Radu Celnacov,
Doctor Rebilitolog-Osteopat
În prezent una din două persoane suferă din cauza stresului. Stresul este o reacție psihologică și fizică a organismului la un factor extern de agresiune care ne perturbă bunăstarea mentală și fizică. Corpul uman reacţionează prin mecanismul ‘’luptă sau fugi’’, prin activarea sistemului nervos și a hormonilor specifici. La fel ca și căprioara care, atunci când vede lupul, se mobilizează şi fuge, astfel şi organismul uman se adaptează la situaţia de stres prin mobilizarea unei cascade de hormoni.
Hipotalamusul trimite semnale glandelor suprarenale pentru a produce adrenalinǎ și cortizol, iar aceștia sunt eliberați în sânge. Acești hormoni accelerează ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și metabolismul în rezultat are loc trimiterea unui flux de sânge mai mare către grupele musculare mari. De asemenea, ficatul eliberează o parte din glucoza stocatǎ pentru a crește energia corpului, iar transpirația este produsǎ pentru răcirea organismului. Și dacă, în cazul animalelor cascada fenomenor ce se petrec în organism revine la normalitatea imediat după dispariţia stresorului, la oameni revenirea la parametrii normali de funcţionare are loc mult mai încet. Pe termen lungul omul tinde să transforme reacţiile emoţionale în stări negative care, ne-eliberate, ţin organismul sub tensiune timp îndelungat, care îşi consumă resursele energetice. Totul este cumulat cu oboseala, starea de apatie, anxietate, depresie cu declanșarea bolilor cardiovasculare, a sistemului imun şi a sistemului musculo-scheletal. În sistemului musculo-scheletal datorită activizării exagerate a sistemului nervos vegetativ simpatic are lor accelerarea stresului oxidativ cu schimbarea spre un pH acid şi activarea receptorilor musculari ai durerii sensibili la ionii acizii. Ca urmare apar contractări musculare şi blocaje vertebrale.
Stresul prelungit se traduce prin pierderea echilibrului dintre componența simpatică şi cea parasimpatică a sistemului nervos vegetativ, care controlează buna funcţionare a tuturor organelor noastre, producerea de hormoni ce are loc în timpul somnului adânc REM şi care este mediată de către sistemul nervos parasimpatic.
Fără un management corect al stresului, de multe ori corpul rămâne în alertă ceea ce, în timp, afectează organismul în numeroase moduri: hipertensiune arterială, boli de inimă, obezitate, diabet sau mai grav, infarct miocardic.
Mai nou, se poate măsura stresul prin măsurarea HRV (heart rate variabily) variabilitatea ritmului cardiac care evaluează diferențele dintre ciclurile (intervalul dintre două bătăi) cardiace succesive controlate de nodul sinoatrial prin sistemul nervos simpatic şi parasimpatic.
Cum combatem stresul:
Exerciţiile respiratorii.
- Expir-ul este foarte important, fiindcă el activează sistemul nervos parasimpatic prin urmare el trebuie sa fie unul prelungit.
- Inspir-ul activează sistemul srimpatic, prin urmare el trebuie sa fie unul scurt însă puternic. Qui Qong şi Tai Chi, Yoga şunt bazate foarte mult pe respiraţie şi scopul lor în final este stimularea parasimpaticului sau mai simplu relaxarea organismului.
Somnul este foarte important însă doar acel profund în faza REM, atunci când se produc hormonii. Foarte des auzim oameni care se trezesc dimineaţa obosiţi şi aceasta datorită hiperexcitării sitemului ortosimpatic, astfel, sistemul parasimpatic nu este suficient de activ încât să poată relaxa organismul.
Este foarte la modă alcalinizarea organismului cu sodă sau apa caldă cu lămâie, însă, acolo unde ţesuturile nu se mişcă bine, nu au mobilitate, acolo se vor forma ioni acizi şi se va accentua stresul oxidativ.
Modalitate cea mai fiziologică de a reduce stresul oxidativ, este să restabilim mobilitatea acolo unde aceasta lipseşte ceea ce va activiză circulaţia şi odată cu ea şi aportul de O2.
Mişcarea este viaţa: valabil atât la macroorganism, cât şi la fiecare ţesut în parte.
