Noile ghiduri emise recent de Societatea Americană de Cancer extind criteriile pentru screeningul cancerului pulmonar. Acest lucru înseamnă că un număr mai mare de adulți fumători și foști fumători ar trebui să fie evaluați pentru această afecțiune. „Este dovedit fără echivoc că acest screening salvează vieți!”, spun medicii.
Până acum, specialiștii americani recomandau screeningul regulat pentru persoanele cu vârste între 55 și 74 de ani și cu un istoric de fumat de cel puțin 30 de pachete pe an. O modificare majoră a noilor ghiduri presupune modificarea intervalului de vârstă în care sunt recomandate testele: 50 – 80 de ani și scăderea numărului de pachete fumate la minimum 20/an, încurajând screeningul pentru toți foștii fumători, indiferent de momentul în care s-au lăsat de țigări.
În Europa, recomandările privind screening-ul cancerului pulmonar au fost actualizate încă de anul trecut și prevăd depistarea bolii la actualii mari fumători și la foștii fumători cu vârste cuprinse între 50 și 75 de ani. Cu toate acestea, singurele țări europene care au introdus până în prezent screening-ul național pentru depistarea precoce a cancerului pulmonar sunt Croația și Polonia.
Concret, orice persoană care îndeplinește următoarele trei criterii ar trebui să-și facă investigații amănunțite la plămâni, conform ghidurile internaționale:
- Persoane cu vârste între 50 și 80 de ani;
- Fumători activi sau foști fumători;
- Persoane care au fumat cel puțin 20 de pachete de țigări pe an.
Persoanele care nu sunt considerate eligibile pentru screeningul cancerului pulmonar includ:
- Persoanele cu vârste sub 50 de ani;
- Persoanele cu un istoric de fumat mai scăzut de 20 de pachete de țigări pe an;
- Indivizii cu afecțiuni medicale grave sau cu o speranță de viață mai mică de cinci ani;
- Persoanele care nu au fumat niciodată, chiar dacă se poate întâlni un procent mic de cazuri de cancer pulmonar în această categorie.
Ce înseamnă teste de screening și cum se diferențiază de cele pentru diagnosticare
Screeningul are scop preventiv și implică testarea sau evaluarea unei populații sau a unui grup de persoane aparent sănătoase pentru a identifica prezența sau riscul unei anumite afecțiuni medicale, chiar și în absența simptomelor. Obiectivul principal al screeningului este identificarea timpurie a bolii, când tratamentul sau intervenția pot fi mai eficiente. Screeningul se efectuează pentru a reduce riscul sau pentru a identifica indivizii care necesită investigații suplimentare pentru confirmarea sau infirmarea prezumției unei boli.
Pe când, diagnosticarea unei afecțiuni medicale existente se face în urma evaluării simptomelor, a istoricului medical, a rezultatelor testelor și examinărilor fizice și paraclinice. Scopul diagnosticului este de a identifica precis o boală sau o afecțiune medicală, confirmând sau infirmând prezența acesteia.
Principala diferență între screening și diagnosticare o reprezintă scopul și procesul în sine. Screeningul se concentrează pe identificarea precoce a afecțiunilor în rândul populației aparent sănătoase pentru a interveni mai devreme, în timp ce diagnosticarea are ca scop stabilirea precisă a unei afecțiuni existente, identificând cauza simptomelor sau a anomaliilor constatate în urma unor evaluări medicale.
Conform recomandării europene, se propune testarea populației țintă folosind tehnologia low dose CT, o metodă care, pe baza multiplelor studii clinice, a demonstrat capacitatea de a identifica un număr mai mare de cazuri de cancer în stadiile incipiente, comparativ cu radiografia clasică. Acest tip de screening a fost asociat cu o reducere a mortalității legate de cancerul pulmonar.
Ce înseamnă low dose CT
Low dose CT (Computerized Tomography) este o tehnică de imagistică medicală care utilizează raze X pentru a produce imagini detaliate ale structurilor interne ale corpului. Diferența principală între o scanare CT tradițională și o scanare CT cu doză redusă (low dose CT) constă în nivelul de expunere la radiații.
