Scrisoarea copleșitoare a unui medic: prin ce trece atunci când trebuie să anunțe moartea pacientului

Un tânăr student la medicină a povestit, într-o scrisoare emoționantă, experiențele lui tulburătoare atunci când s-a lovit de cea mai nefericită situație din meseria de medic: anunțarea membrilor familiei că pacientul a decedat.

separator

„Viata de student la medicina te pune, adesea, in situatii pe care nu poti sa le prevezi. Timp de sase ani inveti cum sa tratezi bolile omenesti, cum sa imbunatatesti viata celor suferinzi. Nu de putine ori ti se atrage atentia ca evolutia unor boli s-ar putea termina cu decesul pacientului.

Nu este ceva ce ti-ai dori sa intâlnesti, iar despre un astfel de finis in evolutia bolii aproape ca nici nu se pomeneste in cazul multor maladii. Poate ca aceia ce stiu cel mai bine acest sfârsit tragic sunt medicii de la urgenta. Si cred ca nimic nu se compara cu pierderea unui pacient. Chiar daca ai facut tot ce era posibil pentru a-l readuce la viata. Tot pare sa persiste un sentiment de neputinta. Sau cel putin asa am simtit eu in vara trecuta, când mi-am facut stagiul la un spital de urgenta in departamentul de urgente majore”, dezvăluie viitorul medic.

,,Dar sa presupunem ca ei, medicii, cunosc „jocul cu moartea”, gratie experientei proprii. Dar noi, studentii, de unde-ar trebui sa invatam toate acestea? Din carti, din lecturile medicilor mai in vârsta sau din propria noastra experienta? Nu stiu. Poate ca din toate. Iar dintre aspectele legate de moarte, cu care un medic trebuie sa vina in contact, unul dintre cele mai delicate mi se pare aducerea la cunostinta rudelor a faptului ca tatal, fiul sau sotia a decedat. Cam asta mi s-a intâmplat mie in acest stagiu.

Intr-o dimineata, când abia imi pusesem halatul, am intrat in departament si am fost strigat pe nume. La inceput am crezut ca era o greseala. Femeia care ma strigase era intr-o stare jalnica, cu ochii inlacrimati, nedormita si coplesita de durere. Si totusi, parca imi aminteam ca o cunosc de undeva. O imagine familiara din copilarie. Dar foarte schimbata. Cred ca nedumerirea mi se citea pe fata, pentru ca s-a prezentat – era una dintre colegele de serviciu ale tatalui meu, din vremea când locuiam in alt oras. Atunci am stiut cine era. Si-apoi a izbucnit in lacrimi. Printre suspine am aflat ca sotul ei fusese adus in stare grava, cu salvarea, câteva ore mai devreme. Ultimul lucru pe care-l stia despre el era ca facuse un stop cardiorespirator si ca in acel moment se afla la terapie intensiva. Si rugamintea de a-i cauta sotul nu a intârziat. Am lasat-o, evident, in sala de asteptare si am pornit sa ma interesez despre starea lui. Intr-un fel, ma simteam raspunzator pentru soarta sotului ei. Eram un aproape-doctor, caruia o cunostinta ii cerea ajutorul intr-o situatie disperata. Asa ca am urcat la primul etaj, unde se afla serviciul de terapie intensiva. Aici asteptau doi tineri. Pareau ingrijorati. Iar inauntru, medicii incercau din rasputeri sa resusciteze un pacient. Din câteva vorbe am inteles ca cel cu pricina era sotul colegei tatalui meu, iar cei doi tineri erau copiii lui. Dupa câteva minute, medicii si-au incetat eforturile. Nu se mai putea face nimic. Era al doilea stop cardiorespirator, pe un organism cu insuficienta renala in stare avansata. Eforturile de montare a unui cateter pentru dializa esuasera. Si totul se sfârsise. Dupa ce vazusem ca medicii incercasera totul, m-am trezit in situatia ca eu eram acela ce trebuia sa-i dau vestea cea rea cunostintei mele.

