S-au văzut întâmplător. Valentin venise la clubul unde Veronica era director pentru a-şi sărbători ziua de naştere. Printre invitaţii de la petrecere erau şi câteva cunoştinţe de-ale ei. Aşa s-au cunoscut. Atunci s-au îndrăgostit unul de celălalt şi ambii cred că viaţa a fost generoasă cu ei, primind acest dar – fericirea de a găsi dragostea. Veronica şi Valentin Vizant, ambii implicaţi în afaceri, formează un cuplu de opt ani, iar de doi ani sunt părinţii unui băieţel drăgălaş pe nume Valentin.
“Nu știu, a fost dragoste la prima vedere… poate… Dar cert este că am simţit o atracţie instantanee unul faţă de altul. A fost o chimie pe care nu o pot explica. De atunci, formăm un cuplu. Adesea glumim că soarta ne-a făcut cel mai frumos cadou de ziua lui Valentin.”
Despre căsătorie şi dorinţa de a avea trei copii, Valentin i-a vorbit cam peste vreo două săptămâni după ce s-au cunoscut. Nu a fost surprinsă de propunerea lui. Iar după şase ani de relaţie a apărut Valentin jr.
“Sperăm să nu ne oprim doar la un copilaş. Eu sunt ferm convinsă, că dintr-o relaţie bazată pe dragoste şi înţelegere reciprocă se nasc copii fericiţi.”
A avut o sarcină uşoară, doar că medicii i-au recomandat să facă mai puţin efort fizic. A ţinut morţiş să nască natural. Ce-i drept, a căutat un centru medical tocmai la Moscova. Aşa a apărut minunea din viaţa ei, tocmai de 4,8 kg.
Imediat după naştere şi-a dorit să scape de cele 21 de kilograme acumulate în timpul sarcinii. Spune că nu i-a fost greu să revină la formele iniţiale, pentru că a adoptat un regim alimentar corect, iar plimbările în aer liber cu bebeluşul au ajutat-o să slăbească mai rapid.
“Acea trăire, despre care se spune că e depresie post-natală am simţit-o în prima lună după naştere. Eu am născut în altă țară şi soțul a stat în ultima lună de sarcină doar cu mine. După ce am născut, obligaţiile de serviciu ale soţului erau cam multe şi a fost nevoit să plece în deplasare pentru o perioadă mai îndelungată. Nu știu ce a fost în capul meu, dar am refuzat orice ajutor, chiar şi de la mama, vroiam să le fac pe toate singură. Cum se descurcă alte mămici cu un nou-născut şi eu nu pot? Probabil aici am greşit, mi-am asumat să fac totul de una singură şi la un moment dat nu mai făceam faţă lucrurilor. Am apelat la ajutorul mamei. Astfel, primind cu adevărat placerea de a fi mamă!”
Primul an din viaţa micuţului a fost ca un carusel pentru părinţi – plini de emoţii, bucurii şi greutăţi. Neştiinţa îmbinată cu oboseala, frica ca să nu i se întâmple ceva rău bebeluşului şi bucuria primului zâmbet, primului cuvânt, primilor paşi.
“Sunt fericită pentru că am un job care îmi permite să acord atenţie şi timp copilului. Soţul are deseori deplasări peste hotare, dar îşi organizează astfel timpul ca să fie mereu prezent în viaţa micuţului. M-a ajutat foarte mult şi mama. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că o am alături.“
De la cinci luni Valentin jr. ştie cum e să călătoreşti pentru că şi-a însoţit părinţii în multe vacanţe.
“Până la vârsta de un an, era mai uşor să-l luăm pe Valentin jr. în călătorii cu noi. De când a început să meargă, este mai dificil, pentru că mereu e în mişcare, este ca un titirez plin de acţiune.
După doi ani am hotărât că putem să-l lăsăm în grija mamei şi să plecăm într-o călătorie romantică. Adevărul e, că primele zile nu prea aveam stare şi mereu vorbeam pe skype cu el şi mama mea.”
Veronica şi Valentin îşi mai doresc copii.
“Sunt convinsă că micuţii sunt un dar de la Dumnezeu şi o minune a naturii. Pentru mine cea mai mare bucurie este atunci când Valentin jr. îmi zâmbeşte. Simt o nemărginită dragoste atunci când mă strânge în braţe şi îmi spune “mami”. Cum să refuzi să trăieşti asemenea momente? De aceea, ambii ne dorim cel puţin încă un copilaş.”
Parteneri: