Obsesia pentru o piele bronzată!

26/05/2014

Fie că este vară sau iarnă, din ce în ce mai multe femei aleg să aibă pielea bronzată. Când anotimpul nu o permite, există alternativă, și anume solarul. Problema este că aceasta relativ nouă preocupare a femeii moderne a devenit dependență, care are și un nume – tanorexie.

Loredana Andrei,
Psiholog,
psiholog.wordpress.com

Termenul își are originea în cuvântul englezesc “tan”, care înseamnă bronz. Și este folosit în cazul femeilor care petrec ore întregi la solar. De asemenea, aceste femei folosesc produse și loțiuni autobronzante, pentru a-și menține culoarea măslinie a pielii. Termenul “tanorexie” poate fi interpretat ca fiind o combinație între “tan” (bronz) și anorexie. Această dependență este similară anorexiei nervoase. Persoana în cauză simte că nu este niciodată suficient de bronzată, așa cum anorexicul nu se simte niciodată suficient de slab.

Cum recunoaștem un tanorexic?

Despre tanorexie s-a vorbit prima data în anul 2005, când un grup de dermatologi a publicat un studiu în care arată că frecventarea peste măsură a saloanelor de bronzat duce la o dependență similară cu a fumătorilor sau alcloolicilor.

Simptomele tanorexiei nu au fost încă oficial acceptate de către o comisie medicală. Ele se exprimă printr-o anxietate intensă atunci când persoana în cauza ratează o ședință la solar. De asemenea, semne ar fi și dorința de a intra în competiție cu alte persoane la fel de bronzate sau mai bronzate, toleranță scazută la frustrare în legatură cu propria culoare, care este percepută ca fiind prea albă, abuzul de produse autobronzante, orice pentru a fi cât mai ciocolatiu cu putință.

Tanorexicul, dependent de solar

Tanorexia intra în categoria tulburărilor dismorfice. Dismorfic înseamnă să te vezi altfel decât esti în realitate sau decât te vad ceilalți. Tulburarea dismorfică presupune o preocupare excesivă pentru propriile aparențe, în ciuda asigurărilor atât din partea specialiștilor, cât și din partea anturajului.

Ceea ce este îngrijorător este faptul că cercetările în domeniu au arătat că femeile nu frecventează solarul doar pentru a da culoare pielii, ci ajung să fie dependente de razele UVA și UVB. Un studiu în acest sens a scos la iveală faptul că lumina artificială a solarului, pe lângă efectul bronzant, oferă și o stare de bine, stimulând eliberarea de endorfine în creier. De aceea apare dependența și “nevoia” de a merge iar și iar. La această concluzie au ajuns cercetătorii observând că simptomele renunțării la solar erau similare altor dependențe (alcoolul, de exemplu).

Bronz permanent, cu prețul sănătății

Totodată, specialiștii au observât că numărul de endorfine crește cu cât radiațiile UV sunt mai puternice. Acesta este încă un motiv pentru care oamenii aleg solarul, cu toate că o ora la solar echivalează cu o zi pe plaja.

Ceea ce nu știu multe femei este faptul că tanorexia are efecte secundare, iar acestea se observă în îmbătrânirea prematură a pielii, pigmentări, riduri, alunițe modificate, tumori, melanoame sau cancer de piele. De asemenea, există riscul de apariție a cataractei sau retinopatiei, în cazul în care nu poartă ochelari speciali, pe durata expunerii.

Tanorexicul are o stimă de sine scazută

Specialiștii au observat că persoanele care suferă de tanorexie au o stima de sine scazută, nu sunt mulțumite de corpul lor, multe dintre ele fiind slabe și dependente de nicotină. De aceea, putem afirma că stima de sine a acestora este dependența de reacția celor din jur, de ce este la modă și de ceea ce promovează podiumurile de frumusețe.

Tanorexia afectează și bărbații, dar numărul femeilor dependente de bronz este considerabil mai mare.

Potrivit specialiștilor, solarul este indicat în unele afecțiuni dermatologice, dar acest lucru trebuie făcut numai la recomandarea și sub supraveghere medicală.

Este bine de știut că a te simți bine în propria piele conferă o stare de bine. Dar ar fi bine să ai măsură în toate.

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

– Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

– Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.