Cea mai recentă carte a scriitorului Igor Guzun – „VINIL COLLECTION” – lansată la Bookfest Chișinău la 1 septembrie 2018 oferă o nouă și emoționantă definiție pentru dragoste. „Ții minte emoția aceea din
copilărie, când intrai pe ger în casă, iar acolo era deja pomul de Crăciun împodobit… Așa e și acum când
intru în casă, iar tu ești acolo. Imediat se face cald. Asta e dragostea. Când știi că totul va fi bine”.
La cei 50 de ani pe care îi împlinește astăzi, 12 septembrie, Igor Guzun a reușit să devină un scriitor de
referință, cu cărți și cu cititori, care crede în faptul că toate cărțile sunt bune, bune la ceva. Inclusiv ca să
impresionezi o femeie.
- Igor G.Cred că sunt mai întâi un om care citește cărți, iar uneori le și scrie. Privitor însă la faptul dacă citesc femeia, aș putea face referire la o singură femeie, care este soția, dar nu sunt sigur dacă sau cum o citesc de fiecare dată. Ceea ce știu totuși cu exactitate este că răspundem unul altuia la mesaje când suntem în ședințe, deci citim. Se mai întâmplă să ne vedem unul pe altul cu o carte în mână și aproape mereu este o altă carte. Iar în câteva rânduri – de patru ori – soția mea a citit o carte înaintea altor cititori. Asta pentru că, una la mână, erau cărțile scrise de mine, iar a doua – a făcut-o, o cred, din dragoste. La fel se întâmplă și cu textele ei în care împărtășește lumii ce este bun de leac. Le citesc, le apreciez și chiar le urmez, tot cu dragoste.
- Igor G.Este toate acestea împreună. Și mai este sufletul pereche, fără de care noi, bărbații, nu am fi întregi. Nici la minte, nici la celelalte…
- Igor G.Părerea mea este că fiecare om are de parcurs un drum, are de îndeplinit o împlinire. Iar reușitele și căderile – pe plan profesional sau personal – ne sunt date ca încercări ca să învățăm din ele. Și ele aparțin într-o familie fiecăruia în egală măsură, sunt ale noastre.
- Igor G.Da.
- Igor G.…în foarte multe feluri.
- Igor G.Probabil acestea sunt povești care li se întâmplă altora cu adevărat sau doar ca o închipuire ca să fie invidiați – nu știu. Ceea ce știu însă este că pentru noi contează mai mult esența decât ceea ce se vede. Și încercăm să fim unii pentru alții utili, necesari, suportivi, afectuoși – când ne amintim de asta sau când nu mai poți fi invers. Iar asta include câteodată și cafeaua și patul.
- Igor G.Am impresia că încerc să le îmbin pe acestea două. Iar dacă îmi reușește sau nu se poate face o analiză după coperțile cărților mele „VINIL”, „ BINE”, „Adio, lucruri” și proaspăta „VINIL COLLECTION”.
- Igor G.Aș putea spune, ca să fie măcar un răspuns spectaculos aici, că înfrunt dificultățile atunci când ar trebui să le evit și invers. Însă nu știu dacă este adevărat. Totuși am impresia să greutățile ne sunt date cu un scop anume și, dacă le evităm, ne vor aștepta la alt colț. Așa că și bucuriile și suferințele fac parte din drum. Dar dacă tot trebuie să facem acest drum, de ce să nu o facem, vorba ceea, pe partea însorită.
- Igor G.Tăcerea oricui este un semn.
- Igor G.Dacă aș încerca să răspund aici, am impresia că aș vorbi în necunoștință de cauză. Pentru că sunt menționate aici câteva noțiuni despre care încă nu știu totul. Dar muncesc să știu.
- Igor G.Cărți.
- Igor G.Ce spun oare despre asta cărțile deștepte? Trebuie să citesc măcar una dintre acestea. Până atunci însă știu că sunt două femei de care mi-i dragă foarte-foarte mult – sunt soția și fiica mea, sunt și câțiva oameni care țin la mine și eu țin la ei și alți câțiva care prețuiesc munca pe care o fac, iar eu încerc să aflu despre munca și trăirile lor și să le apreciez. Și are oare vreo importanță aici dacă toți aceștia sunt bărbați sau femei…
- Igor G.Mi s-a întâmplat o dată – vă mărturisesc – să-mi iau rămas de la lucruri și am scris cartea de poeme „Adio, lucruri” (Cartier, 2018), cu o prefață de Emilian Galaicu-Păun și o postfață de Vsevolod Cernei. Asta când este vorba despre lucruri. În ceea ce privește ce nu spun și nu fac, acest dialog poate că este semnificativ. Iar relevanța cea mai mare o are viață.