Sunt diferite. S-ar putea întâmpla să le cunoaștem într-un fel anume: zilnic răsfoind dosare, pronunțând hotărâri, cu un teanc de coduri și legi pe masă, alergând după debitori, în robă, dure, severe, calme, zâmbind mai rar, în birouri în care nu întodeauna avem cea mai mare plăcere să intrăm. Dar în spatele unei vieți alerte, ascund un suflet de femeie, sensibil și trecut prin diverse situații ale vieții, puse la încercări de tot felul, muncind alături de bărbați, crescând copii înțelepți, făcând bine necondiționat, iubind oamenii. Și chiar plângând. Fără să le vadă nimeni, poate doar cei de-ai casei, care le știu trăirile și emoțiile zilnice.
Ele sunt femeile din justiția noastră. Pentru că azi e o zi specială și pentru că a învăța o lecție niciodată nu-i târziu, am pătruns în culisele vieții a șase femei – trei judecătoare și trei executoare judecătorești, încercând să aflăm ce parfum are justiția, cum e să fii într-un post deținut până nu demult doar de bărbați, care sunt lucrurile, pe care pun cel mai mare preț și cum s-a schimbat femeia din Republica Moldova?
Lidia Bulgac, judecătoare la Curtea de Apel Chișinău: „Oamenii trebuie priviți în ochi. Dacă nu-i iubești, nu vei putea niciodată să lucrezi cu ei și printre ei.”
“Parfumul justiției, mă întrebați, cum este? Fiecare îl percepe în felul său. Dar domeniul în care activez este caracterizat prin alte definții: corectitudine, imparțialitate, obiectivitate, legalitate și toate aspectele, care fac un act judecătoresc să fie înțeles și legal. Oamenii asta așteaptă de la noi. Și citesc în ochii oamenilor o altă atitudine, o speranță, că mai există pe lume dreptate”, ne spune dna Bulgac.
Dacă a plâns vreodată, atunci când a trebuit să pronunțe o hotărâre? Sunt cazuri care au marcat-o pentru toată viața. “Nu pot spune că am plâns cu lacrimi, dar am avut stări foarte triste. Întotdeauna, când lucram pe dosarele penale, și acum, uneori, visez persoanele condamnate. Nu știu de ce mi se întâmplă astfel de lucruri. Legea e Biblia noastă, dar orice situație trebuie trecută prin suflet. Iată de ce e bine că și femeia este implicată într-un astfel de proces. Pentru că noi simțim altfel. Nu știu dacă sunt bună sau rea, eu nu vreau să fiu rea. Răutatea nu-l face pe nimeni fericit. Dacă aș avea în mine un vierme de răutate, aș emana energie negativă și lumea nu s-ar simți bine în preajma mea. Eu nu obosesc niciodată de oameni. Sunt în justiție de 24 de ani, prin fața mea au trecut fel de fel de fețe, și niciuna nu m-a enervat. Dacă nu iubești oamenii, nu poți lucra pentru ei și printre ei. Și oamenii trebuie priviți în ochi”.
Femeile noastre, ne spune Domnia Sa, s-au schimbat foarte mult.
“Acum altfel gândesc, altfel se comportă. Există o evoluție, ea e mai emancipată și mai independentă. Dacă înainte, în caz de divorț, plângea și își smulgea părul de cap, gândindu-se ce-o să facă fără soț, și venea și mai solicita un termen de împăcare, acum e altfel. Cel mai trist e că motivul cel mai des invocat în desfacerea căsătoriei este plecare unuia dintre soți peste hotare. Odată plecat unul dintre ei, familia se distruge. Și femeia, cred eu, are mult mai multe de făcut în această viață, decât un bărbat”.
Judecătoarea Aliona Miron, judecătoria sec. Râșcani din Chișinău: “Nu cred că o femeie puternică sau un bărbat puternic poate exista fără a doua jumătate.”
Era în ziua în care a examinat 18 dosare. De regulă, ne spune dna Miron, se întâmplă să fie mult mai multe.
“Vreau să vă invit la noi în perioada în care vin studenții de la Drept la practică. Intră pe ușă, crezând că vor găsi aici aroganță, că se comit fraude, că totul se repartizează. Și pleacă apoi cu un gust amar și cu impresii total schimbate. E destul de greu să faci astăzi dreptate, ne consumăm psihilogic, iar unele dosare își lasă asupra nastră o amprentă atât de puternică, încât zile și nopți stai și te gândești ce hotărâre să pronunți, ca să fie una corectă. Și eu plâng, dar să nu mă vadă nimeni. Cel mai bine ar putea confirma acest lucru soțul și familia mea. În ședință însă îți ascunzi emoțiile. Mă întrebați dacă am fost vreodată intimidate de un bărbat? Am fost jignită, și mai trist e că astfel de mesaje vin de la persoanele care ne cunosc meseria și știu specificul muncii”, ne spune dna judecătoare, care activează în sistemul judiciar din 1995.
