Un nou studiu demonstrează legătura dintre aerul poluat din copilărie și bronşita la adulţi

Un studiu vine cu noi informaţii cu privire la legătura dintre expunerea timpurie la poluarea atmosferică şi sănătatea pulmonară mai târziu în viaţă.

O echipă de cercetare condusă de facultatea de medicină Keck, a Universităţii americane California de Sud, a demonstrat că expunerea la poluarea aerului în timpul copilăriei este direct asociată cu simptomele bronşitei la vârsta adultă, transmite stirileprotv.ro.

Până în prezent, multe cercetări în acest domeniu au stabilit legături intuitive, mai puţin directe decât aceasta, asupra faptului că expunerea timpurie la poluarea aerului este asociată în mod constant cu probleme pulmonare în timpul copilăriei – iar problemele pulmonare din copilărie sunt asociate în mod constant cu probleme pulmonare la vârsta adultă.

Studiul actual, publicat pe 28 iunie în American Journal of Respiratory and Clinical Care Medicine, este unul dintre puţinele care arată o legătură directă între expunerea la poluarea aerului în copilărie şi sănătatea plămânilor la vârsta adultă, deşi legătura nu se explică pe deplin prin impactul poluării aerului asupra sănătăţii plămânilor în timpul copilăriei.

Aceasta deschide însă posibilitatea ca factori încă neînţeleşi să explice calea de la expunerea timpurie la poluarea aerului la afecţiunile respiratorii mulţi ani mai târziu.

Echipa s-a bazat pe Studiul USC privind sănătatea copiilor, realizat la scară largă, care a durat zeci de ani şi a urmărit cohorte de locuitori din sudul Californiei începând de la vârsta şcolară şi, pentru mulţi participanţi, continuând până la vârsta adultă.

Legătura dintre expunerea la poluarea aerului în copilărie şi simptomele bronşitei la adulţi a persistat chiar şi atunci când cercetătorii au ajustat simptomele astmului sau bronşitei la începutul vieţii – o constatare care a fost o surpriză.

„Ne-am aştepta ca aceste efecte observabile asupra sănătăţii respiratorii în copilărie să explice relaţia dintre expunerea la poluarea aerului în copilărie şi sănătatea respiratorie la adulţi”, a declarat într-un comunicat autorul corespondent al studiului, Erika Garcia, profesor asistent la departamentul populaţie şi ştiinţe ale sănătăţii publice din cadrul facultăţii de medicină Keck.

„Rezultatele noastre sugerează că expunerea la poluarea aerului în copilărie are efecte mai subtile asupra sistemului nostru respirator, care încă ne afectează la vârsta adultă”, a precizat cercetătoarea.

Salvarea sănătăţii plămânilor în prezent, pentru mai puţine afecţiuni pulmonare în viitor

Accentul pus pe expunerea la poluare în timpul tinereţii este motivat în parte de faptul că, în special, copiii sunt deosebit de vulnerabili la efectele poluării aerului. Sistemele lor respiratorii şi imunitare sunt încă în curs de dezvoltare şi, în comparaţie cu adulţii, ei respiră mai mult aer raportat la masa lor corporală.

În cele din urmă, preocuparea este dublă, pentru sănătatea tinerilor de astăzi şi pentru sănătatea lor viitoare, atunci când vor creşte, spun autorii studiului.

În special, în rândul participanţilor la studiu cu simptome recente de bronşită la vârsta adultă, expunerea medie din copilărie la un poluant numit dioxid de azot a scăzut cu mult sub standardele anuale ale Agenţiei pentru Protecţia Mediului – puţin peste jumătate din limita care a fost stabilită în 1971 şi rămâne în vigoare şi în prezent.

„Acest studiu subliniază importanţa reducerii poluării aerului şi, în special, a expunerii în timpul perioadei critice a copilăriei”, a declarat Garcia.

„Întrucât nu putem face prea multe ca indivizi pentru a ne controla expunerea, nevoia de a proteja copiii de efectele adverse ale poluării aerului este mai bine abordată la nivel de politică”, a precizat ea.

Populaţia studiată a cuprins 1 308 participanţi la Studiul privind sănătatea copiilor, cu o vârstă medie de 32 de ani la evaluarea lor ca adulţi.

