Una dintre cele mai așteptate destinații pe lista mea lungă de turist somnoros. După ce, în 2014, The New York Times și The Telegraph au numit Cape Town-ul „cel mai bun loc de vizitat din lume”, curiozitatea mea s-a aprins în flăcări roșii, iar răbdarea a crăpat și mi-am cumpărat un tricou cu Cape Town. Eram convinsă că fiecare următoarea lună această destinație va apărea magic pe orarul meu de zboruri. Lungă mi-a fost așteptarea, mai exact un an și… tadaaaam – Cape Town pentru februarie 2016.
Poate tricoul meu s-a învechit între timp, dar nu și visul de a vedea Table Mountain, una din cele 7 minuni ale lumii. Acest miraculos munte a crescut brusc cu aproximativ 100 000 de ani în urmă. Este plin de pietre semiprețioase, cea mai scumpă fiind Ochiul de Tigru. Vârful are puțin peste 1000 de metri și reprezintă un balcon extraordinar, ce îți deschide o vedere care-ți taie respirația.
Ajungând în Cape Town, încă din autobus am văzut deasupra muntelui un nor greu și multă ceață. Recepționistul ne dă vestea că muntele este închis pentru vizitatori din cauza vânturilor de 35 km/h. A doua zi am găsit muntele senin. Va trebui să revin (cândva) pentru a urca acolo, sus!
Ne-am pornit spre Cape of Good Hope, cel mai sud-vestic punct al continentului african. Drumul spre acest colț de pământ șerpuiește prin lanțul de munți. Vederea spectaculoasă te face să stai lipit de sticla maşinii ca un copil mic. Pe parcurs întâlnești căprioare sălbatice, struți și racooni. Racoonii sunt animale băgăcioase. Peste tot sunt afișate reguli de securitate în caz că în cale îți iese un racoon curios. În mod normal, ei îți fură tot de pe tine și rup în bucăți.
Tot în drum spre Cape of Good Hope vezi „sărutul” celor două oceane – Pacific și Indian, rece și cald, unde a stat închis Nelson Mandela 27 de ani. Şi plaja cu pinguini africani. Sunt numiți așa pentru că ei nu migrează din acel loc. Cercetătorii au mutat familii întregi, însă ele revin. Motivul este apa mai caldă – de 18 grade Celsius. Alte părți ale litoralului sunt reci, 12-14 grade pe timp de vară. Acești drăgălași pinguini pleacă în larg până la 7 km după pești, ca să aducă hrană micuților lor, care în scurt timp devin ca cei maturi după dimensiuni, însă sunt neajutorați, pentru că penele lor sunt permeabile, ceea ce nu le permite să se bage în apă. O caracteristică unică a acestei specii este că femela de mascul practic nu se diferențiază. Tot acești mici magicieni au o glandă care desalinizează apa sărată pe care ei o consumă. Pinguinii mereu strănută, astfel eliminând sarea din organism.
Colonia este în continuă descreștere pentru că este vânată de rechini și foci, și nu reușește să se înmulțească.
Plajele din Cape Town nu sunt populare pentru că în apele reci mișună rechinii. Dacă în alte părți rechinii nu mănâncă, dar numai rup în bucăți prada (oamenii), aici acești atacatori nemiloși nu lasă nicio șansă, trăgând cu ei în adâncuri pe oricine nimerește. Necătând la asta, sunt mulți curajoși care se scufundă în căutarea pietrelor și metalelor prețioase.
Drumurile sunt curate. Aș spune cele mai curate drumuri pe care le-am văzut vreodată. Ghidul ne-a spus că acest fapt se datorează vânturilor puternice spre ocean, care suflă tot nisipul și insectele. Într-adevăr nicăieri nu am mai văzut valuri care se sparg de mal și sunt imediat suflate înapoi, ca într-o centrifugă.
Vânturile chiar sunt puternice, de nu poți ține ochii larg deschiși. Este și o statistică despre mașinile „suflate” de pe drumurile din munți pentru că nu respectă viteza în curbe.
Impresiile mele despre societatea sud africană din Cape Town sunt controversate. Nelson Mandela a instalat democrația. Africa de Sud găzduiește vreo 14 religii și 10 limbi vorbite oficial. Al 11 limbaj neoficial este cel al gesturilor, răspândit mai mult printre cei de culoare. Un lucru despre care nu am știut, este că Mandela a introdus o lege conform căreia 6 locuri de muncă din 10 să revină celor de culoare (democrație?). Chiar dacă cele 6 locuri de muncă nu sunt ocupate de negri, cei albi oricum nu au dreptul să fie angajați. Din această cauză, mulți albi cu studii și abilități fizice nu au locuri de muncă și sunt forțați să părăsească țara. La vârsta de pensionare însă, revin, congregându-se în așa numitele „retirement villages” (sate pentru pensionari). O căsuță (considerată scumpă) costă în jur de 40 000 EUR.
Studiile în Africa de Sud au fost făcute obligatorii, tot de Mandela. Însă în loc de munca la oficiu, multe familii de culoare aleg să vândă suvenire în bazaruri. Lucrurile create de ei sunt cu adevărat opere de artă. Sculpturi în piatră, cioplite în lemn, în os sau în coaja de ou de struț. Motive tribale, bijuterii artizanale, scoici pictate, haine africane, toate la prețuri mici. De asemenea există sate întregi în care locuiesc oameni de culoare cu studii prestigioase (medicină, juridică, știință), de obicei femei, care însă refuză să muncească pe profesie, alegând să fie „gospodine” la case străine. Ele fac cumpărături, grădinărit, calcă haine, spală rufele și au grijă de casa altcuiva. Zicând sate, imaginați-vă mici orășele îngrijite, pline de soare, flori și iarbă grasă. Un sătuc prin care am trecut este poreclit Mica Londra, din cauza arhitecturii similare.
Cape Town este unul din orașele cu cea mai ridicată criminalitate din lume. Crime, jafuri, răpiri și violuri, prima țintă fiind turiștii. Ieșirile noaptea în oraș pun viața în pericol, iar rata violurilor înregistrate constituie mai mult de 30 000 pe an (doar în Cape Town). Într-adevăr, odată cu apusul soarelui orașul se liniștește. Dacă mergeți în Cape Town pentru vacanță, invitați cu voi prieteni. Împreună e mai vesel și mai sigur!
Cape Town este un oraș „must see”. Mie mi s-a părut ca un mic Hollywood combinat cu un orășel german. Foarte curat! Flora și fauna deosebit de frumoase și interesante. Doar aici am văzut struți în largul lor, pinguini indiferenți de prezența omului și doar aici engleza are un dialect ușor neînțeles de mine, încă.
Călătoriți, lume! Promit să vă placă!
Sursa:ciubotarudoina.com
