Daniela Burlaca despre scenă, roluri și erotism

10/03/2013

A crescut printre artă şi oameni de cultură. Nu a făcut economie sau altă profesie pentru că în ele nu te poţi pierde şi regasi într-un interval de câteva minute. Are o cariera de invidiat, dar şi o familie unită şi frumoasă. Daniela Burlaca este o mama iubitoare, o soţie unică, o prietenă devotată, o fiică respectuoasă. Toate aceste roluri au ajutat-o să îşi facă o carieră de invidiat de unii şi apreciată de alţii. Trăieşte într-un ritm de viaţă alert, dar “al ei”. Astăzi joacă la Teatrul “Eugen Ionescu”, mâine pune spectacole la Studio Geneza Art, iar în intervalul dintre ele prezintă şi regizează spectacole muzicale. Uneori, o poţi descoperi după un machiaj de clovn, animând copilaşii şi jucându-se cu ei. Daniela nu joacă în teatru, ea trăieşte prin teatru!

Ce înseamnă pentru tine teatrul?

Teatrul pentru mine e tot – fericire și durere, tot ce e bine și rău, adevăr și minciună, dragoste și pasiune… Teatrul pentru mine e tot ce înseamnă viață! Doar acolo poți trăi mai multe vieți, te poți risipi și te poţi ridica, poți muri și imediat după îți poți continua viața… La acest capitol, cred că aș putea vorbi ore în șir și tot nu aș putea încheia gândul și pune un punct.

Care dintre roluri te-a marcat cel mai profund?

Rolurile… Nu cred că am o colecție foarte mare, dar din tânăra experiență pe care o am, cred că sunt câteva care fac parte din introvertitul meu și care m-au marcat în aspect profesional. Veronica Micle s-a stins din viață la 4 august. Anume în această zi m-am născut eu peste mulți ani, iar astăzi o însuflețesc pe scena Teatrului Studio Geneza Art și mă regăsesc în scrisorile ei de dragoste către Eminescu. Any, din spectacolul Iosif și amanta sa pe care îl joc pe scena Teatrului Eugene Ionesco, este un alt personaj care m-a tulburat și m-a dezichilibrat cu desăvârșire. Este un personaj pe care-l trec prin carne și oase și care necesită de fiecare dată o concentrare profund dramatică. Anul trecut am avut onoarea să fiu nominalizată în cadrul Galei premiilor UNITEM pentru cel mai bun rol feminin, Regina Margareta, în spectacolul Principesa Ivona, tot la teatrul Eugene Ionesco. În general încerc să-mi creez pesonajul și să-mi construiesc rolul în așa fel ca să aibă continuitate și să rămână în memoria celor care stau dincolo de rampă. Eu nu-mi uit personajele! Ele trăiesc în mine, se completează reciproc, se mai ghiontesc câteodată, dar mă strădui repejor să fac pace între ele. Fiecare personaj e o parte din mine.

Recent ai pus în scenă spectacolul ,,Frumoasa Călătorie a urșilor panda…” în care ești și actriță și regizoare. Nu e dificil pentru o femeie fragilă ca tine?

”Frumoasa călătorie a urșilor panda…”, a apărut în viața mea ca o revelație dacă pot spune așa. E al doilea spectacol în care îmi testez potențialul și abilitățile la capitolul regie. Îmbinarea dintre actorie și regie sub bagheta aceleiași persoane îți deschide cale verde fanteziei, nebuniei și poți da frâu liber tuturor limitelor și rezervelor. Indiscutabil este faptul că e dificil. În calitate de actriță simt mereu necesitatea de a fi direcționată de către regizor. În cazul dat, acesta era punctul cel mai slab, deoarece nu mă vedeam dintr-o parte, dar nici nu doream implicarea celei de-a treia persoane, adică a unui alt regizor, pentru că știam exact ce-mi doresc și ce scop mi-am pus cu acest spectacol. Până la urmă am reușit să îmbin regia cu actoria, stabilindu-mi niște sarcini, care să mă motiveze și să mă direcționeze pe o cale corectă. Cineva din personalități îmi spunea că este imposibil să iasa ceva calitativ, ca mai apoi să mă conving că totul e posibil dacă știi ce ai de făcut și dacă îți dorești foarte mult.

În ce postură te simţi mai confortabil, actriță sau regizor?

Cât de aproape n-ar fi acești doi termini, esența e diferită totuși. Confortabil da! În ambele roluri mă simt în apele mele. Mi-ar fi foarte dificil să fac o alegere, mai ales că sunt abia la început. Iar inspirația vine… important să nu pierzi starea!