Cercetătorii au întrebat despre episoadele recente şi simptome – bronşită, tuse cronică, congestie sau producţie de spută care nu sunt asociate cu o răceală.

Un sfert dintre participanţi au prezentat simptome de bronşită în ultimele 12 luni.

Prezenţa simptomelor de bronşită a fost asociată cu expunerea, între naştere şi vârsta de 17 ani, la două tipuri de poluanţi.

Un tip grupează particule minuscule din aer, cum ar fi praful, polenul, cenuşa de la incendiile de vegetaţie, emisiile industriale şi produsele de la eşapamentul vehiculelor.

Celălalt, dioxidul de azot, un produs secundar al arderii în automobile, avioane, bărci şi centrale electrice despre care se ştie că afectează funcţia pulmonară.

Cercetările îndelungate în domeniul sănătăţii se dovedesc esenţiale pentru iniţierea descoperirilor

Pentru o analiză cât mai cuprinzătoare posibil, expunerea medie la poluanţi de-a lungul copilăriei s-a bazat pe estimări lunare.

Cercetătorii au comparat adresa de acasă a familiei la fiecare moment cu măsurătorile contemporane ale calităţii aerului local efectuate de Agenţia americană pentru Protecţia Mediului (EPA) şi prin intermediul Studiului privind sănătatea copiilor.

„Suntem norocoşi să avem acest studiu longitudinal atât de nuanţat”, a precizat prof. Garcia. „Putem învăţa multe despre modul în care experienţele anterioare influenţează sănătatea adulţilor”, a subliniat ea.

Studiul actual a inclus analize suplimentare pentru a exclude factori precum expunerea prenatală la dioxid de azot, expunerea curentă la poluarea aerului la vârsta adultă şi efectele statutului socioeconomic în copilărie sau la vârsta adultă ca factori determinanţi ai simptomelor bronşitei la adulţi.

Expunerea la poluare în tinereţe poate afecta sănătatea pulmonară la unii indivizi mai mult decât la alţii

Laboratorul american al USC a constatat, de asemenea, că efectul expunerii la dioxid de azot şi particule poluante în timpul copilăriei asupra simptomelor de bronşită la adulţi a fost mai puternic pentru cei care au fost diagnosticaţi cu astm în copilărie.

„Este posibil să existe o subpopulaţie care este mai sensibilă la efectele poluării aerului”, a precizat prof. Garcia.

„Am putea să îi protejăm de expunere, astfel încât să le putem îmbunătăţi rezultatele mai târziu în viaţă. Reducerea poluării aerului ar avea beneficii nu numai pentru astmul actual la copii, ci şi pentru sănătatea lor respiratorie pe măsură ce cresc la vârsta adultă”, a mai spus cercetătoarea.

Echipa USC urmăreşte să examineze modul în care nivelul de expunere la poluarea aerului la diferite vârste în timpul tinereţii influenţează problemele respiratorii la vârsta adultă.

Alte direcţii de cercetare viitoare bazate pe rezultatele studiului actual ar putea include examinarea altor markeri ai sănătăţii respiratorii în copilărie şi la vârsta adultă, cum ar fi: cât de bine a fost controlat astmul, sau explorarea unei potenţiale componente genetice.

Cercetare a primit sprijin din partea Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH), din Statele Unite.

Primul copil născut în Marea Britanie după un transplant de uter

O fetiță s-a născut în Marea Britanie în urma unui transplant de uter pe care mama ei l-a primit de la sora sa mai mare, o premieră în această țară, a anunțat marți un spital din Londra, transmite AFP citat de Agerpres.

Micuța Amy Isabel s-a născut la 27 februarie 2025, la Spitalul Queen Charlotte and Chelsea, la doi ani după transplantul de care a beneficiat mama sa, Grace Davidson, în vârstă de 36 de ani, care s-a născut fără uter. Amândouă se află în stare bună.

‘Am primit cel mai bun cadou la care am fi putut spera’, a declarat proaspăta mamă, exprimându-și speranța că în viitor tehnica ‘va oferi o opțiune suplimentară femeilor care altfel nu și-ar putea purta propriul copil’.

