O boală extrem de rară numită variola maimuței a apărut în Europa și în Statele Unite. Un caz a fost raportat miercuri la un pacient internat în Massachusetts, care a călătorit recent în Canada, unde au fost de asemenea detectate cazuri, relatează CNN. În Europa, au fost raportate cazuri în Marea Britanie, Spania, Portugalia, Italia și Suedia.
Iniţial identificată la maimuţe, această boală virală se răspândeşte de obicei prin contact direct şi se manifestă în general în Africa Centrală şi de Vest. Rareori s-a răspândit în altă parte şi de aceea valul recent de cazuri identificate în afara acestui continent a stârnit îngrijorare.
Care sunt simptomele variolei maimuței
Virusul are o perioadă de incubație de 7-14 zile, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA. Simptomele inițiale sunt de obicei asemănătoare gripei – febră, frisoane, epuizare, dureri de cap și slăbiciune musculară – urmate de umflarea ganglionilor limfatici, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și bolilor.
„O caracteristică ce deosebește infecția cu variola maimuței de cea cu variolă este umflarea ganglionilor limfatici”, a spus CDC.
Urmează o erupție larg răspândită pe față și pe corp, inclusiv în interiorul gurii și pe palme și tălpi. Pustulele sunt dureroase, sidefate și pline de lichid, adesea înconjurate de cercuri roșii. În cele din urmă, acestea se usucă și trec într-o perioadă de două până la trei săptămâni, a spus CDC.
„Tratamentul este, în general, de susținere, deoarece nu există medicamente specifice disponibile. Cu toate acestea, este disponibil un vaccin care poate fi administrat pentru a preveni dezvoltarea bolii”, a spus Jimmy Whitworth, profesor de sănătate publică la London School of Hygiene & Tropical Medicine.
Cum se răspândește variola maimuței
Virusul variolei maimuței se răspândește prin contact apropiat cu o persoană infectată, spun experții. Infecția se poate dezvolta după expunerea la „piele ruptă, membrane mucoase, picături de respirație, fluid corporal infectat sau chiar contact cu lenjerie contaminată”, a spus Neil Mabbott, profesor de imunopatologie la Facultatea de medicină veterinară a Universității din Edinburgh din Scoția.
„Când leziunile s-au vindecat, crustele care pot transporta virusul infecțios se pot dezintegra ca praf, care ar putea fi inhalat”, a spus dr. Michael Skinner, de la Facultatea de medicină a Imperial College London.
Transmiterea între oameni are loc în principal prin picături respiratorii mari, așa că e nevoie de „un contact prelungit față în față”, potrivit CDC.
„Variola maimuței poate fi o infecție gravă, ratele mortalității cauzate de acest tip de virus fiind de aproximativ 1% în focare detectate anterior. Focarele apar adesea în medii cu venituri mai mici, cu acces limitat la asistență medicală”, a spus Michael Head, cercetător principal în sănătate globală la Universitatea din Southampton din Marea Britanie.
Totuși, în lumea dezvoltată, „ar fi foarte neobișnuit să vedem ceva mai mult decât o mână de cazuri într-un focar și nu vom avea niveluri de transmitere în stil COVID”, a spus Head.
Dezinfectanții obișnuiți de uz casnic pot ucide virusul variolei maimuțelor, potrivit CDC.
