Naștere în Franța: ,,Am născut fără epidurală, din picioare, o fetiță de 3,8 kg, și am perineul intact”

O femeie care a trecut printr-o naștere în Franța, a ținut să împărtășească povestea ei. Tânăra mămică a avut parte de o naștere naturală, fără niciun fel de medicament și fără epiziotomie.

naștere în Franța

Tânăra mămică și-a povestit experiența pentru www.totuldespremame.ro.

,,La începutul sarcinii am fost foarte speriată de ideea de naștere. Toate cunoștințele care au născut îmi răspundeau cu groază când le întreabam cum e să naști, iar asta îmi dădea o senzație de frică.

Ei bine, am căutat singură pe YouTube cum decurge o naștere si întâmplator am dat de Ditta Depner, care explica destul de bine despre naștere și sarcină prin video-urile ei. Ulterior am găsit și grupul lor de Facebook și am început să mă documentez depre cum să nasc cât mai natural și fără durere. Am prins încredere destul de multă în mine, că pot naște, și devenisem din ce în ce mai nerăbdătoare să vină acel moment.

Aici, în Franța, sarcina îți este monitorizată de o moașă cu care te întâlnești lunar să îți ia tensiunea, să asculte inima bebelușului și să te cântărească. Pe tot timpul sarcinii ai parte de câte o ecografie în fiecare trimestru, în total fiind 3! În ultima lună ai o întâlnire cu o alta moașa care aparține spitalului în care vei naște și acolo stabilești cu ea dacă vrei epidurală, cum vrei să decurgă nașterea și îți explică tot ce e nevoie să afli.

Naștere în Franța: primele contracții

Am născut în luna august 2019. Era vineri, așteptăm sa vina soțul de la muncă și mă simțeam foarte entuziasmată, chiar îi spuneam că sigur nasc în acest weekend. Aveam 39s +5 zile de sarcină. Soțul meu nu îmi dădea crezare, dar eu tot insistam cu ideea mea. Spre seară, mai exact pe la ora 21:30, mergând la toaletă mi-am dat seama că elimin din dopul gelatinos și că se apropie marea întâlnire cu bebelina.

Eram foarte entuziasmată, deoarece așteptam cu nerăbdare acel moment. Aveam ceva contracții, dar foarte ușoare și suportabile. Am mâncat foarte puțin, după care am încercat să mă odihnesc, dar nu am putut din cauză că începusem să am contracții mai durereroase, dar le suportam destul de bine. În timp ce soțul meu dormea, eu puneam în practică în sufragerie exercițiile pe care le învățasem la cursul pentru naștere.

Am amânat mersul la spital

Pot spune că m-au ajutat foarte mult. În jurul orei 02:30 mi-am trezit soțul și i-am spus că trebuie să ne pregătim să mergem la spital, deoarece contracțiile mele erau din minut în minut și începeau să fie foarte dureroase. Până ne-am pregătit, am mai tras de timp deoarece îmi doream să nu ajung la spital și să nu fiu dilatată. Mă învățase și moașa să stau cât mai mult acasă și să mă prezint la spital doar dacă mi s-a rupt apa sau dacă aveam contracții din 5 în 5 minute (ale mele erau de la început din două în două minute sau chiar din minut în minut, dar cele de început erau suportabile, iar cu timpul deveniseră din ce în ce mai dureroase).

Se făcuse ora 03:30 când am pornit spre spital, care era la 4 minute față de unde locuiam noi. Eu abia mergeam de durere, simțeam o presiune foarte puternică în partea de jos a burții. Ajunsă la spital, m-a întâmpinat o moașă foarte drăguță și m-a pus să aștept câteva minute într-o cameră, unde va veni moașa cu care voi naște pentru a-mi face controlul de dilatație și fisa de internare. Contracțiile mele erau foooarte dureroase, abia puteam vorbi sau merge, moașa mă ținea de mână și îmi amintea tot timpul cum să respir, iar asta m-a ajutat foarte mult.

