Remedii naturiste cu rostopască! Cum le foloseşti şi la ce te ajută

Datorită compuşilor săi bioactivi, rostopasca este utilă în tratarea diferitelor boli. Planta posedă proprietăţi de curăţare a ficatului şi a căilor biliare, înlătură spasmele, are acţiune antibacteriană şi antivirală puternică, antiaterosclerotică şi anticanceroasă.

separator

chistotel4

Rostopasca, (în rusă – Чистотел), mai este numită şi iarba de negi, Chelidonium majus, iar romanii o numeau „darul cerului”. Rostopasca este unul dintre cele mai puternice şi eficiente remedii naturiste. Ea are în componenţa sa multe substanţe active, precum alcaloizi (chelidonina, sanguinarina, berberina, protopina), acid chelidonic, saponozide, carotenoide, flavonozide, taninuri, acid nicotinic, sparteină, vitamina C, ulei volatil, săruri minerale. Planta conţine de asemenea enzime proteolitice, substanţe rezinoase.

Rostopasca acţionează în mai multe feluri, aceasta are acţiune coleretică şi colagogă, adică stimulează secreţia şi eliminarea bilei, antispastică, relaxează muşchii netezi ai vezicii biliare şi a căilor biliare înlăturând spasmele. Rostopasca stimulează funcţia ficatului, prin creşterea producerii de bilă, creşte secreţia lipazei pancreatice. Planta manifestă acţiune hipolipemiantă, adică scade nivelul de colesterol ,,rău’’ în sânge, şi este un puternic remediu antibacterian şi antiviral, datorită berberinei pe care o conţine. Extern, rostopasca manifestă acţiune antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

117.1

În medicina tradiţională sucul plantei este folosit pentru înlăturarea negilor, prin aplicaţii locale repetate. Extractele de rostopască se studiază în prezent pentru proprietăţile lor antitumorale şi de stimulare a sistemului imunitatar. Se consideră că în cazul cancerelor de ficat şi leucemiei, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor.

De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, adică tulpina, frunzele și florile.

imagesRostopasca înflorește din aprilie pană în iulie şi se culege numai în zilele însorite, neploioase. În medicina naturistă se poate utiliza sub formă de pulbere, tinctură, infuzie și cataplasmă.

Cum se obţine pulberea

Se face prin măcinarea tulpinilor, frunzelor şi a florilor uscate. Praful se păstrează în vase de sticlă, în spații răcoroase.

Cum se prepară o tinctură

Ca să prepari tinctura de rostopască ai nevoie de un borcan cu capac, în care se pun 15 linguri de pulbere de plantă uscată și 400ml de alcool alimentar de 60 de grade. Se amestecă toate, se închide borcanul și se lasă la macerat 14 zile, după care se filtrează. Soluţia se păstrează în sticle inchise la culoare, la întuneric, timp de un an.

пить-чистотелInfuzia de rostopască

Se pun 4 linguri de plantă uscată mărunțită în 500 ml apă fierbinte și se lasă să stea opt ore, după care se filtrează. Planta rămasă după strecurare se mai fierbe cinci minute în 500 ml apă, după care se lasă la răcit și se strecoară din nou. Apa de la prima filtrare și cu lichidul fiert și răcit de la a doua se amestecă și se obține aproximativ un litru de infuzie.

43

În afecţiuni hepatice şi biliare

Un grup de cercetători români, condus de medicul A. Hrişcu, a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează câte un vârf foarte mic de linguriţă de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19, vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Tratamentul este binevenit şi pentru prevenirea pietrelor la fiere. Rostopasca este utilă în caz de colici biliare, dischinezie biliară, pe un colecist fără calculi, pancreatită. Se utilizează intern tinctura de rostopască, de 3 ori pe zi, câte 10 picături, dizolvate în 2-3 linguri de apă. În gastrită, ca remediu antibacterian şi antiinflamator, se recomandă consumul a câte 10 picături de tinctură dizolvate în apă, de 3-4 ori pe zi, trei săptămâni.

Ce simptome apar în cazul infecției cu hepatita A

În caz de hepatita A, fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, prin băi cu infuzie de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini şi de picioare cu apă caldă, în care se pun 1-2 litri de infuzie de rostopască, vreme de 15 minute. Se consideră că principiile active ale plantei sunt preluate de către circulaţia sanguină periferică şi transportate în ficat, unde îşi exercită actiunea terapeutică.

Indigestie, dispepsie, intoxicaţie alimentară

Potrivit cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există remediu mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de lingură de tinctură de rostopască pe stomacul gol, dizolvată în puţină apă, de 3 ori pe zi, diminuează senzaţia de greaţă, stimulează producerea sucurilor gastrice şi a bilei, elimină disconfortul, spasmele, greutatea la stomac şi diareea.

Eczeme şi psoriazis

Psoriazisul este o altă afecţiune ce poate fi vindecată cu rostopască. Se consumă infuzie de plantă şi se unge zilnic locul afectat. În caz de eczeme se face un tratament cu alifie de rostopască. Se prepară din 30 g pulbere de rostopască şi 10-15 ml ulei de măsline. Cu acest amestec se ung rănile de 2 ori pe zi.

Bătături, negi

Bătăturile şi negii pot fi eliminate de pe piele cu suc de rostopască. Acesta se aplică pe suprafaţa afectată în cantitate foarte mică, tamponând uşor, repetat, dimineaţa şi seara, până când negii vor dispărea treptat. Sucul de rostopască s-a dovedit eficient şi în vindecarea verucilor şi a herpesurilor bucale şi genitale.

Cancerul

Cercetătorii ruşi au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii şi au creat la un moment dat chiar un medicament de semisinteză numit Ukrain. Din cercetările lor rezultă că tinctura sau infuzia  de rostopască aplicată pe zonele afectate de cancer de pe piele ori administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriţă de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu ce ar distruge celulele maligne de câtre sistemul imunitar şi cu o posibilă acţiune citostatică directă.

Atenţie la toxicitatea plantei!

Din cauza alcaloizilor în număr mare pe care îi conţine, rostopasca devine toxică, dacă este depăşită doza recomandată pentru folosire. Depăşirea dozei recomandate duce la complicaţii precum gastroenterită, tuse, probleme de respiraţie, spasme digestive, halucinaţii şi tulburări cardiace. Nu se recomandă să consume preparate din rostopască copiii sub 12 ani şi femeile însărcinate sau care alăptează. Cea mai toxică este în stare proaspătă, 20-30g de plantă ingerată duce la o intoxicaţie severă, iar 50-60g – intoxicaţie mortală. În stare uscată, rostopasca este mai puţin toxică, dar este necesară o atenţie sporită la administrarea dozelor, deoarece pot apărea accidente.

Informaţiile conţinute în acest articol nu pot substitui recomandările medicului, în caz de îmbolnăvire. Înainte de a face tratamente cu rostopască este bine să ceri avizul medicului.

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

Această femeie s-a ras pe față timp de un an. Cum arată tenul ei acum!
Articolul anterior
Clătite din tărâțe – un desert delicios și foarte sănătos
Articolul următor