Pe măsură ce crește numărul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus, creşte și numărul celor care prind la curaj şi vorbesc deschis despre experiența prin care au trecut.
Este şi cazul unei mămici din Capitală, care a fost bolnavă de COVID-19 în august și s-a vindecat, dar urmările bolii le resimte și în prezent. Femeia spune că la ea coronavirusul s-a manifestat cu toate simptomele: durere în gât, cefalee, pierderea mirosului, gustului şi febră.
,,A fost COVID, ecoul lui și-acum mai este viu!
La început parcă mă zgârîia ușor în gât, apoi nasul devenise iritat, înfundat, chiar dacă respiram parcă prin el, aveam senzația că e ca o dinamită gata să explodeze. La 4 zile după aceste simptome a dispărut mirosul și gustul. Hopaa! Se pare că e COVID, supravegheată de medicul de familie, alaptând și stând cu copiii alături am început să fac tratament. Pentru că soțul meu nu avea simptome ne-am izolat unul de celălalt”, povestește mămica, pe facebook.,,Copiii mai mari nu au manifestat simptome, doar fetița mea un pic de deranj gastro-intenstinal. În schimb bebe (3 luni) a făcut febra 38.2, apoi cîteva zile la rând în scădere până a dispărut.
Eu am băut Viusid, bine că nu avea miros și gust că doar așa l-am putut băga în mine. Altceva nimic, pentru că alaptam.Surpiză, la ziua a noua a apărut febra, nu foarte înaltă, 37.5, dar extrem de chinuitoare, este o febră sfredelitoare, te epuizează, ba chiar te deprimă. Da, uitasem să zic, COVID-ul te bagă într-o stare de disperare, probabil mai mult din cauza acestui război informațional care e în jurul lui.
La a 9-a zi devenisem oficial pasibilă pentru test, așa că am făcut „o poză” la plămâni și am dat test, poza a scos „în lumină” o pneumonie bilaterală, ușurică, dar bilaterală. Iar seara, pe la 21.00 am primit confirmarea: POZITIV. Numai eu știu cât de pozitiv mi-a săltat inima din piept și chiar dacă presupuneam că așa va fi am tras un bocet de zile mari.
Am început maratonul de tratament serios dar delicat, ca să pot alapta în continuare. Medicul meu de familie, un om extrem de răbdător la toate mesajele, apelurile, întrebările mele stupide, dna Olga Golubas, mi-a personalizat tratamentul pornind de la faptul că în iunie născusem ți că bebe trebuia menținut la sân.
Dar pentru că panica era mare și unii sfîtuitori mă convingeau că cel mai bine ar fi să merg la spital am adunat în jurul meu o artilerie grea de doctori cărora le mulțumesc pentru consultanță, intermediere, răbdare, promtitudine.
Am luat antibiotice, anticoagulante, antimicotice, antihistaminice, antiinflamatoare .
Valoroși au fost toți prietenii care au avut grijă să dea un sunet dimineața sau seara să afle ce arată pulsoximetru și dacă beau suficiente lichide călduțe, nu le dau tag că ei oricum vor citi și se vor regăsi aici, printre rânduri!
Valoroasă e familia în aceste momente, când parcă îți fuge pământul de sub picioare și unicul exercițiu care îți reușește este băgatul termometrului la subraț. Cred că cele 20 de zile de virus activ m-au făcut să mă rog cel mai mult în 2020, m-au făcut să îmi reconfirm cât de mici și neputincioși suntem, cât de neajutorați și cât de picat e sistemul nostru medical, care la fel ca și mine este speriat în fața acestui virus.
Peste mine a dat virsul chiar dacă am fost precaută, port mască, mă spăl pe mâini și păstrez distanța socială, pur și simplu a dat busna în viața mea și a lăsat în urma sa o epuizare care mă tot vizitează și mă obligă să las tot și să mă culc; a lăsat niște stări stranii în corp, un fel de battle între frig și cald când fie îmi ard obrajii, fie mă ia cu transpirații. Dar se pare că asta e felul lui de a-ți aminti că a fost prin tine și va ma dura până scap de asta.
Oameni buni, virusul este și e parșiv, ce zice Dodon despre el e fix sub plintus, aveți grijă, pentru că așa aduceți un semn de respect și față de medici, care ca și noi sunt speriați și duc o luptă contra cronometru, neavând arme egale cu cele ale viruslui. Sănătate și distanță, astea sunt parolele pentru 2020!”