Grace Davidson suferă de o afecțiune rară numită sindromul Rokitansky sau Mayer-Rokitansky-Kuster-Hauser (MRKH), din cauza căruia uterul este subdezvoltat sau chiar absent. Acest sindrom afectează aproximativ una din 5.000 de femei.

Ovarele femeilor afectate sunt însă intacte și produc ovule. Un embrion obținut prin fertilizare in vitro (FIV) a putut fi astfel implantat după transplantul de uter.

Numele fetei aduce un omagiu atât mătușii sale, Amy Purdie, cât și lui Isabel Quiroga, chirurgul care a efectuat transplantul, alături de profesorul Richard Smith.

Înainte de donarea uterului, Amy Purdie, în vârstă de 42 de ani, a născut doi copii.

Grace Davidson a trebuit să urmeze un tratament imunosupresor, pentru a se preveni respingerea transplantului.

Intervenția de transplant a fost realizată în februarie 2023, la centrul de transplant Oxford (sudul Angliei).

‘Simt o bucurie imensă. La 25 de ani de la începutul cercetării avem, în sfârșit, un bebeluș’, a declarat chirurgul ginecolog Richard Smith, co-responsabil în cadrul programului britanic de donatori vii.

Peste 100 de transplanturi de uter au fost efectuate în întreaga lume după o primă intervenție de acest tip, realizată în Suedia în 2013, iar în urma lor s-au născut în jur de 50 de copii sănătoși.

O femeia care a stat în comă timp de 18 zile a dezvăluit „senzația înfricoșătoare” pe care a trăit-o în timp ce era inconștientă

O femeie de 30 de ani, care a fost plasată într-o comă indusă medical timp de 18 zile, a dezvăluit ce simte cu adevărat. „Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Beffy, din Țara Galilor de Sud, a descris „starea profundă de psihoză” pe care a experimentat-o atunci când și-a revenit, într-o postare virală pe X/Twitter care a adunat peste 18 milioane de vizualizări, scrie adevărul.ro

Femeia a fost diagnosticată cu boala Crohn în 2014.

„Sufăr de boala Crohn, de 11 ani, iar medicamentele pe care le luam nu aveau efect asupra mea. Acest lucru a dus la perforarea intestinului meu și am dezvoltat sepsis”, a spus ea, potrivit dailymail.

Beffy a povestit că, în timp ce era în comă, a continuat „să vadă lumini puternice”„

Am crezut că voi muri”, a continuat Beffy, amintindu-și că a fost „reintubată și adusă în a doua comă”, după ce plămânii ei au început să cedeze.

„A fost ca și cum aș fi urcat un deal abrupt, dar nu puteam respira deloc. Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Când a fost scoasă din comă, Beffy se afla într-o „stare profundă de psihoză”, marcată de o serie de halucinații înfricoșătoare – inclusiv apariția unei „figuri înfricoșătoare care stătea în spatele patului meu”.

În secțiunea de comentarii a tweet-ului său, care a adunat peste 225. 000 de aprecieri, Beffy a explicat ulterior că a fost plasată într-o comă indusă medical după ce a „dezvoltat septicemie” în urma administrării unui medicament greșit pentru boala Crohn.

Beffy are un blog numit „Beffy with the Bad Belly”, unde își împărtășește experiențele de viață cu boala Crohn.

Ce este boala Crohn?

Boala Crohn este o afecțiune digestivă chinuitoare care afectează viața a 115.000 de persoane în Marea Britanie și a 1,6 milioane în SUA.

Simptomele includ dureri abdominale, diaree și pierderi în greutate potențial periculoase.

Cauza bolii nu este cunoscută încă și în prezent nu există niciun tratament, însă unele persoane care suferă de această afecțiune au considerat că alimentația lor este un factor determinant.

Cu toate acestea, se știe deja că bacteriile joacă un rol major în provocarea bolii Crohn, pe lângă genetică și dietă.

Tratamentul convențional constă în medicamente ce suprimă producția de către sistemul imunitar a unei proteine numite TNF, care provoacă inflamație.

