S-au înmulţit cazurile de copii spitalizaţi din cauza opţiunii părinţilor pentru veganism. Aceasta este situaţia care a creat o dispută între oamenii de ştiinţă. În replica, au apărut şi acuzaţiile: acest stil de viaţă trebuie incriminat, iar părinţii riscă să fie pasibili de închisoare, scrie pe bzi.ro.
Atunci când un copil a fost dus la un spital din Milano de către bunicii săi, medicii au fost şocaţi de starea copilului. La vârsta de 14 luni, acesta cântărea doar puţin mai mult decât unul de 3 luni.
Copilul, ai cărui parinti i-au oferit o dietă vegană (adica fără produse de origine animală, inclusiv fără produse lactate), a fost diagnosticat ca subnutrit, înregistrând un nivel foarte scăzut de calciu. Din cauza complicaţiilor, copilul a trebuit să suporte o operaţie de urgenţă, având afecţiuni cardiace congenitale, agravate de nivelul scăzut de calciu, informează The Washington Post.
Acest caz „ne obligă să reflectăm asupra regimurilor de nutriţie mai puţin obişnuite”, a spus directorul secţiei de pediatrie. În opinia medicului, problema principală „nu este alegerea unor tipuri neobişnuite de alimentaţie”, ci faptul că copilului nu i s-au administrat după naştere doze de calciu şi fier.
Veganismul, sub lupă
În ultimele luni, Italia s-a confruntat cu mai multe situaţii de copii care sufereau de malnutriţie din cauza unei alimentaţii vegane. De exemplu, în luna iunie, o fetiţă de 2 ani a ajuns la un spital din Genova, unde a petrecut câteva zile la terapie intensivă după ce medicii au stabilit că prezinta deficienţe de vitamine şi niveluri scăzute ale hemoglobinei. Şi anul trecut, un copil de 11 luni, ai cărui părinţi sunt vegani, a fost tratat de malnutriţie severă la un spital din Florenţa.
Evident, nu doar Italia se confruntă cu situaţii de acest gen
Cazurile înregistrate i-au determinat pe editorii de la The New York Times să titreze unul dintre articolele din 2007, cu titlul „Moarte veganismului”. Aluzia este mai mult decât clară, apreciindu-se că alimentaţia vegană este extrem de periculoasă pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
În fata acestor evidenţe, este relativ simplu de concluzionat în această directie. Însa, asa cum susţinea un jurnalist în Spectator, nu veganismul este cel care dăuneaza copiilor, ci părinţii neglijenti.
„Veganismul, daca este conceput corect, le poate oferi copiilor toate substanţele nutritive de care au nevoie pentru o creştere sănătoasă”, spun experţii citaţi în articol.
Academia de Nutriţie şi Dietetică nu neagă eficienţa adoptării acestui stil de viaţă, însă recomandă ca mamele care alăptează să recurgă la suplimente sau alimente îmbogăţite cu vitaminele B12, vitamina D, calciu si fier, iar părinţii să consulte un nutriţionist.
Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie face recomandări similare.
„Nu este o problemă în cazul în care părinţii doresc să-şi crească copiii apelând la alternative sau chiar diete neobişnuite”, a comentat un medic pediatru. Însa, trebuie să fie luate măsurile necesare pentru a compensa orice neajunsuri nutriţionale.”
Cu alte cuvinte, nu este necesar ca veganismul să producă victime. Şi, totuşi, le produce. Motivul este evidentiat de un jurnalist în Slate. Veganismul necesită eforturi suplimentare. În consecinţă, „părinţii trebuie să se asigure că copiii obţin caloriile şi o mare varietate de substanţe nutritive de care au nevoie”.
Veganismul, atacat de politicieni
Unele persoane nu au răbdare să întrezărească obţinerea acestei linii de echilibru. Pentru acestea, problema este tranşată rapid: veganismul este periculos, iar părinţii care apelează la această ciudăţenie merită să fie pedepsiţi.
Este cazul deputatei italiene Elvira Savino, care a reacţionat imediat după îmbolnavirea copilului din Milano şi vrea ca părinţii care îşi hrănesc copiii cu „diete inadecvate” să fie urmăriţi penal.
Aceasta a propus un proiect de lege prin care părinţii riscă o condamnare de până la şase ani de închisoare. Cunoscută sub numele de „legea Savino”, ea are drept scop să „stigmatizeze comportamentul alimentar nechibzuit şi periculos impus de către părinţi, în detrimentul minorilor”.
Politiciana italiană face referire la dietele fără carne, ouă, lapte sau produse de origine animală de orice fel, despre care a spus că le produc copiilor o carenţă de fier, zinc, vitamina B12 şi alte vitamine necesare pentru dezvoltarea lor. Pentru a echilibra puţin abordarea, Savino a insistat că nu are nicio obiecţie în privinţa adultilor care aleg să aibă un stil de viaţă vegan. „O problemă apare atunci când sunt implicaţi copiii.”
Totuşi, Societatea Italiană de ştiinţă a Nutriţiei a respins afirmaţiile lui Savino, exprimând public faptul că dietele cu conţinut excesiv de zahăr şi de grăsimi ar trebui să constituie preocuparea principala, mai mult decât riscurile unei alimentaţii vegetariene.
Această menţiune vine în condiţiile în care Italia este renumită pentru alimentaţia sănătoasă mediteraneană şi, cu toate acestea, cifre alarmante indică o proporţie de copii supraponderali mai mare decât oriunde în Europa. În timp ce restul lumii încurajează inspiraţia din meniul tradiţional italian, se pare că italienii îşi uită propriile lecţii. Antonello del Vecchio, medic şi purtător de cuvânt al Slow Food, a declarat că italienii mănâncă tot mai puţin în acord cu dieta italiană şi recurg mai mult la fast food.
„Pentru o vreme, spre deosebire de nordul Europei, am rezistat, însă acum observăm rezultatele”, a continuat expertul. Este vorba de mai mult de o treime (adica 36%) dintre copiii italieni, care sunt fie supraponderali, fie obezi până la vârsta de 8 ani, potrivit unui studiu publicat recent de către o instituţie de cercetare din Milano. Aceasta situaţie duce Italia în poziţia cea mai rea din Europa în ceea ce priveşte obezitatea în rândul copiilor.
Un alt cercetător, profesorul Michele Carruba, de la Universitatea din Milano, a dat vina pe stilul de viaţă schimbat, mentionând că „modificarile în dietă şi în activitatea fizică au dus la o creştere a obezităţii la adulţi şi copii într-un timp relativ scurt”.
În concluzie, problema nutriţiei rămâne una sensibilă
Obezitatea, pe de o parte, şi subnutriţia, pe de altă parte, rămân marile probleme ale unei lumi care se confruntă cu dificultăţi în construirea unui stil de viaţă echilibrat, sănătos şi activ. Extremele, indiferent de formele pe care le îmbracă, sunt inadecvate şi pot avea repercusiuni regretabile. În aceste condiţii, contracararea abordărilor radicale poate fi lăudabilă. Însă graba de a trage concluzii pe baza unor cazuri izolate nu este cea mai bună opţiune. Deocamdată, nu veganismul (cu restricţiile pe care le presupune) este principalul pericol pentru sănătatea publică, ci excesul alimentar. Iar acest ultim aspect, în mod ciudat, pare să fie cel mai puţin în atenţia şi preocuparea politicienilor.