La început, ca simplă grefieră, după care și-a zis că e cazul să încerce și altceva.
“Am fost la Ministerul Economiei, consultant al Direcției pentru legislația economică și am primit un telefon cu oferta de a reveni în calitate de asistent. Și mi-a părut o provocare, pe care am acceptat-o. Am o persoană-mentor, de la CSJ, Iuliana Oprea. Apăruse o carte, Manualul judecătorului, a venit și mi-a făcut-o cadou și pe copertă era scris „Viitorulul judecător al R. Moldova, Aliona Miron. Atunci m-am uitat și mi-am zis că glumește”. Dar n-a fost o glumă.”
“Cred că sunt o femeie puternică, pentru că am obținut multe în viață. Și cred că cel mai important este familia. N-aș fi reușit fără susținerea soțului. M-a ajutat foarte mult și nu cred că o femeie puternică sau un bărbat puternic poate exista fără a doua jumătate. Eu îmi permit să merg acasă și să mă alint, pentru că are cine să ma susțină. În momentul în care acasă nu e nimeni să te încurajeze, trebuie să fii puternică și la muncă, și acasă. E mai dificil. Eu nu pierd nicio ocazie să-i mulțumesc pentru că mă susține.
Mi-aș dori pentru mine și pentru femeile din breasla mea un volum mai mic de lucru, pentru că este exagerat. Să le fie familia sănătoasă și să aibă unde se întoarce seara. Cel mai important lucru pentru mine este familia și liniștea sufletească. Bunurile materiale dispar.”
Lilia Corolețscaia, executor judecătoresc, Orhei: „Cea mai importantă lecţie, pe care am învăţat-o, a fost să fiu o persoană corectă, diplomată, altruistă şi să-mi ţin întotdeauna cuvântul, să-mi asum deciziile oricât de dificile ar părea, şi să fiu un exemplu pentru copiii mei”.
Deloc întâmplător mesajul despre altruism, pentru că, pe lângă munca de bază, dna Corolețscaia desfășoară acțiuni caritabile, ajutând familii socialmente-vulnerabile și susținându-le. Cum reușește acest lucru, având în gestiunea sa peste 2000 de proceduri de executare?
“Am afirmat mereu că, dacă faci bine, ajungi bine. Și să nu uităm că, pe lângă faptul că suntem executori judecătoreşti, suntem oameni cu suflet şi inimă mare, iar profesia dată mi-a dat posibilitatea să văd realitatea, să văd cum trăiesc oamenii, sau, mai bine zis, supravieţuiesc. Acesta a și fost imboldul să mă să mă implic în acţiuni de caritate. Lumea este destul de receptivă. Am reușit și continuăm să ajutăm bătrânii, să îmbrăcăm copii de şcoală şi de iarnă sau să salvăm vieţi omeneşti. De obicei, colectăm mijloace financiare pentru o familie sau alta, facem cunoştinţă din timp cu ele, conlucrăm cu primăriile din raion, care ne oferă mai multă informaţie despre membrii familiei şi ne este mai uşor să întindem o mână de ajutor.”
Greșim atunci când afirmăm că profesia de executor judecătoresc este una mai mult specifică bărbaților, și asta pentru că, ne spune Domnia Sa,
„În orice profesie, important este nu genul, ci formarea profesională, puterea de muncă şi abilităţile complementare necesare. În cazul nostru, vorbim despre cunoştinţele de psihologie, pedagogie, priceperea de a citi oamenii şi de a acţiona în sensul atingerii obiectivelor puse şi a scopurilor. Nu mă las intimidate de nimeni, pentru că am deja imunitate la acest capitol. Ceea ce vreau să le spun femeilor noastre că fiecare zi e un nou început. Voi sunteţi cele care, atunci când vă priviţi copiii, oferiți lumii mai multă frumuseţe. Deși vă mai plângeți uneori, în fiecare zi o luați de la început, mai puternice şi mai hotărâte pentru că sufletul vostru ştie ce e iubirea.”.
