Chimioterapia afectează şi celulele sănătoase? Acest lucru e posibil, atât timp cât încă nu au fost sintetizate medicamente care să acţioneze selectiv, exclusiv asupra celulelor canceroase din corp. Vătămând celulele sănătoase, chimioterapia, se pare că, declanşează secreţia în ele a unor proteine care susţin creşterea tumorală şi rezistenţa la tratament.
Cercetătorii din Statele Unite au făcut o descoperire „complet neaşteptată” atunci când au căutat să explice de ce respectivele celule canceroase sunt aşa de rezistente la tratament în interiorul corpului uman, când în laborator sunt aşa de uşor de dictrus.
A reuşit chimioterapia să ajungă metoda de bază, recomandată în combaterea acestei epidemii mortale. În ce realitate trăim? Este oare una în care otrăvurile sunt singurele căi acceptabile de a trata cancerul?
Niciun medicament chimioterapeutic nu a reuşit vreodată să vindece sau să rezolve efectiv cauzele ce stau la baza cancerului. Chiar dacă medicina convenţională le consideră „pline de succes”, tratamentele chimioterapeutice fac faţă doar simptomelor, de obicei cu preţul de a interfera cu alte funcţii fiziologice ale organismului, cauzând o serie de efecte secundare. Nu există medicament anticanceros fără vreun efect secundar.
Cercetătorii au testat efectele unui tip de chimioterapie asupra ţesutului canceros de prostată şi au găsit „dovezi ale deteriorării ADN-ului” după tratament, la celulele sănătoase. Chimioterapia acţionează prin inhibarea reproducerii celulelor ce se divid rapid, precum cele găsite în tumori, însă acest lucru nu este selectiv.
S-a desoperit că celulele sănătoase vătămate de chimioterapie au secretat mai mult dintr-o proteină numita WNT16B, care amplifică rata de supravieţuire a celulelor canceroase.
„Sporirea cantităţii de WNT16B a fost complet neasteptata”, a spus AFP coautorul studiului, Peter Nelson de la Centrul de Cercetari asupra Cancerului Fred Hutchinson. Proteina a fost preluata de celulele canceroase din vecinatatea celulelor vatamate.
„WNT16B, atunci cand este secretata, va interactiona cu celulele tumorale din imediata vecinatate si le va face sa creasca, sa invadeze si, cel mai important lucru, sa reziste terapiei ulterioare”, a mai adaugat Nelson.
În tratarea cancerului, tumorile răspund adesea bine la început, dar acest lucru este urmat de o rapidă reluare a creşterii tumorale şi apoi de rezistenţă la chimioterapia administrată în continuare. Rata reproducerii celulelor tumorale este accelerată între tratamente.
„Rezultatele noastre indică faptul ca raspunsul la deteriorare in celulele benigne… ar putea contribui in mod direct la cinetica sporita a cresterii tumorale”, a fost consemnarea în scris a concluziilor echipei.
Cercetătorii au spus că au confirmat descoperirile lor la tumorile cancerului de sân şi a celui ovarian.
Pacienţilor cu cancere incurabile le este promis un acces mai larg la ultimele medicamente care le-ar putea oferi câteva luni sau ani suplimentari de viaţă, totuşi mulţi doctori au fost îndemnaţi să fie mai precauţi în oferirea de tratamente anticanceroase pacienţilor în faza terminală, întrucât chimioterapia poate face mai mult rău decât bine, sfat sprijinit de studiul lui Nelson.
Investigaţia Naţionala Confidenţială In Rezultatele Tratamentelor si Decesul Patientilor din Statele Unite (National Confidential Enquiry into Patient Outcome and Death – NCEPOD) a găsit că mai mult de patru din zece pacienţi care au primit chimioterapie către sfârşitul vieţii au suferit efecte potenţial fatale datorate medicamentelor, iar tratamentul a fost „neadecvat” în aproape o cincime din cazuri.
Mai mult de jumatate dintre toate cazurile de cancer, ale tuturor pacienţilor, suferă de toxicitate semnificativă datorata tratamentului. Tratamentul mai poate avea ca rezultat infecţii ce ameninţă viaţa pacienţilor sau pacienţii pot muri doar din cauza cancerului.
Când a fost întrebat despre cum să se îmbunătăţească răspunsul pacientului la tratament şi rezultatele respective, Nelson a dat replica: „alternativ, ar putea fi posibil să se utilizeze doze mai mici şi mai puţin toxice de terapie”.
Concluzia finală este că de fapt chimioterapia poate distruge practic toate celulele şi sistemele, înainte de a ajunge efectiv la cancer. Asta înseamnă că sistemul nervos central, imunitar şi alte organe sunt toate compromise, chiar şi la ani de zile după întreruperea tratamentului.
Chimioterapia cauzează moartea celulelor cerebrale sănătoase cu mult după ce s-a încheiat tratamentul şi poate fi una dintre cauzele fundamentale ale efectelor cognitive secundare, sau „chimiocreierul”, pe care le experimentează mulţi pacienţi cu cancer.
Tratamentul convenţional al cancerului ar putea fi o fraudă masivă şi costisitoare, un nontratament care îmbolnăveşte şi omoară chiar mai mulţi oameni decât „vindecă”.
Chestiunea, dacă chimioterapia prelungeşte cu adevărat viaţa sau nu, este indecisă. În studiile clinice producătorii de medicamente compară mereu noile medicamente cu cele vechi. Nu există grupuri de control care să nu primească nici un fel de tratament. Pentru a primi permisiunea de intrare în piaţă, este de ajuns ca ei să realizeze un avantaj „semnificativ statistic”, într-un grup mic de subiecţi selectaţi special şi comparaţi cu cei trataţi cu preparate deja aprobate.
Articolul este scris de Marco Torres, specialist în cercetare, scriitor şi promotor al stilului de viaţă sănătos.
