Iulia Gippenreiter este un pedagog și psiholog din Rusia, autor al câtorva cărți despre relația cu copiii. Potrivit specialistei, un părinte nu impune, ci îndeamnă, nu învață, ci educă, nu cere, ci oferă. Părintele este o sursă de inspirație și înțelepciune pentru copilul său.
Iulia Gippenreiter oferă 18 sfaturi utile pentru părinți, în ceea ce privește relația acestora cu cei mici.
1. Neascultarea – este singurul comportament pe care copilul îl oferă atunci când se comunică greșit cu el.
2. Copiii „problematici”, „dificili”, „obraznici”, la fel ca și copiii „cu complexe”, sau „nefericiți” – sunt întotdeauna rezultatul relației incorect dezvoltate în familie.
3. Să accepți copilul necondiționat – înseamnă să-l iubești nu pentru că este frumos, inteligent, capabil, un elev excelent, ci pentru simplul fapt că există.
4. … cu cât copilul este certat mai mult, cu atât acesta devine mai rău. De ce se întâmplă asta? Pentru că a educa un copil – nu înseamnă a-l dresa. Rolul părinților nu este de a dezvolta reflexe condiționate la copil.
5. Cu cât părinții își critică mai mult copilul, cu atât acesta ajunge mai repede la generalizarea:” Nu sunt iubit”.
6. …. disciplina nu este înainte, ci după stabilirea unei relații bune și numai pe baza ei.
7. Nu interveni în activitatea copilului, dacă el nu-ți cere ajutorul. Prin inacțiunea ta, îl informezi: „Te vei descurca!” Altceva e dacă a întâmpinat o dificultate serioasă pe care nu o poate depăși. Atunci poziția de a nu interveni îi poate face rău.
8. Ajută-ți copilul doar când acesta îți cere ajutorul. În același timp, asumându-ți ceea ce nu poate face singur; pe măsură ce copilul învață noi acțiuni, treptat încredințează-le lui.
9. Personalitatea și abilitățile copilului se dezvoltă numai în acea activitate pentru care are interes și face totul din proprie voință.
10. Permite-i copilului să înfrunte consecințele negative ale acțiunilor sale (sau ale inacțiunii sale). Abia atunci va crește și va deveni „conștient”.
11. Vei semăna un act – vei culege un obicei, vei semănă un obicei – vei culege caracterul, vei semăna caracterul – vei culege destinul! Îți poți exprima nemulțumirea față de acțiunile individuale ale copilului, dar nu și față de copil în ansamblu.
12. Poți condamna acțiunile copilului, dar nu și sentimentele lui. Nemulțumirea față de acțiunile copilului nu trebuie să fie sistematică, altfel se va transforma în respingerea acestuia.
13. Comportamentul nedorit al copilului este o reacție normală la condițiile anormale ale vieții.
14. O mamă strictă este izolată emoțional de copil, cel puțin, așa simte el.
15. Permite-i copilului să fie el însuși. Nu-l ”împinge” tot timpul. Nu-l învăța. Nu-i face mereu observații. Nu-l preamări. Nu-l forța să facă orice.
16. Autocunoașterea și autoeducarea – reprezintă prima datorie a părinților și a profesorilor, dacă aceștia pretind că educă un copil. Fără această muncă personală, ei, în loc să-l introducă în cultură, îl încărcă doar cu propriile probleme.
17. Atunci când copilul este supărat, jignit, când simte că a eșuat, îl doare, este rușinat, speriat, a fost tratat nepoliticos sau pe nedrept, și chiar atunci când este foarte obosit, primul lucru pe care trebuie să-l faci: arată-i că știi despre trăirile (sau starea) lui, că îl „auzi”.
18. Nu cere de la copil imposibilul sau ceva dificil de îndeplinit. În schimb, vezi ce poți schimba în mediul înconjurător.
sursa: www.relatii.net
