Totul despre anestezia generală: care sunt adevăratele pericole

Dacă ai suferit o operaţie, ai trecut, cel mai probabil, şi printr-o anestezie. A fost o minune binevenită, care ţi-a blocat durerea. Mai mult de atât, însă, probabil nu ştii despre anestezie.

separator
s560x316_anestezia_generala

Medical Daily vine în întâmpinarea curiozităţii tale, oferindu-ţi câteva informaţii surprinzătoare.

Anestezia cauzează amnezie

Anestezia generală te ţine relaxat, blochează durerea, însă poate cauza amnezie. Un studiu din 2012, publicat de jurnalul medical Analele Neurologiei, a arătat că inhalarea amestecului care formează anestezicul induce schimbări în creierul cobailor asemănătoare cu cele produse de Alzheimer.

Acest amestec este toxic pentru o anumită regiune cerebrală, cea implicată în controlarea amintirilor şi procesul de învăţare. Deşi anestezia este folosită de multă vreme, nu se cunosc încă efectele sale pe termen lung. Totuşi, se ştie că e nevoie de mai multe zile până ce organismul îşi revine complet.

La pacienţii vârstnici, anestezia creşte riscul dedemenţă

În cazul pacienţilor vârstnici, e nevoie şi de şase luni să se întoarcă la o viaţă normală, după ce au suportat o anestezie, arată o cercetare realizată în 2013. În cazul acestora, se observă o mică schimbare în capacitatea mentală şi chiar un risc de demenţă crescut cu 35%. Cercetatorii cred că o explicaţie e aceea că anestezia cauzează inflamarea ţesuturilor neurale.

Expunerea frecventă în timpul copilăriei poate duce la probleme de dezvoltare neurologică

Copiii care trec prin anestezii de la vârste fragede prezintă un risc mai mare de a suferi de probleme de dezvoltare la nivel neurologic. Un studiu publicat în 2012, în jurnalul Pediatrics, a arătat că cei operaţi înainte de trei ani prezintă un risc dublu de a se alege cu probleme de învăţare. În plus, şi raţionamentul lor are de suferit, limbajul lor fiind şi unul deficitar, cel puţin până la vârsta de 10 ani.

Nu au fost însă observate diferenţe în ceea ce priveşte comportamentul, acuitatea vizuală şi atenţia sau funcţia motorie. Cercetarea sugerează că nu toate funcţiile cognitive sunt afectate în acelaşi fel.

Anestezia nu inseamna somn

Deşi anesteziştii aşa se exprimă, spunându-le pacienţilor că urmează să adoarmă, adevărul e că acestora li se induce o comă reversibilă.

Cercetatorii au descoperit, în urma unui studiu realizat în 2010, ca un creier profund anesteziat nu se deosebeşte prea mult de cel al unei persoane aflată în comă, când activitatea cerebrală e la cote joase, deosebindu-se însă clar de creierul unei persoane care pur şi simplu doarme.

Te poţi trezi în timpul operaţiei

În situaţii rare, pacienţii anesteziaţi se pot trezi în timpul operaţiei, devenind conştienţi de mediul în care se află şi chiar de ceea ce li se întâmplă. Pot simţi presiune sau chiar durere. Chirurgii folosesc însă dispozitive care monitorizează activitatea cerebrala şi starea de conştientă, ca o măsură de precauţie.

Unii oameni au reacţii alergice la anestezic

Există oameni care pot avea reacţii alergice potenţial fatale la anestezic. E vorba despre o boală care se transmite genetic, care face ca temperatura corpului să crească şi să apară contracţii ale muşchilor şi chiar dureri la nivelul acestora atunci când pacientul inhalează anestezicul. Pot apărea sângerări, iar urina se poate colora în maroniu închis.

Roşcaţii au nevoie de mai mult anestezic?

Până în 2012 s-a crezut că persoanele roşcate natural au nevoie de o cantitate mai mare de anestezic, din cauza unei gene, MC1R. Se credea că aceasta face ca sensibilitatea la anestezic să fie mai mică. Un studiu realizat în 2012 contrazice însă aceste informaţii.

Fumătorii ar putea avea nevoie de doze mai mari de anestezic

Fumătorii şi cei expuşi la fumul de ţigară pot avea nevoie de mai mult anestezic decât în mod normal. Un studiu recent, realizat chiar anul acesta, la Berlin, s-a descoperit că femeile care fumează au nevoie de o cantitate de anestezic cu 38% mai mare decât celelalte şi cu 17% mai mare decât fumatoarele pasive.

Sursa

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

Violeta Marian nu ține diete, dar slăbește. Iată secretul!
Articolul anterior
Dumitru Braghiș a găsit secretul sănătății și tinereții! A inventat un terci care l-a readus în formă!
Articolul următor