Creştinii ortodocşi de stil vechi sărbătoresc, astăzi, Ajunul Bobotezei, zi în care a fost botezat Iisus Hristos în apele Iordanului. În ajun, dar şi şi în ziua botezului Domnului, în biserici se oficiază servicii divine, se sfinţesc apele, iar credincioşii merg la biserică pentru a lua agheasmă.
În ajunul Bobotezei se ţine post negru, nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Se zice că dacă în această zi ninge sau e ger, recolta va fi bogată
Agheasma, în înţelesul ei de slujbă
Există două feluri de agheasmă: cea mare şi cea mică. În popor, la agheasma mică i se mai spune sfeștanie, ceea ce înseamnă luminare. Agheasma Mare, este o slujbă săvârşită numai de Bobotează.
Potrivit rânduielii din Minei, slujba de sfințire a apei se poate săvârși de trei ori: la finalul Sfintei Liturghii din ajunul praznicului, după terminarea slujbei Utreniei Bobotezei și, desigur, după săvârșirea dumnezeieștii Liturghii din ziua sărbătorii Epifaniei.
Sărbătoarea este numită şi ziua luminilor sau a luminării, deoarece atunci se botează catehumenii.
Când se săvârşeşte Sfinţirea cea mică a apei?
Agheasma mică, de regulă se face în prima zi a fiecărei lunii, iar în case, oricând cer credincioşii, mai ales în zilele de miercuri şi vineri dimineaţa. Potrivit hotărârilor Sfântului Sinod, atunci când preoţii merg să sfințească casele credincioşilor, aceştia trebuie să-i primească cu bucurie şi dragoste, deoarece ei aduc binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu asupra casei şi familiei lor.
Când se face Sfinţirea cea mare a apei?
Agheasma mare se face de Bobotează, atât în ajun când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor, cântând troparul Botezului: „În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne…”, cât şi în ziua Botezului Domnului, după Sfânta Liturghie, când se sfinţeşte apa pe care o iau creştinii pe la casele lor pentru tot anul.
Apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr’o îndoită chemare a Sfântului Duh în cursul rugăciunii de sfinţire, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Mântuitorul a sfinţit apele, botezându-Se în Iordan. De aceea şi slujba Aghiasmei mari este mai lungă şi mai festivă, iar cântările şi rugăciunile ei pomenesc şi preaslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în Iordan.
Ce putere are Agheasma mare şi cum o folosim?
Aghiasma mare are putere tămăduitoare, precum şi darurile minunate, pe care am spus că le are Aghiasma mică. Ea se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne la fel de proaspătă, de curată şi plăcută la gust. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas numit şi agheasmatar şi este folosită de preot la multe slujbe pe parcursul anului. Cu această apă sfinţită se stropesc persoanele şi lucrurile care trebuie exorcizate, curăţite sau sfinţite. Se întrebuinţează la botezul copiilor, la rugăciunea pentru durere de cap, la rânduiala de curăţire a fântânii spurcate, la binecuvântarea începerii semănăturilor, la vasul cel spurcat, la ţarinile, viile şi grădinile bântuite de lăcuste şi gândaci, la sfinţirea crucii şi a troiţei, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor bisericeşti și cu alte ocazii. De asemenea, agheasma mare se foloseşte la sfinţirea bisericii şi a antimiselor, a Sântului Mir şi a altor atribute.
Fiecare creştin trebuie să ia din Agheasma de la Bobotează şi să o păstreze într-un vas curat şi la loc de cinste. Se gustă din ea pe nemâncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtăşim. Credincioşii beau din Aghiasma mare timp de opt zile, începând din ajunul Bobotezei, până pe 14/27 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Cei opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând Aghiasmă şi apoi anaforă. Agheasma se ia după împărtăşire, fiind mai mică decât Sfânta Împărtăşanie, iar când luăm numai anaforă, Agheasma se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.
Putem stropi cu Agheasma cea mare casa, curtea şi grădina, vitele şi chiar ogoarele şi livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boală putem, de asemenea, să gustăm din ea cu credinţă. Căci apa aceasta, având darul şi puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind răni, apărând de rele, de necazuri şi de primejdii.