2 cm dilatație, dar dureri mari

Controlul pentru dilatație a fost unul foarte blând, am aflat că eram dilatată doar 2 cm, iar bebelina mea era foarte bine poziționată pentru naștere. La început am fost destul de dezamagită sa aflu că aveam doar 2 cm dilatație deși eu nu mai puteam de durere. În gând aveam doar ideea că dacă la durerile pe care le aveam eram doar 2 cm dilatată, cum vor fi durerile când dilatația va fi mai mare?

Am fost condusă ulterior în sala de travaliu, unde urma să se desfășoare și nașterea. Fiecare din paciente aveam o camera privată, foarte primitoare, cu o cadă imensă și tot ce aveam nevoie. Soțul meu a fost tot timpul alături de mine. Mi s-au monitorizat contractiile timp de câteva minute, după care moașa mi-a pregătit cada, unde am stat maximum 10 minute, deoarece mi se făcuse destul de cald în apă, iar contracțiile erau insuportabile.

Soțul m-a ținut tot timpul de mâini

Am ieșit din apă si am încercat să stau pe mingea de fitness, dar nu puteam de durere. Am preferat să stau pe pat, întinsă pe o parte, cu un picior în sus. Am chemat moașa, care mi-a monitorizat din nou contractiile, mie mi se făcea foarte frig, după care foarte cald. Ea a rămas cu mine și îmi făcea masaj la spate, îmi vorbea, soțul era lângă mine și ma ținea de mâini tot timpul și îmi spunea că sunt puternică, deși eu tremuram din toate încheieturile.

De la început am scris o listă pe care i-am dat-o moașei și i-am cerut să nu mi se administreze niciun fel de calmant. Recunosc că în momentele alea îmi doream și cezariană, numai să scap de durere. Nu am avut epidurală și nici măcar branula, care era indispensabilă la internarea în spital (am insistat să nu mi se pună branula, deoarece îmi este frică de ace și mă blocam psihic știind că aș avea o branulă, iar moașa mi-a respectat dorința.)

La un moment dat, i-am spus moașei că simt puternic nevoia să împing, am rugat-o să îmi verifice dilatația și supriza….eram deja 10 cm dilatată în mai puțin de doua ore! De la intrarea mea în spital până la momentul nașteriii nu am fost controlată decât de doua ori pentru dilatație!!

Naștere în Franța: la sân, din prima clipă

A venit alături de ea colega care mă întâmpinase la intrarea mea în spital, au pregătit tot ce era necesar, iar eu m-am pus în picioare la marginea patului. Soțul meu era de partea cealaltă a patului și mă ținea in brațe. Am început să împing, prima dată mi s-a rupt apa, după care am mai împins timp de câteva minute până să îmi văd bebelina. Expulzia placentei a fost la 10 minute după naștere și a fost lăsată sa fie o epulzie naturală, fără să se tragă de ea.

Nu m-au “curățat”, cum se practică în România, ci a fost verificată placenta dacă este întreagă și mi s-a apăsat pe burtă, pentru a ieși sângele și a vedea unde se afla uterul. Poziția din picioare m-a ajutat să nu am nici măcar o ruptura a perineului și nici epiziotonomie nu mi s-a făcut, deoarece aici epiziotonomie se face doar dacă ai epidurala sau alte complicații la expulzie.

Am rămas cu perineul intact, deși am născut o fetița de 3 kg 800! Din momentul nașterii am luat bebelina în brațe, am pus-o la sân și acolo a rămas până au cântărit-o și măsurat-o. Nu mi-a fost luată de lângă mine nici măcar o secundă fără aprobarea mea. Fetița nu a fost vaccinată, aici primul vaccin se face la doua luni, iar vitamina K se administrează doar o doză oral. Nu i s-au aspirat plămânii, așa cum se mai face în România. Tot ce îi făceau îmi spuneau și arătau, era lângă patul meu.

Tatăl a stat în permanență în spital

Din momentul nașterii până am plecat acasă, bebelina a stat non stop cu mine și tati. Am avut salon cu baie proprie și TV, unde am dormit cu tati și bebelina. A fost non stop lângă mine. Când aveam o problemă, aveam un buton unde chemam o asistentă. Mereu veneau cu zâmbetul pe buze și erau foarte amabile, indiferent de oră!