Chiar daca ar fi fost o persoana straina, tot n-as fi stiut cum sa duc la bun sfârsit o astfel de sarcina, dar când cel ce murise era un cunoscut de-al meu? Cum sa ma port? Care trebuie sa fie atitudinea mea? Sa-i spun dintr-o data ca sotul este mort? Sa-ncerc sa-i dau vestea pe cai ocolite? Cum va reactiona, oare? Cam acestea erau intrebarile pe care mi le puneam in acele momente. Dezorientarea, si chiar frica, pusesera stapânire pe mintea mea. Rezultatul a fost ca am evitat sa fiu eu acela care trebuia sa aduca vestea neplacuta. Am asteptat s-o afle de la medicul caruia ii fusese incredintat. Am facut bine, am facut rau, i-am inselat increderea pe care si-o pusese in mine atunci când m-a trimis sa ma interesez de starea lui? Toate aceste gânduri nu-mi dadeau pace in acele minute de asteptare.

Aveam un sentiment de lasitate. Imi parasisem prietenii la nevoie? Si pâna la urma am decis ca trebuie sa infrunt situatia si sa vad ce faceau cunoscutii mei. Erau cuprinsi de durere. Nu-mi observasera lipsa. Iar eu, pentru a-mi spala, intr-un fel, lasitatea, i-am ajutat sa se descurce cu formalitatile: am alergat dupa toate aprobarile necesare pentru eliberarea din spital a decedatului. Am fost foarte activ in acea jumatate de zi, iar faptul ca prezenta mea a contat, chiar si putin, mi-a linistit oarecum sentimentele de lasitate ce ma cuprinsesera. De fapt, am fost pus in fata uneia dintre cele mai delicate probleme din relatia medic-pacient. Nestiinta mea era reala. In facultate, nimeni nu ne invatase cum sa abordam o asemenea situatie. A doua zi, dupa ce am discutat cu medicul care coordona activitatea stagiului, mi s-a explicat ca atitudinea medicului trebuie sa fie de empatie si de intelegere a durerii familiei. Ca trebuie sa puna accent pe eforturile care s-au facut pentru salvarea bolnavului. Ca vestea urmeaza sa fie adusa la cunostinta rudelor direct si fara ocolisuri. Acestea ar fi fost inutile.

Dar ce-am aflat mai târziu din carti m-a facut sa cred ca atunci, chiar daca eram speriat si dezorientat, am procedat, totusi, bine. Medicii recomanda ca persoana care-i aduce familiei vestea nefericita sa fie medicul curant, si nu un rezident sau un student. O asemenea atitudine ar putea fi interpretata de catre familie in mod gresit, iar medicul acuzat de neonestitate si de lipsa de competenta in tratarea pacientului. A fost un noroc. Pentru ca acum nu-mi pot imagina cum as fi reactionat daca as fi mers pâna la capat. Poate-as fi facut mai mult rau. Si totusi, sunt sigur ca puterea si tactul de care ai nevoie pentru a face o asemenea comunicare nu pot fi dobândite numai prin simpla insusire a unor cunostinte teoretice, ci si printr-o practica indelungata. Inchipuiti-va numai cât de imprevizibile sunt reactiile oamenilor in situatii obisnuite si imaginati-va diversitatea reactiilor respective in situatii limita. Dar, pâna la urma, toate acestea reprezinta o latura importanta a meseriei de medic. Când ne intelegem pacientul si familia sa, când intuim nevoile morale si când facem totul ca sa le sustinem, macar in parte, inseamna ca, mai inainte de a fi doctori, suntem oameni”.

Dumitrascu, Student anul VI, Facultatea de Medicina Generala, UMF Carol Davila, București

sursa

Prunele uscate, delicioase în Postul Paștelui, bune pentru sănătate

Prunele uscate, un aliment nelipsit pentru persoanele care țin tot Postul Paștelui, sunt apreciate atât pentru aroma savuroasă, cât și pentru multiplele beneficii pe care le aduc organismului. Aceste fructe sunt bogate în fibre, vitamine, minerale și antioxidanți, contribuind la menținerea sănătății în mod natural, scrie medikatv.ro

Consumul regulat de prune uscate sprijină buna funcționare a sistemului digestiv.

Datorită conținutului ridicat de fibre și sorbitol, un compus cu efect laxativ blând, aceste fructe ajută la reglarea tranzitului intestinal și previn disconfortul cauzat de constipație.

