Există multe femei care au fost nefericite în cuplu deoarece erau abuzate fizic. După ani buni de căsnicie, acestea au divorțat. Aflându-se departe, au început să le găsească din nou plusurile și s-au întors la soții agresori.
Statisticile arată că perpetuarea unui asemenea ciclu de degradare accentuată apare mai mult la femei. Acestea sunt conștiente că vor continua să fie victime, însă nu pleacă de lângă agresor. Apare atașamentul față de cei care le fac rău. În aceste condiții, manipularea nu mai vine din partea celuilalt, ci din partea victimei, care încearcă sa se convingă singură că, de fapt, așa este corect să procedeze. Paradoxal, victimele sunt cele care se întreabă cu ce greşesc şi cum se pot îndrepta, în timp ce agresorii împrăştie acuzații şi caută vinovaţi oriunde altundeva, dar nu în propria persoană.
O echipă de specialiști în psihiatrie, în cartea Labirintul codependenței, consideră că deși persoanele codependente spun că doresc să fie vindecate și alinate, în adâncul sufletului lor se manifestă o nevoie pervertită: aceea de a se menține în nefericire. Mai mult de atât, victimele își asumă chiar rolul de martiri, ceea ce le determină să sacrifice timpul, energia și fericirea pentru a ține familia împreună și pentru a-l determina pe agresor să renunțe la agresivitatea sa.
Autorii consideră că persoanele codependente manifestă o atitudine de negare care este alimentată suplimentar de către unele autorități religioase care insistă că este de datoria soțiilor să se supună soților și a copiilor să asculte de părinți. Într-o astfel de situație, religia nu constă într-o căutare plină de speranță, ci o luptă disperată. Practic, morala creștină a slujirii aproapelui este pervertită de simptomele codependenței, iar nevoia de sacrificiu pentru binele altora poate să se transforme într-o adevărată obsesie.
Doctorul Cristian Curcă, director medical al INML are o atitudine categorică, considerând că „agresorul nu se schimbă, fie că are două clase sau două facultăţi. Poate cu psihoterapie ar fi o şansă, dar la noi nu se face”.