Natalia Gavrilan, executor judecătoresc, Ialoveni: “Viaţa de zi cu zi ne oferă lecţii pe care trebuie să le învăţăm. Nu repeta aceeaşi greşeală, fă altele noi, pentru a acumula experienţă.”
Dacă ați vedea-o, v-ați gândi că locul acestei frumoase femei e pe podium, și nicidecum manifestând duritate în raport cu debitorii.
“Femeile sunt născute puternice. În unele cazuri, depăşesc bărbaţii, și asta pentru că reuşesc să obţină tot ce-și doresc. Își ating scopurile fixate, indiferent de obstacolele care le apar în cale. Și eu, în calitate de executor judecătoresc, recunosc, pentru început mi-a fost destul de dificil, fiind o fire mult prea sentimentală. Orice situație mă marca, am avit nevoie de timp să mă „călesc”, ne povestește frumoasa roșcată, născută chiar de 8 martie, mamă a doi copii, cu care împărtășește cele mai frumoase momente ale vieții. Fie că e vorba de o plimbare cu bicicleta sau cu rolele. În rest, „sunt o femeie ca oricare alta, căreia îi place să arate bine, indiferent de momentul zilei. Port doar ceea ce îmi place, ce mă avantajează şi hainele în care mă simt comod. La muncă, stilul este un business-office, tocurile nu lipsesc niciodată, dar în timpul liber pot să mă îmbrac sport sau în orice alte combinaţii trendy-stylish, fără să îmi ignor feminitatea. Pentru femeile de la noi, care au trecut prin schimbări radicale, mesajul meu este să fie iubite şi fericite. Motto-ul meu este: viaţa este scena pe care omul apare, îşi joacă rolul şi apoi dispare. Fiți regizorul propriei voastre vieţi!”.
Ana Popa, executor judecătoresc, mamă a trei copii: “Cred în dragostea celor apropiați.”
Da, greșiți atunci când afirmați că profesia pe care o am e una mai degrabă pentru un bărbat, mi-a răspuns din start dna Popa. Și mi-a explicat de ce.
“Profesia nu presupune duritate, ci perseverență, inteligență, profesionalism, corectitudine și abilități de comunicare. Și de multă răbdare. Munca este cea care îmi determină personalitatea. Pornind de aici, nu am avut niciodată remușcări de conștiință. Am anumite regrete că nu reușesc să petrec mai mult timp cu familia mea. De la bărbatul iubit, îmi doresc doar să-mi fie mereu alături. Și alt cadou nu vreau. Iar voi, dragi femei, să fiți frumoase și fericite.”
Veronica Cupcea, președinta Judecătoriei Orhei: „Pentru mine, cele mai complicate cauze și care mă afectează psihologic, sunt cele în care se judecă părinții cu copiii și frații între ei. Și asta, când cea mai importantă lecție a vieții mele este să ne prețuim aproapele…”
Este, de fapt, președinta a patru judecătorii, numită deloc întâmplător în această funcție. Pentru că regula nr. 1 pentru Domnia Sa este RESPONSABILITATEA.
“Activitatea mea managerială nu afectează calitatea actului de justiție, deoarece examinarea fiecărei cauze o desfăşor foarte minuţios şi soluția pe care o iau pe fiecare caz, este una bine studiată şi analizată, fiind conştientă de faptul că aceste soluţii implică destine omeneşti.”, subliniază dna președintă.
Cum se descurcă?
“Sunt o persoană foarte activă, de aceea îmi reuşeşte să îmbin munca cu grija faţă de familie. Cea mai mare parte a timpului sunt la serviciu, dar puţinul timp liber pe care mi-l croiesc, îl dedic familiei, care este cea mai importantă pentru mine. Or, susţinerii pe care o am de la soţ, mamă şi cei doi copii se datorează toate succesele mele pe plan profesional”, spune dna Cupcea, adăugând că femeia de azi e altfel și, pe lângă emancipare, nu mai tolerează atitudinea violentă a bărbaților.
Ce mai preferată sărbătoare pentru dna Cupcea? 8 martie! Și nu doar pentru semnificația acesteia, ci pentru că anume de 8 martie, în 1992, a devenit pentru prima dată mămică.
„M-am simţit îndreptăţită să primesc felicitări în această zi, adică am considerat atunci că am intrat în toate „drepturile” acestei sărbători”.
Mesajul pentru femei?
“Nu în zadar se zice că știinta nu s-a putut lăuda niciodată cu inventarea unui tranchilizant atât de puternic, precum este o zi însorită de primăvară. La mulţi ani tuturor femeilor!”