Pe lângă efectele benefice asupra digestiei, prunele uscate contribuie la menținerea unei flore intestinale sănătoase.

Un alt avantaj important al acestor fructe este susținerea sănătății oaselor.

Prunele uscate conțin bor, un mineral esențial pentru absorbția calciului și menținerea densității osoase. Studiile au arătat că includerea acestora în alimentație poate reduce riscul de osteoporoză și poate contribui la prevenirea pierderii masei osoase odată cu înaintarea în vârstă.

Protecția sistemului cardiovascular reprezintă un alt beneficiu semnificativ.

Bogate în antioxidanți și potasiu, prunele uscate ajută la menținerea tensiunii arteriale în limite normale și reduc stresul oxidativ, prevenind astfel deteriorarea celulelor.

De asemenea, fibrele solubile din compoziția lor contribuie la scăderea colesterolului rău, reducând riscul de boli de inimă.

Reglarea nivelului de zahăr din sânge este un alt motiv pentru care prunele uscate ar trebui incluse în alimentație.

Deși au un gust dulce natural, indicele lor glicemic este relativ scăzut, ceea ce le face o opțiune sănătoasă pentru persoanele care doresc să își mențină glicemia sub control. Fibrele încetinesc absorbția zahărului, prevenind fluctuațiile bruște ale glicemiei și oferind o sursă de energie de lungă durată.

Pe lângă beneficiile asupra sănătății interne, aceste fructe sunt recunoscute și pentru efectele lor pozitive asupra pielii.

Antioxidanții prezenți în prunele uscate combat efectele radicalilor liberi, contribuind la prevenirea îmbătrânirii premature și la menținerea unui aspect tânăr și luminos al pielii.

Prunele uscate sunt versatile și pot fi consumate ca gustare, adăugate în cereale, iaurt, salate sau chiar în diverse preparate culinare.

Gustul lor dulce și consistența lor moale le transformă într-un ingredient apreciat atât în deserturi, cât și în mâncăruri sărate.Introducerea acestor fructe în dieta zilnică aduce numeroase beneficii, contribuind la o stare generală de bine și la prevenirea unor afecțiuni.

Prin combinația lor unică de nutrienți, prunele uscate devin un aliat de încredere pentru un stil de viață sănătos.

Cum prepari fasolea ca să nu te baloneze

Cu un conţinut excepţional de nutrienţi, fasolea este valoroasă în orice dietă sănătoasă. Prin componenţa ei, fasolea este un aliment unic, combinaţia proprie de fibre cu proteine nemaifiind întâlnită la un alt produs. Pe lângă aceasta, fasolea conţine amidon rezistent, minerale, vitamine, antioxidanţi şi fibre, fără grăsimi.    

separator

1

Beneficiile fasolei sunt mult peste cele pe care ţi le-ai închipuit. Rămâi aici, ca să le afli pe toate.

Fasolea – sprijin sănătos pentru funcţia tractul digestiv

Cercetările recente au arătat că fasolea în alimentaţie oferă un sprijin important pentru sănătatea tubului digestiv, în special colon. Fasolea este bogată în fibre dietetice (15g fibre, adică ½ din doza zilnică/100g produs), iar fracţiunea nedigerabilă a acestora este o sursă importantă de hrană pentru bacteriile intestinale din intestinul gros, acolo unde gazele sunt produse natural. Fasolea albă, neagră, roşie îmbunătăţeşte funcţia intestinelor şi previne cancerul de colon. În plus, fasolea conţine amidon rezistent, care ajunge nedigerat la nivelul intestinului gros şi contribuie la întreţinerea bacteriilor dorite în acea zonă a tractului digestiv.

Antioxidanţii din fasole combat cancerul

Fasolea, în special cea neagră şi roşie, este un pretendent de valoare în materie de fitonutrienţi antioxidanţi. Partea exterioară a fasolei colorate este o sursă remarcabilă de flavonoide antocieni: delfinidina, petunidina, malvidina, kaempferol, quercetina, acizi hydroxycinamic, ferulic, sinapic, acid clorogenic, triterpenoide. Brazilia şi India sunt ţările campioane în cultivarea fasolei negre, acolo unde zilnic se consumă cel puţin o porţie de fasole. În studii de laborator antioxidanţii din fasole au inhibat dezvoltarea celulelor tumorale intestinale. Este posibil ca fasolea să contribuie la prevenirea cancerului de sân şi ficat.

