Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat (Buzău) din România, una dintre cele mai dure penitenciare comuniste, este aproape de a fi inclusă în patrimoniul UNESCO. Aici, deținuții erau supuși unor condiții inumane de existență și tratament.
Foto: Flavia Suciu
Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat (Buzău) este inclusă într-un proiect de restaurare și punere în valoare cu bani europeni, finanțarea europeană fiind de circa 9 milioane euro. Obiectivul va fi transformat în Memorialul „Închisoarea Tăcerii” și Centru Educațional, transmite adevarul.ro.
Obiectivul a fost înscris pe lista indicativă de țară pentru Patrimoniul Mondial UNESCO, la trei luni după ce Ministerul Culturii anunța că începe demersurile pentru realizarea dosarului. Este doar prima etapă, decizia finală urmând să fie luată în funcție de mai multe criterii.
„România a înțeles valoarea excepțională a acestui loc, care are potențialul de a fi recunoscut acum la nivel internațional pentru importanța pe care o are pentru generațiile prezente și viitoare. (…) În cazul în care candidatura este acceptată, clădirea devine oficial recunoscută ca parte a patrimoniului mondial și este protejată și conservată în conformitate cu standardele internaționale stabilite de UNESCO”, transmite Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
Lista indicativă este o listă prealabilă a locurilor propuse de către statele membre pentru a fi considerate pentru înregistrare pe lista oficială a Patrimoniului Mondial UNESCO. Ulterior, are loc o evaluare pe baza criteriilor stabilite de UNESCO pentru patrimoniu și o prezentare detaliată a valorii istorice și culturale a clădirii.
La Râmnicu Sărat (Buzău) a existat în perioada comunistă una dintre cele mai dure închisori pentru deținuți politici, mai ales în perioada 1956-1963, când la comanda penitenciarului a fost Alexandru Vișinescu.
Procurorii care l-au anchetat spun că Vișinescu a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrîngerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.
Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minimum de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate.
Printre martorii audiaţi de magistraţi, de-a lungul procesului, a fost şi Lucia Hossu-Longin, cunoscut producător TV, realizatoarea reportajelor din seria „Memorialul durerii”.
Hossu-Longin i-a spus judecătorului că ea şi Corneliu Coposu au fost primii care, în 1992, au deschis porţile închisorii de la Râmnicu Sărat.
„Era foarte, foarte frig. Coposu s-a plimbat prin închisoare, fumând ţigară după ţigară. Cel mai exterminator penitenciar din această ţară a fost cel de la Râmnicu Sărat, iar asta prin barbaria atinsă de administraţie. Vişinescu aplica pedepse umilitoare, îi bătea cu biciul împletit cu metal, mâncarea era deplorabilă, aveau 500 de calorii pe zi. Am fost cu Coposu şi cu Ion Diaconescu, care apar şi ei în unele filme”, a relatat Longin.
Cu altă ocazie, seniorul Corneliu Coposu a descris regimul de exterminare de la Penitenciarul Râmnicu Sărat, unde domnea Alexandru Vişinescu.
„Fiecare deţinut fiind singur în celulă, nu avea deloc lumină naturală, ferăstruica celulei era în permanenţă oblonită pe dinafară ca să nu se poată vedea cerul. De altfel, geamul era şi de neatins la înălţimea la care era situat. În afară de 8 ore destinate somnului, în timpul zilei trebuia să stai în picioare sau pe tinetă. Nu aveai dreptul să te aşezi pe pat, nu aveai cu cine să vorbeşti. Râmnicu Sărat era nu numai cea mai dură puşcărie, dar şi un fel de închisoare experimentală”, relata Corneliu Coposu în cartea „Coposu – confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru”.
Din 1954 până în 1962, Corneliu Coposu a fost încarcerat în închisoarea de la Râmnicu Sărat, un adevărat centru de exterminare pentru deţinuţii politici.
„Intrau în celulă cinci-şase gardieni, gealaţi înalţi cu bastoane şi băteau toţi deţinuţii pe rând, fără nici o justificare, până cădeau jos. Toţi deţinuţii, indiferent de vârstă şi starea sănătăţii, erau bătuţi metodic. Regimul acesta nu l-a ocolit nici pe Mihalache la 82 de ani; nu fusese scutit de bătaie nici Pogoneanu, fost director în Ministerul de Externe, care, paralizat pe jumătate, nu putea sta în picioare, era bătut în pat, culcat”, mărturisea Corneliu Coposu.
Alexandru Vişinescu a fost comdamnat în februarie 2016, decizia de atunci constituind o premieră în justiţia din România. El a cerut întreruperea executării pedepsei cu închisoarea, invocând motive medicale, însă instanţa nu a fost de acord cu solicitarea lui. Vişinescu a murit la vârsta de 93 de ani, pe 5 noiembrie 2018, în Spitalul Penitenciar Rahova.
Foto: Flavia Suciu