Pielonefrita este cea mai frecventă patologie a rinichilor la toate categoriile de vârstă. La copii această patologie se află pe locul doi, precedând patologia căilor respiratorii, incidenţa cea mai mare fiind la vârsta de 2-3 ani. Ulterior, cu vârsta cazurile de pielonefrită cresc la fetiţe, ajungând să fie de 4-5 ori mai mare decât la băieţi. În timpul sarcinii, pielonefrita acută se întâlneşte în 3-5% din femei.
Dumitru Buzu,
Medic urolog
Pielonefrita este un proces infecţios inflamator nespecific. Provocat de agenţi patogeni (microorganisme saprofite) ce convieţuiesc în organism, cât şi de microorganisme ce pătrund din mediu extern pe diferite căi.
La examenul bacteriologic al urinei la pacienţii bolnavi de pielonefrită se depistează aşa microorganisme ca Eshrihia coli, acest microorganism fiind responsabil de cauza acestei patologii în aproximativ 85-90% de cazuri, şi alţi germeni întâlniţi în 15-20% de cazuri.
Infecţia pătrunde în rinichi pe câteva căi, şi anume este vorba de:
-calea Hematogenă, în cazul căreia microorganismele pătrund în rinichi din focarul primar de infecţie, care poate fi atât în afara sistemului urogenital, ca de exemplu: otită (inflamaţia urechii), tonzilită (inflamaţia amigdalelor), sinuzită, dinţi cariaţi, bronşită, pneumonie, osteomielită, carbuncul, mastită, plăgi infectate etc., cât şi în cadrul acestui sistem (cistita, uretrita, prostatită, epididemoorhită, anexită, vulvovaginită).
-calea Ascendentă sau Caniculară, este una din căile cel mai des responsabile de apariţia infecţiei urinare şi mai ales tipică pentru infecţia urinară la femei.
Este important de specificat că pentru dezvoltarea Pielonefritei acute nu este îndeajuns pătrunderea florei patogene în rinichi, ci şi prezenţa obligatorie a factorilor predispozanţi.
Din factorii generali o importanţă mare în acest sens o are reactivitatea imunologică a organismului, care adeseori este scăzută, cauza fiind procesele inflamatorii cronice cu localizare diferită în organism.
Insuficienţa reactivităţii imunologice favorizează dezvoltarea recidivelor de pielonefrită, din cauza rezistenţei slabe a organismului, chiar şi la microbi cu o virulenţă redusă.
Din factorii locali favorizanţi la dezvoltarea pielonefritei acute sunt dereglarea pasajului de urină în căile urinare şi dereglare circulaţiei limfatice în rinichi, ca și consecinţă a mai multor patologii atât congenitale cât şi dobândite.
Simptomatica şi evoluţia clinică:
Pentru pielonefrita acută este caracteristică: febră, durere în regiunea lombară şi schimbări în analiza de urină. În tabloul clinic al pielonefritei deosebim simptome generale şi locale. Simptomele generale apar în stadiu iniţial al patologiei respective şi se manifestă prin frisoane, febră înaltă (în cazul inflamației rinichilor febra înaltă 39-40°C apare preponderent seara, fiind pe parcursul zilei în limitele 37,5-38,0° C), transpiraţii abundente, cefalee, dureri musculare şi articulare, greţuri, vomă, indispoziţie.
Simptomele locale sunt caracterizate de apariţia durerii în regiunea lombară, care în dependenţă de localizarea procesului se poate depista pe dreapta sau stânga, sau bilateral şi poartă un caracter intens, persistent şi au o intensitate surdă.
Actul de micţiune, de regulă nu este dereglat, cu excepţia cazurilor când pielonefrita se dezvoltă secundar, ca consecinţă a răspândirii procesului inflamator localizat primar în vezica urinară sau uretră, patologii în tabloul clinic al cărora domină disuria (act de micţiune frecvent, urgent, dolor la finele actului, în cazul cititei, sau pe tot parcursul, predominant la începutul actului în cazul uretritei acute).
Tratamentul pielonefritei
Este indicat de medicul urolog şi constă în terapia antibacteriană, antiinflamatorie, infuzională şi simptomatică.
Prognosticul în cazul pielonefritei acute tratate corect, este favorabil, excepţie fac cazurile de evoluţie în forma cronică a acestei patologii, ce se pot agrava cu aşa complicaţii ca insuficienţa renală cronică, hipertensiunea arterială nefrogenă, urolitiază, pionefroză.