72454_iahnie-de-fasole_520

Fasolea – combinaţie unică de proteine şi fibre, fără grăsimi  

Dintre toate alimentele consumate la nivel mondial, fasolea este unică prin combinaţia sănătoasă de proteine cu fibre, fără grăsimi. 100g de fasole îţi oferă 15g de fibre (28g fibre este doza zilnică recomandată) şi 21-23g de proteine (aproape 1/3 din DZR, cât s-ar conţine în 56g carne de pui sau somon). Această combinație remarcabilă de proteine cu fibre nu există în alt produs!

Fasolea conţine amidon rezistent

Tipul de amidon rezistent din alimente ajută ca acestea să nu ducă la absorbţia rapidă a carbohidraţilor din intestin şi previne astfel creşterea bruscă a nivelului de glucoză în sânge, prin urmare fasolea este un aliment cu indice glicemic scăzut, iar acest lucru este foarte important când vine vorba de diabetul zaharat tip 2. Pe deasupra, proteinele şi fibrele ajută ca zahărul să nu fie eliberat excesiv din tractul digestiv în sânge.

Fasolea scade riscul bolilor cardiovasculare

Bogată în fibre şi antioxidanţi, fasolea previne apariţia aterosclerozei – duşmanul vaselor sanguine. Fitonutrienţii antioxidanţi din fasolea neagră şi cea roşie împiedică înfundarea arterelor cu grăsimi. Aceştia scad riscul de boală coronariană, infarct miocardic şi accidente vasculare cerebrale. Fasolea este încărcată în magneziu şi kaliu (1795mg/100g produs), minerale deosebit de importante în valori crescute ale tensiunii arteriale şi tot mai mult necesare cu vârsta. Mai mult, antioxidanţii au şi acţiune anti-inflamatoare asupra organismului, anti-îmbătrânire.

Fasolea este o sursă excepţională de folaţi, benefici pentru făt

O cana de fasole furnizează 2/3 din necesarul zilnic de acid folic – una dintre cele mai importante vitamine ale grupului B, necesară pentru scăderea riscului bolilor de inimă, demenţei şi malformaţiilor congenitale neurale la făt.

Fasolea – sursă excepţională de minerale

Conţinutul de mangan, fier, cupru, magneziu, zinc, calciu, seleniu este uimitor în boabele de fasole. Fasolea conţine de 50 de ori mai mult fier decât mărul şi de 1,5 ori mai mult calciu decât laptele (vezi mai jos cum poţi spori absorbţia mineralelor din fasole). Fierul şi cuprul participă la sinteza hemoglobinei, manganul şi calciul combat osteoporoza.  Magneziul este un stimulent metabolic, ajută la producerea, distribuirea energiei, dar şi sinteza de proteine. Kaliul este important pentru buna funcţionare a inimii, sistemului nervos şi muşchilor.

Recomandat este consumul minim a 3 căni (cana are 240ml) de leguminoase fierte pe săptămână sau 1/2 cană – șase zile pe săptămână, pentru a reduce riscul de boli cardiovasculare, cancer, obezitate şi diabet zaharat tip 2.

Fasolea în managementul greutăţii corpului

Fasolea nu îngraşă. Ea conţine 333 de calorii/100g produs, se digeră uşor, oferă energia de care ai nevoie, saţietate, o suită de nutrienţi importanţi pentru sănătate, fibre şi proteine pentru a slăbi şi zero colesterol.  Calorii în plus aduce fasolea consumată cu pâine – o combinaţie periculoasă în dieta de slăbire.

fasole-cu-sos-de-rosii-800x600-22106

Sfaturi pentru a preveni flatulenţa:

