Ficatul gras poate avea consecințe dezastruoase la nivelul creierului, arată un nou studiu. Acumularea de grăsime în ficat, numită și boala ficatului gras sau steatoză hepatică nonalcoolică, ar putea fi un factor de risc major în dezvoltarea bolii Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență, potrivit unei cercetări publicate de curând în Journal of Hepatology.
Ficatul gras este o afecțiune asociată în peste 80% din cazurile de obezitate, însă nici persoanele normoponderale sau subponderale nu sunt ferite de această problemă.
De la ce se îngrașă ficatul?
Cauza principală a acumulării de grăsime în ficat este consumul excesiv de alimente care conțin zahăr și grăsimi saturate. La fel de periculoase sunt sucurile îndulcite sau energizantele, care au în compoziție cantități uriașe de zahăr.
Atunci când „agresezi” ficatul cu astfel de alimente și băuturi nocive, celulele care căptușesc acest organ se inflamează. Mai departe, inflamația determină fibrozarea țesutului hepatic, ceea ce înseamnă că ficatul nu își mai face treaba așa cum trebuie și începe să acumuleze grăsimi în celule. În consecință, toate toxinele acumulate din mediu sau din alimentație nu mai sunt eliminate din organism, ci stagnează la nivel celular și provoacă degradarea acestora.
Dacă nu este tratat corespunzător printr-un regim alimentar strict, ficatul gras duce la boli mult mai grave, cum ar fi ciroza hepatică sau cancerul de ficat.
Ficatul gras îmbolnăvește creierul
Însă o altă victimă a ficatului gras poate fi și creierul, potrivit studiului realizat de o echipă de savanți de la Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală din Franța, Universitatea din Poitiers, Institutul de Hepatologie Robert Williams din Londra și Universitatea din Lausanne.
Potrivit acestora, persoanele care au ficat gras și nu se tratează au un risc crescut să dezvolte tulburări neurologice grave, așa cum este demența Alzheimer.
În urma studiilor realizate pe animale de laborator, cercetătorii au descoperit că grăsimea în exces din ficat poate cauza o scădere a oxigenului la nivelul creierului și inflamarea țesutului cerebral, ambele fiind asociate cu un risc major de boli neurologice.
Cercetarea a constat în împărțirea șoarecilor în două grupuri, fiecare dintre ele primind o alimentație diferită. Un grup de șoareci a fost hrănit cu alimente care nu depășeau 10% grăsimi din totalul de calorii zilnice, iar al doilea a primit alimente în care proporția de grăsimi din aportul caloric total zilnic era de 55%.
După o perioadă de 16 săptămâni, experții au efectuat o serie de teste pentru a compara efectele celor două diete asupra organismului șoarecilor, în special asupra ficatului și creierului.
Astfel, au constatat că șoarecii care au avut o alimentație bogată în grăsimi au devenit obezi și, pe deasupra, au dezvoltat steatoză hepatică și rezistență la insulină. De asemenea, s-a constatat o disfuncție cerebrală marcantă, manifestată prin probleme de comportament, precum și o scădere a nivelului de oxigen la nivelul creierului.
Explicația savanților pentru aceste consecințe este că grăsimea acumulată în ficat îngustează vasele de sânge și astfel este îngreunată circulația oxigenului și a substanțelor nutritive către organe vitale, inclusiv creierul. Totodată, este posibilă apariția inflamațiilor cerebrale survenite pe fondul hipoxemiei, care poate determina simptome de anxietate și depresie.
„Aceste descoperiri sunt îngrijorătoare, mai ales că ficatul gras este o boală atât de frecventă, dar silențioasă. Oamenii nici nu știu că au o problemă, nu dă semne decât foarte târziu”, a declarat dr. Anna Hadjihambi, lector onorific la King’s College London.
Proteina care împiedică „lipirea” grăsimii de ficat
Ficatul gras și consecințele sale asupra sănătății generale în particular, precum și asupra creierului, în particular, ar putea fi împiedicate prin „reglarea” unei proteine numite MCT1 (monocarboxylate transporter-1).
Savanții au observat că, în cazul șoarecilor cu niveluri mai scăzute de MCT1, acumularea de grăsimi în ficat este blocată, chiar dacă animalele sunt hrănite cu alimente bogate în grăsimi și zahăr.
„Proteina MCT1 ar putea fi un element-cheie în prevenirea ficatului gras și o posibilă țintă terapeutică”, a adăugat dr. Luc Pellerin, profesor la Universitatea din Poitiers.
Ficatul gras nu doare, este o boală silențioasă, ca toate bolile metabolice, precum ateroscleroza, bolile cardiovasculare. La fel ca diabetul, boala de ficat gras se instalează treptat și dă semne abia când ajunge la stadiul de complicații, de fibroză sau ciroză, când procesul este ireversibil, deci ficatul nu se mai poate regenera. De multe ori, steatoza hepatică este o afecțiune neglijată de majoritatea pacienților.
