Teatrul Național “Mihai Eminescu” a celebrat 100 de ani de la fondare. În cadrul festivității solemne, actorii Anatol Durbală și Petru Oistric au primit distincțiile ,,Artist al Poporului”. Anatol Durbală și-a împărtășit emoțiile cu publicul virtual. Actorul se simte mândru că, după 30 de ani de activitate, s-a învrednicit de prestigiosul premiu oferit de președinta Maia Sandu.
,,Momentul anunțului de oferire a titlului onorific “Artist al poporului” și înmânării brevetului. S-a întâmplat într-o zi mare, 6 Octombrie 2021, când Teatrul Național “Mihai Eminescu” în care activez de 30 de ani, a împlinit un secol de la fondare. O distincție deosebită într-o zi importantă, de la un Președinte demn”, scrie Anatol Durbală, pe pagina sa de socializare.
Maia Sandu i-a conferit titlul de Artist al Poporului și actorului Petru Oistric.
Anatol Durbală a vorbit despre cariera sa la teatru și oamenii care i-au marcat existența.
„Astazi, 6 Octombrie 2021, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău împlinește… 100 de ani! Și sărbătorim.
Niciodată nu mi s-a întâmplat să am o cifră atât de impunătoare ca prilej de sărbătoare, care să mă privească atât de aproape, direct și personal: 100!
Repetam acum spectacolul Jubiliar. Privesc din culise fotografiile, secvențe video din arhivă și mă minunez: ce oameni extraordinari au pășit pe această scenă, au creat și și-au așternut viețile de-a lungul acestui veac.
Oameni. Într-adevar.
Ultimii 30 din cei 100 de ani am mișunat și eu pe-aici. Și tot oameni îmi vin în minte când mă gândesc în urmă.
Oameni.
Nu pereți.
Nu scândură.
Nu aur pe balcoane.
Căți oameni importanți, care mi-au marcat existența am întâlnit aici.
Ilie Todorov care m-a ținut de guler să nu mă duc la fund, m-a șocat, m-a copleșit și mi-a atras atenția că nu-i frumos să joci pe cineva dacă ești un nimeni”.
Victor Ciutac, marele actor care era Director când m-am angajat, pe 6 mai 1992.
Ion Aldea-Teodorovici cu singura strângere de mână de care am avut parte.
Nea Fima Lazarev cu vocea lui inconfundabilă pe care o știu din copilărie: “Îți scot balcajii!…”
Vasile Zubcu-Codreanu, Eminescu-l meu personal, care îmi zicea blândo-fioros ferindu-și pletele: “Mă, nebunule!”
Veniamin Apostol, care-mi spunea că un actor bun seamănă cu cine vrei.
Aureliu Busuioc, înalt, monumental și ironic.
Apoi Sandu Vasilache care a venit director la doar 29 de ani și care a unit neunibilul în 7 ani feerici cu spectacole de neuitat.
Vitalie Cărăuș care doar el știe de unde lua energie, fantezie, Nebunie și bani ca lucrurile să fiarbă necontenit.
Constantin Cheianu, omul fără de care nu îmi mai amintesc de mine, tot aici, în Teatrul Național “M.Eminescu” l-am cunoscut.
Victoria Bucun cu cosmosul ei în bocanci negri, care mi-a devenit prietenă pe viață și chiar și vecină la un moment dat.
Hadârcă Petru, directorul actual al teatrului, cu care trecem prin viață în blugi, cu cafele de la benzinării…
Și căți alți colegi…
Un șir interminabil de oameni.
Oameni. Într-adevăr.
Nu pereți.
Nu scândură.
Nu aur pe balcoane.
Cum de-au încăput atăția în doar 100 de ani?…
La mulți ani, Teatrul Național “Mihai Eminescu”!”