  • Înmoaie fasolea în apă timp de 12 ore înainte de consum, pentru a ajuta fasolea să dizolve amidonurile care cauzează probleme gastro-intestinale.
  • Fibrele nedigerabile din fasole provoacă flatulenţă în cazul în care tractul digestiv nu este pregătit funcţional pentru a le digera, iar asta ar putea să însemne că mănânci fasole rar de tot (încearcă să le introduci treptat în dietă).
  • Disconfortul intestinal poate fi redus dacă apa este schimbată de câteva ori în timp ce boabele sunt puse la înmuiat, întrucât aceasta aruncă o parte din fibre, însă trebuie de ştiut că apa înlătură şi fitonutrienţi benefici.
  • Consumă fasolele cu lichid, bea suficientă apă după ce le mânânci, aceasta reduce din balonare.
  • Prelungeşte timpul ei de fierbere.

Absorbţia fierului din fasole poate fi îmbunătăţită dacă aceasta este consumată la masă cu o bucăţică de carne, fructe de mare sau în combinaţie cu alimente bogate în vitamina C, cum ar fi portocale, lămâi, roşii, ardei graşi.

Dacă ai uitat să pui fasolea la înmuiat peste noapte, fierbe-o timp de 2-3 minute şi las-o să stea acoperită timp de o oră la temperatura camerei înainte de preparare, pentru a-i reduce timpul de fierbere şi riscul de disconfort digestiv.



Vitamina care nu trebuie să le lipsească femeilor: protejează de cancer la sân și osteoporoză

Vitamina care să nu le lipsească femeilor. Toate femeile care au împlinit 20 de ani ar trebui să ia zilnic vitamina D pentru a reduce riscul de cancer la sân, potrivit unui medic britanic, scrie doctorulzilei.ro.

Profesorul Kefah Mokbel, chirurg la London Breast Clinic, susține că administrarea de vitamina D ar putea salva aproximativ o mie de vieți anual. El a început să prescrie vitamina D pacientelor sale și recomandă tuturor femeilor, inclusiv celor care nu au fost diagnosticate cu cancer de sân, să ia acest supliment.

„Cred că femeile care au împlinit 20 de ani ar trebui să primească gratuit suplimente de vitamina D, deoarece aceasta este foarte eficientă în prevenirea cancerului de sân”, a declarat profesorul Mokbel.

Profesorul subliniază că există dovezi științifice care arată că femeile cu niveluri mai ridicate de vitamina D au șanse mai mari să combată boala. Studiile arată, de asemenea, că femeile cu niveluri mai crescute de vitamina D au un risc redus de a dezvolta cancer la sân.

O analiză globală a unui studiu prospectiv amplu, împreună cu două trialuri clinice randomizate, realizată de cercetătorii de la Universitatea California, San Diego School of Medicine, a examinat legătura dintre nivelurile ridicate de vitamina D în sânge și un risc mai scăzut de cancer la sân.

Concluziile lor sugerează că niveluri mai mari ale vitaminei D sunt asociate cu o reducere „semnificativă” a riscului de cancer mamar. Aceste descoperiri au fost publicate în revista „PLOS ONE”.

Rolul extins al vitaminei D

Deși vitamina D este bine cunoscută pentru rolul său în menținerea sănătății sistemului osos, cercetările recente au arătat că aceasta joacă un rol crucial și în susținerea sistemului imunitar și în reglarea diviziunii celulare, ambele fiind esențiale în prevenirea și combaterea cancerului.

Conform Harvard School of Public Health din SUA, deficitul de vitamina D poate crește riscul de a dezvolta diverse boli cronice, inclusiv osteoporoză, boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer, scleroză multiplă și boli infecțioase precum tuberculoza și gripa.

Profesorul Mokbel menționează că, după ce a testat nivelurile de vitamina D la pacientele sale, a descoperit că jumătate dintre acestea aveau un deficit de vitamina D.

„Am recomandat vitamina D tuturor pacientelor mele, deoarece nivelurile mai mari protejează împotriva cancerului de sân. Vitamina D întărește sistemul imunitar și ajută la eliminarea celulelor canceroase”, explică chirurgul.

Atenție! Consultați întotdeauna un medic înainte de a începe orice supliment!

Ce culoare se poartă în această toamnă?
Articolul anterior
Moldova Fashion Days Main Catwalk revine cu cea de-a XIV-a ediție
Articolul următor
Close menu