Borșul este un lichid acrişor preparat din tărâțe de grâu sau de secară, care dă gust şi savoare oricărei ciorbe. Ceea ce face deosebită această băutură pentru sănătate este faptul că borșul de putină se prepară prin fermentarea tărâțelor de cereale, care abundă în fibre dietetice (43g/100g produs) și conținut înalt de substanțe minerale, precum mangan (Mn), magneziu (Mg), seleniu (Se), zinc (Zn), cupru (Cu), kaliu (K), fier (Fe), calciu (Ca), dar și în cantități generoase de vitaminele grupului B (B1, B2, B3, B6, acid folic, colina, acid pantotenic), enzime, aminoacizi.
Tărâţele de grâu ori alte cereale, fermentate în apă, formează un lichid gălbui, cu gust acru şi efecte terapeutice deosebite, cu condiţia să fie preparat în mod tradiţional. De-a lungul timpului au fost dovedite beneficiile borșului de tărâțe asupra sănătății. Borșul de putină folosit în mod regulat și rațional în dietă:
– energizează organismul datorită oligoelementelor și vitaminelor pe care le conține;
– manifestă acțiune diuretică și protectoare asupra funcției renale și hepatice;
– contribuie la reglarea nivelului zahărului în sânge și reduce colesterolul ,,rău”;
– combate mahmureala, indigestia și voma în stări de intoxicație;
– borșul acru elimină senzația de foame;
– folosită în mod regulat în dietă, această băutură reduce căderea părului, întărește unghiile, detoxifică organismul.
În medicina populară, borșul fermentat este folosit pentru a trata diferite afecțiuni: anemia, bronșita, astmul, sinuzita, diareea, polineuropatiile, intoxicațiile alcoolice, scurtarea perioadei de convalescență.
Unii specialiști naturopați susțin că borșul are rol benefic în prevenirea infarctului miocardic și a cancerului de colon, în curele de detoxifiere și de slăbire. Există mai multe rețete de preparare a borșului acru de tărâțe.
Bucătarul vegan Elena Niţă Ibrian, în cartea sa „Frumuseţe şi sănătate prin hrana vie”, își prezintă rețeta ei de borș acru fermentat. Iată, mai jos, cum se prepară!
Ingrediente: 450 grame tărâţe de grâu, 150 grame mălai, 250 grame orz şi ovăz măcinate, 25 grame drojdie de bere sau 100 grame pâine sau un castronel cu huşte (baza pentru un borş acru), 10-12 litri de apă, câteva rămurele de vişin, o rămurică de busuioc, o legătură de leuştean. Pentru a obține culoarea roz, se poate adăuga o sfeclă roșie de mărime medie.
Mod de preparare:
1. Tărâţele, mălaiul şi făina de orz şi ovăz se pun în putinica de borş sau într-un borcan de 10-12 litri, cu doi litri de apă şi se lasă la macerat timp de trei ore.
2. Peste acest amestec se toarnă patru litri de apă încălzită la maxim 40 de grade şi se amestecă cu o lingură de lemn.
3. Se adaugă drojdia de bere sau huştele sau pâinea (înmuiată în prealabil), rămurelele de vişin şi cea de busuioc, leuşteanul (şi sfecla, dacă dorim o culoare şi o savoare aparte) şi se completează cu apă călduţă.
4. Se acoperă vasul cu tifon şi se lasă lângă o sursă de căldură cel puţin 48 de ore, amestecând de trei, patru ori pe zi.
Se strecoară, se pune în sticle închise ermetic şi se păstrează la frigider.
Dacă păstraţi borşul în sticle de plastic ( ceea ce nu este tocmai indicat), apoi folosiţi o cantitate şi sticla nu mai este plină, apăsaţi mijlocul sticlei până iese aerul şi borsul ajunge la gură, înfiletaţi capacul repede şi puneţi sticla înapoi la frigider. În acest fel, borşul îşi va păstra calităţile mai mult timp.
Tărâţele rămase reprezintă huştele, care se pot păstra la frigider pentru a prepara o nouă cantitate de borş timp de maxim două luni.
Dacă dorim să preparăm înainte huştele, iată ce avem de făcut: punem într-un vas cu o capacitate de cel puţin doi litri, 250 grame tărâţe şi o felie de pâine.
Adăugăm apă călduţă cât să acopere şi să rezulte o pastă mai groasă şi consistentă, acoperim cu un capac şi lăsăm la fermentat (trebuie să avem grijă să ramână destul spaţiu în vas), la temperatura camerei, timp de cel puţin 48 de ore (până ce gustul devine acru), apoi sunt gata de adăugat la prepararea borşului.
Borșul acru are și contraindicații, acesta nu este tolerat de către persoanele care suferă de probleme gastrice, aciditate crescută la stomac, pancreatită cronică și eroziuni ale mucoasei digestive.