Medicii atenţionează că luxaţia de cot este cea mai frecventă leziune care se dezvoltă la copii din cauza anumitelor manevre periculoase executate de către adulţi. Citind informaţiile de mai jos vei afla în ce condiţii poate apărea luxaţia de cot la copil, dar şi modul cum ar trebui să duci corect copilul de mână pentru a evita traumatismul.
Luxaţia cotului, numită şi subluxaţia capului radial la copii sau pronaţia dureroasă de cot, se dezvoltă atunci când osul radial alunecă de pe suprafaţa sa articulară obişnuită, iar momentul poate fi unul foarte dureros pentru copil.
Traumatismul apare deobicei la copii sub vârsta de 6 ani, din cauza anumitelor particularităţi anatomice ale articulaţiei cotului la această vârstă, şi foarte rar se întâlneşte la copiii mai mari de 5-6 ani.
Osul radial, unul dintre cele două oase ale antebraţului, situat în poziţie laterală, este fixat, la nivelul articulaţiei cotului, de humerus (osul braţului) prin fibre elastice numite ligamente. La sugari şi copiii de vârstă mică, ligamentele sunt foarte firave, slab dezvoltate, motiv pentru care cotul poate uşor aluneca, atunci când mâna este tracţionată.
Pe măsură ce corpul copilului se dezvoltă, ligamentele articulaţiei cotului devin mai puternice, mai rezistente, iar riscul producerii leziunii se reduce.
Potrivit medicilor, luxaţia cotului la copii apare frecvent din cauza neatenţiei celor adulţi, fetele fiind mai predispuse către traumatism decât băieţii. Care sunt situaţiile ce comportă risc maximal?
Luxaţia cotului poate surveni atunci când:
-prinzi copilul de mână, pentru a opri o cădere;
-ridici copilul de mâini sau încheieturile mâinilor în sus;
-tragi forţat braţul prin mâneca unui sacou, atunci când îl îmbraci;
-îl legeni, luându-l de antebrațe sau de mâini;
-îl tragi de braţ în sus, pentru a-l forţa să mearga mai repede ori să urce treptele.
Care sunt simptomele?
Care sunt simptomele?Semnul principal al luxaţiei de cot este durerea, manifestată în momentul în care copilul încearcă să îşi mişte brațul, pe care îl ţine în poziţie forţată, ataşat de corpul său, cu cotul în uşoară flexie, şi palma orientată către corp. Deobicei, leziunea nu conduce la umflătură, vânătăi.
Pentru a reduce durerea, copilul refuză să folosească braţul şi îl menţine într-o poziţie fixă. Adultul nu ar trebui să forţeze braţul copilului, să încerce să-l îndrepte ori să repună cotul în articulaţie – ar putea provoca daune mai mari!
Pe de altă parte, durerea severă poate fi un semn de fractură osoasă
Tratamentul se efectuează potrivit vârstei copilului şi stării generale de sănătate. Medicul va examina copilul, pentru a exclude fractura osoasă concomitentă. Deobicei, examenul radiologic nu se impune. Printr-o manevră medicală specială, medicul va repune cotul în poziţia anatomică corectă, moment în care e posibil să auzi un „clic”. În mare majoritate a cazurilor, copiii încep să folosească braţul, fără durere, în 10-15 minute de la repoziţie. E posibil prima încercare de repoziţionare a cotului să eşueze şi atunci medicul poate repeta procedura. Tratamentul chirurgical este rareori necesar.
Recomandările medicilor
Pentru a preveni luxaţia cotului:
-Nu ridica copilul de brațe sau mâini, ci de subsuori.
-Nu trage, nu smuci copilul de mâna sau încheietura mâinii.
-Nu legăna copilul de mâini sau de antebraţe.
În caz de necesitate, pentru a opri copilul din cădere, ori în alte situaţii de acest fel expuse mai sus, eviţi presiunea exercitată asupra încheieturii cotului dacă sprijini copilul de subsuori ori de braţ (şi nu de antebraţ).
Copiii care au suportat în antecedente luxaţie de cot, riscă să suporte traumatismul în mod repetat.
