemophilus influenzae tip b, sau Hib, şi vaccinul pneumococic – se administrează cu precauţie în caz de maladie acută, moderată sau severă, cu sau fără febră la momentul examinării, copiilor mai mici de cinci ani.

flu-shot-vaccineNaşterea prematură şi vaccinarea

Naşterea prematură, maladia acută uşoară, cu sau fără febră, reacţia locală uşoară sau moderată la doza precedentă de vaccin, reacţie alergică la penicilină, alte reacţii alergice care nu sunt legate de vaccinare, imunoterapia, faza de convalescenţă (însănătoşire) a unei maladii, maladie infecţioasă recentă, tratamentul cu antibiotice, potrivit experţilor, nu reprezintă contraindicaţie pentru vaccinare.

De asemenea, nu reprezintă contraindicaţie, vaccinarea cu vaccinuri injectabile, în caz de maladii neurologice, greutate mică la naştere, icter neonatal, encefalopatie, nivelul scăzut de hemoglobină, hemangioma.

Pentru vaccinul ROR, nu prezintă contraindicaţie vaccinarea în caz de test la tuberculină pozitiv, infecţie HIV asimptomatică sau moderată, administrare concomitenta a tuberculinei, alergie la ouă, imunodeficienţă la membrii de familie, sarcină la mama copilului sau la femeile din familie, alăptarea.

Potrivit experţilor OMS, vaccinarea nu este periculoasă în caz de maladii uşoare, contact cu bolnavi, tratament antibacterian, alăptare, naştere prematură, majoritatea alergiilor cu excepţia şocului anafilactic, reacţii postvaccinale la membrii familiei.

Poţi vaccina copilul dacă urmează tratament cu antibiotice?

Dacă se face un tratament cu antibiotice la momentul examinării copilului, vaccinarea nu este contraindicată, cu excepţia celei orale, împotriva febrei tifoide.

În cazul tratamentului cu preparate antivirale antigripale, vaccinul ROR se administrează nu mai devreme de 48 de ore după încheierea tratamentului. Totodată, medicamentele cu acţiune antivirală nu se administrează niciodată mai devreme de 14 zile după administrarea vaccinului gripal viu atenuat.

Copiii născuţi prematur sunt supuşi vaccinării?

Copiilor născuţi prematur, li se administrează toate vaccinurile, conform calendarului, indiferent de greutatea corporala sau vârsta gestaţională la naştere, cu excepţia vaccinului contra Hepatitei B. Aceştia sunt vaccinaţi în conformitate cu vârsta cronologică, iar vaccinul BCG (contra tuberculozei) se face până la externarea din spital. Vaccinul contra Hepatitei B se face doar copiilor cu greutatea mai mare de 2 kg. Dacă greutatea copilului este mai mică de 2 kg, vaccinul se face la o lună de la naştere. Deseori, copiii născuţi prematur sunt vaccinaţi şi cu vaccinul pneumococic, rotaviral, antigripal.

Vaccinuri contraindicate în timpul sarcinii

În timpul sarcinii este contraindicată efectuarea vaccinului ROR şi vaccinului antivaricelic. De asemenea, medicul poate recomanda gravidei să facă vaccinul DTP, vaccinul contra gripei, hepatitei B, febrei galbene (pentru persoanele care călătoresc în afara ţării).

În prezenţa factorilor de risc, gravida ar putea fi sfătuită să facă şi vaccinul polio (IPV), vaccinul contra hepatitei A , vaccinul pneumococic, meningococic, DTP, antigripal.

Notă: Informaţiile din acest articol au fost preluate din ghidurile cu privire la vaccinare, elaborate de către OMS.

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

Medic: ,,Fetiţele se îmbolnăvesc de boli ginecologice, din cauză că mămicile fac incorect igiena organelor genitale’’!
Articolul anterior
Așa va arăta rochia de mireasă a Anișoarei Login!
Articolul următor