Cu decenii în urmă, lucrurile erau simple: bolnavul lua antibiotice, în câteva zile infecţia ceda, iar viaţa reintra în normal. De la o vreme, însă, bacteriile care produc cistitele şi nefritele s-au adaptat la „otrăvurile” din medicamente, devenind extrem de rezistente la ele. Şi atunci a rămas o singură speranţă: revenirea la medicina naturală.
De la bun început, trebuie spus că infecţiile urinare, atunci când nu sunt tratate cu cea mai mare seriozitate, pot deveni extrem de periculoase pentru sănătatea noastră. Din acest motiv, tratamentul natural nu trebuie să-l înlocuiască niciodată pe cel medicamentos, prescris de medic, ci doar să-l completeze, cele două terapii fiind mult mai puternice împreună.
În primul rând trebuie să ţii un regim alimentar alcalin, vezi mai multe detalii despre alimentele alcaline aici .
Plantele medicinale
Remediile vegetale despre care vom vorbi în continuare au efecte excepţionale atât ca adjuvant, cât şi ca tratament de sine stătător al cistitei. Este necesar să menţionăm că aceste plante au şi efect profilactic, fiind util să fie luate pentru prevenirea recidivelor cistitei, la intrarea în iarnă, dar şi în perioada de tranziţie de la sezonul rece la cel cald.
Tinctura de ienupăr – este printre primele opţiuni de tratament în cazul cistitei, nefritei sau pielonefritei, având un efect antibiotic puternic şi cu un spectru larg, la care se adaugă acţiunea diuretică puternică.
Se iau câte 3-6 linguriţe pe zi, fiecare doză de tinctură fiind diluată în minimum jumătate de pahar de apă. Tratamentul se face vreme de trei săptămâni, chiar dacă simptomele afecţiunii au dispărut complet, pentru a preveni recidivele.
Strugurii-ursului
Se folosesc frunzele acestui arbust, care conţin arbutină, o substanţă care în urină – cu condiţia ca aceasta să fie alcalină – se transformă într-un antibiotic foarte puternic şi cu spectru larg, care elimină cistita bacteriană. Se administrează sub formă de extract uscat, care este foarte bogat în principii active şi are o acţiune rapidă şi intensă.
Băile fierbinţi
Ne referim la băile de şezut, cu o durată de 15-20 de minute, şi care vor fi făcute la o temperatură ceva mai ridicată, adică de 39-40 de grade.
Aceste băi, dincolo de faptul că alină simptome cum ar fi usturimea la urinare, durerile în zona rinichilor şi a vezicii, spasmele în zona pelviană, senzaţia continuă de micţiune, mai au un efect foarte important: stimulează imunitatea locală.
Cercetările ştiinţifice au evidenţiat faptul că la o temperatură de peste 38 de grade Celsius, sistemul imunitar este mult mai eficient în lupta sa împotriva bacteriilor. Mai mult, pe măsură ce temperatura este mai ridicată, bacteriile se multiplică mai greu şi sunt mai puţin rezistente la acţiunea medicamentelor antiinfecţioase. Ca atare, se recomandă ca, măcar 7-10 zile, să se facă în fiecare seară câte o baie fierbinte, generală, sau de şezut. Imediat după baie, vom rămâne vreme de minimum patru ore la căldură, eventual cu zona bazinului şi cu picioarele bine învelite cu o pătură călduroasă.
Iar pentru ca baia să fie şi mai eficientă, putem să adăugăm în ea câteva picături de uleiuri volatile: uleiul volatil de cimbru, uleiul volatil de lavandă, uleiul volatil de arbore de ceai. Studiile ştiinţifice arată că acest ulei volatil atacă şi distruge bacterii cum ar fi Escherichia coli, stafilococul auriu, proteus (toate cele trei specii) ş.a.m.d. Oamenii de ştiinţă au observat că, pur şi simplu, în contact cu acest ulei volatil, procesele metabolice din bacterii sunt stopate, iar microorganismele patogene mor sufocate în câteva ore.
Miraculosul usturoi
Următorul tratament de medicină populară l-am auzit de la un medic care lucrează într-un spital universitar şi care l-a testat, în disperare de cauză, pe propria persoană. Acest medic reuşise să contracteze o aşa-numită bacterie intra-spitalicească, care se localizase în vezica urinară. Pentru cine nu ştie, infecţiile intra-spitaliceşti sunt făcute – în cele mai multe cazuri – cu varietăţi ale unor bacterii banale, dar care au dobândit o agresivitate şi o rezistenţă fenomenale la antibiotice.
Ca atare, omul nostru încercase 12 antibiotice diferite şi nu reuşise să scape de cistita care îl chinuia. În ultimă instanţă, a apelat, după doi ani de suferinţă, la un tratament inedit cu usturoi. El a consumat căţeii de usturoi decojiţi, dar fără a-i zdrobi, ci întregi, înghiţindu-i cu apă ca pe pastile. A început cu un căţel de usturoi pe zi, iar în două săptămâni a ajuns să consume câte 16 pe zi, administraţi în aceeaşi manieră. A menţinut această doză timp de 3 săptămâni, când controlul microbiologic al urinei a arătat că aceasta era sterilă. Medicul în cauză, care nu are ca specializare urologia, ci endocrinologia, şi care nu este nicidecum un fan al medicinei naturiste, a imaginat acest tratament pornind de la o premiză simplă: căţeii de usturoi întregi nu pot fi decât parţial digeraţi, ajungând aproape întregi în colon. Acolo, principiile active ale usturoiului sunt rapid preluate de către circulaţia sanguină, ajungând direct în zona aparatului urinar. O idee simplă şi care s-a dovedit în practică pur şi simplu salvatoare! Poţi aplica şi tu această cură, dar asigură-te că usturoiul este din producţie internă, din soiuri tradiţionale şi fără pesticide. Aceasta, deoarece usturoiul de import este foarte greu suportat, mai ales în cantităţi mari, de către sistemul digestiv. Or, singura condiţie pentru a urma această cură este ca digestia ta să suporte o asemenea cantitate de usturoi.