Pe timpul șederii în spital am avut în fiecare zi câte o adunare, unde ne învățau pe rând cum sa facem baie bebelinei, cum să o masăm, să o îngrijim corect, ni s-a explicat cum să o hrănim corect și tot ce era necesar să știm despre un nou născut.

Prin povestea mea de naștere aș vrea să le spun viitoarelor mămici, sau celor care sunt deja mămici și urmează să mai nască, să îți ceară drepturile. Nimeni nu trebuie să fie tratat urât într-un moment atât de unic, de către niște cadre medicale care nu își iubesc meseria. Ar trebui să asiste și tatăl pe tot parcursului travaliului și al nașterii. Prezența lui contează foarte mult. Ar trebui ca bebelușul să nu mai fie luat de lângă mamă fix în primele lui clipe de viață, când el are cea mai mare nevoie de iubirea mamei și a tatălui.

Nu mai acceptați așa ușor cezariana

Ar trebuie ca mama să fie lăsată să nască în ce poziție vrea ea și se simte confortabil, astfel s-ar evita de foarte multe ori epiziotonomia și nu s-ar mai face preventiv. Ar trebui să nu mai acceptați atât de ușor cezariana, decât atunci când chiar este nevoie, deoarece corpurile noastre au fost lăsate capabile să aducă pe lume o nouă viață. Ar trebui ca fiecărei mămici sa i se pună la dispoziție minge de fitness, cadă sau diferite obiecte pentru a putea sa aibă un travaliu mai ușor, și să fie ajutată să se dilate prin diferite exerciții”.

Plan de naștere, cursuri obligatorii și dezvoltarea cadrului legal. Recomandări pentru diminuarea violenței obstetrice în R. Moldova

Plan de naștere, cursuri obligatorii și dezvoltarea cadrului legal. Sunt câteva dintre recomandările pentru diminuarea fenomenului violenței obstetrice în R. Moldova. Acestea se regăsesc într-un studiu realizat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) în cadrul proiectului „Suport organizațional”.

Dezvoltarea cadrului legal

Studiul indică că este necesară elaborarea unei legi privind malpraxisul medical, fie adoptarea unei legi speciale care să abordeze fenomenul violenței obstetrice și ginecologice.

“Reglementări care să asigure că pacienții, care au suferit leziuni sau vătămări ca urmare a unor practici medicale incorecte sau au fost supuși unei forme de violență obstetrică și ginecologică, pot fi apărați prin intermediul legii și au acces la suport financiar sau la alte forme de remediere.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Studiul mai subliniază că „procedurile interne trebuie să ofere siguranță și protecție victimelor pentru a putea raporta orice abuz, fără frică de represalii sau fără încălcarea dreptului la confidențialitate, precum și să includă sancționarea pentru cei găsiți vinovați de astfel de cazuri”.

“Legislația trebuie să limiteze practicile medicale neesențiale, pentru a evita procedurile medicale efectuate fără consimțământul explicit al pacientului, inclusiv vizând femeile în perioada sarcinii, a nașterii sau în stadiul post-partum.

Un alt aspectimportant ține de obligativitatea de a avea o politică de protecție a personalului medical care raportează cazuri de violență obstetrică. Acest lucru ar putea ajuta la protejarea persoanelor respective de eventuale represalii.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Crearea liniei fierbinți

Autorii studiului consideră că este necesară instituirea unei linii fierbinți, pentru reclamarea neregulilor la care au fost supuse femeile în timpul sarcinii, al nașterii sau în perioada imediată de după naștere, inclusiv estorcarea de mită.

“Luând în considerare faptul că aceste cazuri sunt adesea traumatizante și sensibile, iar femeile pot întâmpina dificultăți în a discuta despre experiențele lor cu cei apropiați, o linie fierbinte anonimă le poate oferi un mediu sigur în acest sens.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Asistență juridică garantată

Asigurarea asistenței juridice gratuite este o măsură suplimentară de promovare și protejare a drepturilor omului, inclusiv pentru persoanele vulnerabile sau marginalizate în societate, se mai arată în studiul CPD.