Un tip rar de cancer greu de detectat. Cum poate trece neobservat ani la rând și ce ar trebui să ridice semne de întrebare

Medicii atrag atenția asupra unui tip rar de cancer care rămâne adesea neobservat chiar și peste patru ani. Este vorba de cancerul tiroidian papilar, scrie adevarul.ro.

Această formă de cancer tiroidian rămâne nedetectată pentru o perioadă lungă de timp, în principal pentru că nu tinde să prezinte simptome evidente în fazele sale incipiente. De obicei, cancerul tiroidian papilar este descoperit întâmplător, în timpul controalelor regulate sau al testelor imagistice efectuate pentru alte probleme de sănătate.

Pacienții diagnosticați cu cancer tiroidian papilar „au adesea simptome pe care le ignoră timp de ani de zile până când primesc un diagnostic”, atrage atenția MD Anderson Cancer Center, subliniind că alte tipuri mai puțin frecvente de cancer tiroidian, cum ar fi cancerul tiroidian anaplastic sau cancerul tiroidian slab diferențiat, sunt mai agresive.

Cancerul tiroidian papilar se poate dezvolta în unul sau în ambii lobi tiroidieni și poate dura mai mulți ani până să se dezvolte. 

Principalele simptome la care trebuie să fiți atenți

Experții în sănătate atrag atenția că simptomele cancerului tiroidian papilar pot să nu fie evidente, dar merită să acordați atenție următoarelor modificări: o tumoare sau un nodul nedureros în partea din față a gâtului, ganglioni limfatici măriți în zona gâtului, dificultăți la înghițire sau respirație – dacă tumora apasă pe esofag sau trahee, răgușeală sau modificări ale vocii, dureri de gât sau senzație de presiune, tuse cronică care nu este asociată cu răceli sau infecții.

Totuși, absența acestor simptome nu exclude prezența bolii. Dacă aveți suspiciuni, ar trebui să consultați un medic pentru o examinare.

De ce este cancerul tiroidian greu de detectat?

În medie, diagnosticul bolilor tiroidiene durează aproximativ 4,5 ani, arată un studiu realizat de Universitatea din Aberdeen. 

Majoritatea pacienților se plâng de o întârziere a diagnosticului din cauza simptomelor neclare. Potrivit NHS (National Health Service), sistemul de asistență medicală de stat din Regatul Unit, cancerul tiroidian este o boală rară care reprezintă mai puțin de 1% din toate cancerele. Cel mai adesea se găsește la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35-39 de ani sau după 70 de ani, iar femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai des decât bărbații.

Care sunt factorii de risc

Factorii de risc ai acestei boli sunt: modificările hormonale – femeile sunt mai predispuse la boală, probabil din cauza fluctuațiilor hormonale; predispoziția genetică – riscul este mai mare dacă au existat cazuri de cancer tiroidian în familie; expunerea anterioară la tratament cu radiații sau radioterapie; probleme tiroidiene – gușă, boala Hashimoto sau noduri benigne.

Cum decurge diagnosticul?

Pentru confirmarea acestui tip de cancer, medicul poate poate prescrie: ecografia glandei tiroide – pentru vizualizarea ganglionilor; o biopsie – prelevarea unei probe de țesut pentru analiză sau/și o tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică (CT, RMN) – dacă există suspiciunea de răspândire a bolii.

Cum se tratează cancerul tiroidian

Principala metodă de tratament este chirurgia. 

Poate fi efectuată o lobectomie – îndepărtarea doar a părții afectate a glandei, sau se poate recurge chiar la tiroidectomie – îndepărtarea completă a glandei tiroide.

Terapia cu iod radioactiv e adesea necesară după operație, pentru a ucide celulele canceroase reziduale.

Cum se poate reduce riscul de cancer tiroidian

Deși nu există metode de prevenire garantate, puteți reduce riscul prin: un stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, controlul greutății; renunțarea la alcool și fumat; examinări medicale regulate, mai ales dacă există o predispoziție ereditară.

Grav accident rutier în Ucraina: 14 oameni au murit, inclusiv un copil
Articolul anterior
Președintele Adunării Generale a ONU în vizită la Chișinău. Cu cine s-a întâlnit oficialul și ce subiecte au fost discutate
Articolul următor
Close menu