Actorul, regizorul, scenaristul, poetul și scriitorul moldovean Emil Loteanu este una dintre cele mai de vază personalităţi ale culturii neamului. Atunci când vorbim de Emil Loteanu ne amintim de operele cinematografice Poienile roşii, Lăutarii, Şatra, Gingaşa şi tandra mea fiară, Anna Pavlova, Luceafărul. Graţie activităţii sale prodigioase, Emil Loteanu a fost declarat cel mai bun regizor al sec. XX din cinematografia moldovenească.
Regretatul actor şi regizor Emil Loteanu s-a născut pe 6 noiembrie 1936 în Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova. A învățat la școala din Clocușna, iar după anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său Vladimir, în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama Tatiana la București.
A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, actorul a trecut ilegal Prutul şi s-a refugiat la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”.
În anul 1952, Emil Loteanu a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, pentru a urma studii de cinematografie la Moscova.
„Într–una din zile, fiind cu mama la Cernăuți, a intrat la un cinematograf și a văzut un film american. I–a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viață. Când a susținut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–a văzut cu mama la Cernăuți”, își amintea fratele său, Marcel Loteanu.
A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă din Moscova şi de regie la Institutul Unional de Cinematografie. După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat, în anul 1962, la studioul Moldova-Film. Ulterior, a îndeplinit funcţia de președinte al Uniunii Cineaștilor din R. Moldova.
Emil Loteanu a fondat „Asociația experimentală de creație Phoenix-M”, revista de teatru și film „Lanterna Magică”, fiind și autorul emisiunii televizate „Se caută o stea”. De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte din Chișinău.
Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu.
Emil Loteanu a fost decorat cu titlul de Maestru Emerit al Artei din RSSM, Artist al Poporului din Federația Rusă, titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii.
În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București.
Printre filmele regizate de Emil Loteanu amintim Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1975), Gingașa și tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983), Luceafărul (1986).
Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, între care filme de ficţiune: A fost odată un băiat (1960), Așteptați-ne în zori (1963), Poienile roșii (1966), Această clipă (1968), Lăutarii (1971), Șatra (Mosfilm, 1975), Gingașa și tandra mea fiară (Mosfilm, 1978), Anna Pavlova (Mosfilm, 1983), Luceafărul (1986), Găoacea (1993) şi o serie de alte filme documentare.
În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filme de scurt metraj.
În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat Găoacea, în care are în distribuție numeroși interpreți din România, precum Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu ş.a.
Emil Loteanu a fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan, regizorul Geo Saizescu a fost interpret în ultimul film al cineastului moldovean.
Actorul s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă.
„Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist și de împovărător când un artist al neamului nostru – cum este Emil Loteanu – moare într-un oraș, mare, e drept, la Moscova, dar moare printre străini. Și moare printre străini, pentru că noi n-am reușit încă să creăm acele condiții minime pentru ca toți fiii acestei țări să se poată întoarce, să trăiască și să moară acasă la ei”, spunea regretatul poet Adrian Păunescu, cu referire la regizorul Emil Loteanu.
Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei, lăsând în urma sa o bogată creaţie artistică şi literară.