Femeile care se confruntă cu diferite forme de violență obstetrică și ginecologică, indiferent de statutul lor financiar, trebuie să fie asigurate cu oportunitatea de a-și apăra drepturile și de a fi reprezentate corect.

Astfel, este necesară integrarea oricărui caz de violență obstetrică în categoria cazurilor care presupun desemnarea, la cerere, a unui avocat specializat, care acordă asistență juridică garantată de stat. Acest lucru poate include asistență juridică gratuită, consiliere și alte forme de sprijin.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Instituirea obligativității planului de naștere

Studiul relevă că legislația trebuie să includă o prevedere care să facă obligatorie pregătirea și prezentarea unui plan de naștere pentru fiecare femeie însărcinată.

“Această practică este pe larg răspândită în practica internațională, fiind implementată în SUA, Anglia, Danemarca, Olanda, Estonia, Spania. Planul de naștere reprezintă un document scris, prin care femeia însărcinată, după ce se informează despre procedurile privitoare la sarcină și naștere, își anunță nevoile și preferințele legate de travaliu, naștere, îngrijirea post-partum.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

„Acest lucru va spori gradul de implicare a femeilor în procesul de naștere, le va oferi un sentiment de control și le va permite să-și exprime preferințele și nevoile într-un cadru formal. Deși fiecare plan de naștere va fi individual, bazat pe nevoile și preferințele individuale ale fiecărei femei, se recomandă a fi stabilite anumite standarde privind conținutul și formatul acestuia”, se mai arată în studiu.

Crearea camerelor pentru nașteri blânde

“În saloanele și sălile de naștere din maternități este greu să produci oxitocină – hormon care are nevoie de o ambianță caldă și primitoare, în care femeia să se simtă în siguranță, în condiții familiare.

Sălile de naștere sunt amenajate ca săli de operații: sunt reci, cu lumină orbitoare. Pentru o naștere lină însă este nevoie de intimitate, căldură, liniște și lumină difuză. Atunci neocortexul se liniștește și se activează instinctele femeii, hormonii nașterii.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Îmbunătățirea condițiilor de îngrijire pentru femeile care au pierdut o sarcină sau un copil

Mai este necesar să fie introduse prevederi care să asigure că femeile care trec printr-o pierdere perinatală nu sunt cazate în apropierea saloanelor sau secțiilor cu nou-născuți.

“Acest lucru ar putea implica crearea unor zone separate în spitale sau implementarea unor politici care să asigure plasarea femeilor respective în zone cât mai îndepărtate de sunetele produse de nou-născuți.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Cursuri obligatorii de educație prenatală

Iar cursurile de pregătire ar trebui să devină obligatorii pentru toate femeile însărcinate.

“Este important ca aceste cursuri să se concentreze pe furnizarea de informații pozitive și împuternicitoare, care să încurajeze femeile să aibă încredere în capacitățile propriului corp.

În prezent, seminarele livrate de instituțiile medicale, private sau publice, pun accentul preponderent pe pericole și riscuri în sarcină și la naștere, fapt ce creează anumite blocaje în corp, trezesc sentimentul de frică și anxietate.”

Autor: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Alte recomandări indicate în studiu pot fi văzute aici.

Fiecare femeie are dreptul la o experiență medicală bazată pe respect, empatie și demnitate, mai ales într-un moment atât de important precum nașterea. Cu această convingere, în cadrul celor #16Zile împotriva violenței de gen, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), în parteneriat cu AGORA, a lansat campania de sensibilizare și conștientizare a violenței obstetrice și ginecologice – o inițiativă care își propune să aducă în prim-plan o realitate dură, dar să ofere și soluții pentru o experiență mai empatică pentru femei.

„Grija vindecă ceea ce frica distruge!” Alătură-te campaniei de informare și sensibilizare împotriva violenței obstetrice și ginecologice (VOG)

Fiecare femeie are dreptul la o experiență medicală bazată pe respect, empatie și demnitate, mai ales într-un moment atât de important precum nașterea. Cu această convingere, în cadrul celor #16Zile împotriva violenței de gen, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) în parteneriat cu AGORA a lansat campania de sensibilizare și conștientizare a violenței obstetrice și ginecologice – o inițiativă care își propune să aducă în prim-plan o realitate dură, dar să ofere și soluții pentru o experiență mai empatică pentru femei.


