Părinții uită deseori că un copil este fragil și dependent emoțional și fizic de părinții săi. Dacă este amenințat că va fi părăsit, atunci va experimenta o senzație foarte dureroasă, intensă și cât se poate de reală, și va simți pierderea până în cele mai adânci locuri ale interiorului său.
Daniela Sircu-Ursu,
Psiholog consultant
Deseori am ocazia să ascult părinți care le vorbesc copiilor săi în cele mai diverse situații. Uneori încercând să-i convingă de ceva, alteori făcând așa zisa “educație”. Metoda însă este cam aceeași: ”dacă te porți urât, mama nu te mai iubește” sau “dacă nu mă asculți îmi găsesc alt copil, mai cuminte ca tine”, “dacă mai plângi, nu vin după tine deseară la grădiniță”.
Realitatea copiilor este diferită de cea a noastră, a adulților. Cea mai mare frică a unui copil este că părinții săi nu-l iubesc și că îl abandonează.
Recent am cunoscut o bunică, al cărei nepoțel făcea niște crize disperate la grădiniță. Copilul plângea de mama focului cât e ziulica de mare și repetă disperat, aproape ca pe o rugăciune întrebarea: ”mama mea vine?„ O discuție scurtă cu bunica copilului m-a făcut să înțeleg situația: mama este plecată peste hotare și “nu a vrut să-și traumeze copilul, astfel nu și-a luat rămas bun (este mic, ce înțelege el)”.
Starea micuțului nu s-a schimbat mult, nici dupa întoarcerea mamei, copilul continuând să trăiască o frică enormă de a fi părăsit de mama sa.
Din păcate, o mulţime de părinţi îşi tratează astfel copiii, fără să-şi închipuie ce coşmaruri le stârnesc şi de câte dovezi de iubire vor avea nevoie ca să-i convingă că aşa ceva nu se va întâmpla.
Situația are același impact și atunci când micuțul tău este lăsat singur acasă, sau se întoarce de la scoală și nu găsește pe nimeni. E bine să fie măcar un membru al familiei sau o persoană plătită. Dacă acest lucru nu este posibil: un apel telefonic sau un mesaj înregistrat, vor face starea emoțională a copilului tău mai confortabilă.
Ce faci pentru ați proteja copilul de astfel de trăiri?
Schimbi forma de comunicare cu micuțul tău, punând accentul pe consecințele reale ale faptelor sale (dacă te porți urât, mami este foarte tristă, dacă nu mergi mai repede, vom întârzia la…).
Nu-i spune niciodată „plec la alt copil”, „nu te mai iubesc”, „te dau la ţigani”, „îl chem pe omul cu sacul să te ia”.
Pune-te în locul lui: dacă soţul ţi-ar spune (evident, în glumă): „Nu te mai îmbrăca cu capotul acela că mi se face rău când te văd şi mă duc la secretara mea”, ţi-ar veni să râzi sau te-ar muşca gelozia?
Nu folosi niciodată asemenea ameninţări (dacă obişnuiai, uită de ele) şi dă-i copilului tău, de fiecare dată când trebuie să vă separaţi, chiar şi când pleci la cumpărături sau îl laşi la grădiniţă, asigurări că te vei întoarce la el. „Mama pleacă acum la serviciu şi tu rămâi aici cu toţi copiii şi cu doamna educatoare, iar când termini, mama e aici să te ia acasă. Îţi promit.” Important este să te ţii de cuvânt şi să vii atunci când i-ai promis, să nu întârzii – îi dai motive de suspiciune. Dacă îl apucă, brusc, o angoasă, asigură-l că îl iubeşti şi nimeni şi nimic nu o să vă despartă.