Scenele intime din spectacole nu-ți perturbează viața de familie?Întrebarea ta mă duce cu gândul la anumite scene intime din filmele celebre, unde intimitatea, departe nu e din cea mai discretă. Nu cred că am trecut vreun hotar sau am pășit peste careva bariere, nu am pozat nud și nu am apelat la mijloace de expresie abordate într-o maniere vulgară. Am primit de la părinți o educație care niciodată n-o să-mi permită să trec peste limite, să fac ceva de prost gust, care să mă defavorizeze sau să mă plaseze într-o postură nu tocmai decentă. Sunt conștientă de tot ce fac și întotdeauna, înainte de a face un pas decisiv, cer sfatul celor în care am cea mai mare încredere, printre care e și soțul meu. De aceea, scenele mai îndrăznețe de până la moment sunt aprobate de familia mea.

Parinţii te susțin în cariera ta. Cum au reacționat la rolul tău din ,,Frumoasa Călătorie a urșilor panda…”

Părinții mei își iubesc copiii cu desăvirșire. Eu și fratele meu am fost crescuți cu multă căldură și dragoste, dar întotdeauna există și o doză de educație mai drastică. Bineînţeles că lucrul la spectacolul ”Frumoasa călătorie a urșilor panda…”, a trezit în părinții mei multe curiozități și întrebări. Până la urmă a învins încrederea care au avut-o în mine. După repetiția generală a spectacolului, mi-au spus printre lacrimi că descoperă lucruri noi în mine de care poate nici nu au bănuit. Părinții mei sunt din același domeniu și știu cum se mănâncă această pâine. E și firesc să-și facă griji pentru familia mea, dar le mulțumesc mult pentru educația ce mi-au oferit-o, în așa mod ca să pot răspunde de faptele mele și să fiu ferm convinsă că cei mai dragi sufletului meu – părinții, nu vor fi jenați și nu vor trage cu obrazul.

Nu îți este frică de reacția celor din jur la un anumit rol jucat?

Știi vorba – lasă lumea să vorbeasca, că gura lumii n-o poți opri! Nu mi-e frică! Dimpotrivă, fiecare părere mă mobilizează, fie că e pro sau contra, este un stimul pentru mine. Bineînțeles nu sunt indiferentă la reacția celor din jur, dar mă conduc mereu după deviza că tot ce se face se face spre bine! Mi-e frică numai de durerea sufletească, iar lumea… cât va fi, atât va vorbi. Și cum am mai zis undeva – să le dea Dumnezeu sănătate tuturor celor care ne vorbesc!

Cât de ușor îți este să joci scenele cu tentă erotică?

Ușor sau greu? (zâmbește) Depinde și cu cine le joci! Trebuie, probabil, să ne depășim complexele și să ne facem meseria profesionist. Un actor pe scenă trebuie și să râdă când nu-i vine deloc a râde, să plângă când nu poate plânge, să moară când e viu de-a binelea. Uneori ne tenteză scenele mai picante, atât pe noi, cât și pe spectator. De aceea, scenele cu tentă erotică în mod normal, și în opinia mea, trebuie camuflate în așa fel, găsită așa o cheie de rezolvare și o soluție subtilă, care ar face abstracție de senzațiile naturale, pentru că aici deseori e momentul slab al profesiei, sau poate riscul profesiei, nu te pui cu sentimentele umane. Până la urma, consider că un actor profesionist trebuie să știe să manevreze cu instrumentul său, să-l acordeze când trebuie, unde trebuie și, important – să nu-i sară coardele.

Chiar dacă multe actrițe ar vrea să fie în rolul tău din spectacolul ,,Frumoasa Călătorie a urșilor panda…”, alături de un actor așa bine făcut, nu multe ar avea curajul. Tu de unde storci curajul și inspirația?

Eu nu storc curajul și inspiratia! Eu mă inspir de la oamenii cu care lucrez și prind curaj când văd că lucrurile sunt în ascensiune. E și firesc să fii încrezut în propriile forțe și să-ți aplici curajul când ai un partener pe măsură, care te provoacă și cu care îți place să împarți spațiul scenic. Asta conteaza foarte mult! Cred că sunt o norocoasă, deoarece până la moment am avut parte de parteneri buni, cu capacități, actori cu care mi-a fost interesant să lucrez. Iar în ceea ce îl privește pe actorul Nicu Țurcanu, e acel model care contemplează mai multe abilități: este foarte agil, temperamental și maniabil.

O recomandare din partea unei femei deosebite și curajoase pentru cititoarele unica.md

Consider că o femeie trebuie să știe în primul rând ce vrea de la viață. Iar viața e prea scurtă ca să facem risipă din ea. De aceea, trăiți-vă viața picătură cu picătură, savurați-o cu ardoare, la fel cum ați bea un strop de apă pe timp de arșiță și cum ați înghiți o fărimitură de pâine în plină foame. Pentru că aceasta-i viața noastră, unică și a noastră, alta nu mai e și vom fi pe lume numai cât vom fi…

text: Natalia Bodiu

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.