Low dose CT implică utilizarea unei doze mai mici de radiații în comparație cu un CT clasic. Scopul principal al scanării CT cu doză redusă este de a scădea expunerea pacientului la radiații, menținând totodată calitatea imaginilor produse pentru a permite diagnosticarea și evaluarea adecvată a afecțiunilor.
Șanse de vindecare de peste 70% pentru cancerul pulmonar depistat în stadiul I
Screeningul are o importanță vitală deoarece are capacitatea de a identifica potențialele cazuri de cancer pulmonar în stadiile incipiente, înainte ca pacienții să prezinte simptome evidente, potrivit lui Michael Wert, director al Clinicilor de Screening pentru Cancerul Pulmonar din cadrul Universității Ohio State, SUA.
Specialistul a subliniat că majoritatea cazurilor de cancer pulmonar sunt diagnosticate atunci când pacientul devine simptomatic, moment în care boala este adesea într-un stadiu avansat și mai puțin receptivă la tratamentele curative, precum intervențiile chirurgicale. „Este dovedit fără echivoc că screeningul pentru cancerul pulmonar salvează vieți”, a precizat dr. Michael Wert.
Pe lângă beneficiile diagnosticului precoce, efectuarea screeningului îmbunătățește, de asemenea, prognosticul. Potrivit specialistului în chirurgie toracică dr. Royce Calhoun, cancerul pulmonar este adesea fatal din cauza faptului că peste 70% dintre cazuri sunt identificate în stadiile avansate, dificil de tratat.
„În rândul pacienților cu stadii avansate de boală, rata generală de supraviețuire este de aproximativ 10%. Dacă boala este depistată în stadiile I și II, tratamentul este mult mai eficient. În stadiul I, tumora are dimensiunea unei mărgele localizate în plămân și nu s-a răspândit către alte organe. În aceste cazuri, rata de vindecare depășește 70%,” susține chirurgul.
De obicei, screeningul depistează cazurile de cancer în stadiile incipiente, în timp ce cazurile avansate sunt identificate când pacienții prezintă simptome.
„Screeningul funcționează prin identificarea cancerelor agresive înainte ca acestea să devină periculoase și dificil de tratat. În general, persoanele care participă la programele de screening pentru cancerul pulmonar își reduc cu 20% riscul de deces din cauza acestei afecțiuni. Problema este că peste 90% dintre persoanele eligibile nu se supun acestui tip de screening”, a subliniat dr. Daniel Boffa, expert în chirurgie toracică.
Factorii de risc ai cancerului pulmonar
Principalii factori de risc pentru cancerul pulmonar includ:
- Fumatul activ: fumatul este cel mai important factor de risc pentru cancerul pulmonar. Fumătorii prezintă un risc mult mai mare de a dezvolta acest tip de cancer decât cei care nu fumează. Riscul este influențat de durata și de numărul de țigări fumate în timpul vieții;
- Fumatul pasiv: expunerea la fumul de țigară al altor persoane poate crește, de asemenea, riscul de cancer pulmonar;
- Expunerea la substanțe chimice nocive: anumite substanțe chimice prezente la locul de muncă sau în medii industriale, cum ar fi azbestul, arsenicul, nichelul, gazele de eșapament, radonul și gazele toxice, pot crește riscul de cancer pulmonar;
- Istoricul familial: persoanele cu rude (mai ales părinți sau frați) care au avut cancer pulmonar prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune;
- Boli pulmonare preexistente: anumite afecțiuni pulmonare, cum ar fi bronșita cronică sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), pot crește riscul de cancer pulmonar;
- Radiațiile ionizante: expunerea prelungită la radiații ionizante, cum ar fi cele utilizate în tratamentele anterioare pentru alte tipuri de cancer sau în timpul anumitor investigații medicale (cum ar fi radiografiile toracice frecvente), poate crește riscul;
- Factori genetici și sex: există cercetări care sugerează că anumite variante genetice pot influența predispoziția unei persoane de a dezvolta cancer pulmonar. De asemenea, bărbații sunt mai expuși riscului decât femeile, iar un motiv ar fi ponderea mai mare a fumătorilor bărbați.
sursa: www.hotnews.ro