 

„Grija vindecă ceea ce frica distruge! Alătură-te campaniei sociale privind violența obstetrică și ginecologică”, este îndemnul CPD. 

Simbolul acestei campanii este trandafirul roz născut din dorința de a pune capăt abuzurilor #metoo din sălile de travaliu și de naștere. Trandafirul roz reprezintă vulnerabilitatea și povestea fiecărei femei care a avut de îndurat o experiență dureroasă fie în timpul nașterii sau la consultațiile din cabinetul ginecologic.

Simbolul trandafirului roz a pornit din campania „Revoluția Rozelor: 16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”, fondată în 2011 de Jesusa Ricoy, activistă în domeniul nașterii și a drepturilor femeilor. De atunci, mișcarea a căpătat o amploare tot mai mare, iar, în prezent, peste 30 de țări organizează acțiuni anuale în perioada 25 noiembrie – 10 decembrie. 

Această mișcare pacifistă se opune violenței și lipsirii de respect din partea personalului medical în perioada sarcinii, nașterii și postpartum dar și în cabinetul ginecologic de zi cu zi. În fiecare an, femeile care au trecut prin astfel de experiențe duc un trandafir roz la instituția unde au suferit abuzul, ca un act de protest și de vindecare. Este un moment de reflecție, de recunoaștere a suferinței întru obţinerea unei îngrijiri obstetrice decente şi sigure.

Ce este violența obstetrică și ginecologică (VOG)?

Violența obstetrică și ginecologică nu se referă doar la acte fizice sau la utilizarea forței. Ea include și abuzuri mai subtile, cum ar fi lipsa consimțământului informat al femeii în timpul procedurilor medicale, tratamente umilitoare, tonuri dure sau ignorarea deciziilor pacientei. 

Aceasta poate apărea în timpul vizitelor ginecologice, unde femeile nu sunt întotdeauna informate despre opțiunile disponibile, cât și în timpul sarcinii sau al nașterii, când intervențiile medicale sunt efectuate fără explicații clare sau fără a ține cont de dorințele femeilor. Având la bază practica internațională, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) a dezvoltat o definiție extinsă a acestui termen, aplicată în studiul „Fără voce. Fără lege.Fără dreptate.”, potrivit căreia „violența obstetrică și ginecologică se referă la abuzul verbal, fizic și/sau sexual manifestat de către personalul medical și auxiliar prin constrângere, umilire și/sau agresiune în timpul controlului medical ginecologic, în timpul travaliului și/ sau la naștere, precum și în timpul procedurilor ginecologice”. 

De ce este important să vorbim despre acest subiect?

În Republica Moldova, violența obstetrică este încă un subiect insuficient discutat. Studiile CPD arată că:

  • Doar 60% dintre femei sunt informate despre acest termen.
  • 66% dintre ele consideră că aceste practici sunt frecvente.

Este clar că tăcerea nu este o soluție. Prin această campanie, femeilor li se oferă voce, se atrage atenția asupra drepturilor lor, ca, într-un final, să se schimbe sistemul medical.

Campania „Grija vindecă ceea ce frica distruge!” aduce în prim-plan un spot video emoționant, care dă glas poveștilor femeilor ce au trecut prin experiențe dureroase, dar și speranței pentru un viitor mai bun. Spotul video al campaniei surprinde atât umbrele unui sistem ce poate răni, cât și lumina pe care o aduc acei medici care aleg să practice cu suflet, nu doar cu știință. 

Ce ne dorim să obținem prin această campanie? 

Această campanie este despre NOI TOȚI: femeile care devin mame, comunitatea medicală și cei care pot contribui la construirea unui sistem bazat pe valori umane autentice. Vrem ca fiecare femeie să se simtă în siguranță, să fie respectată și auzită în timpul oricărui act medical. Vorbim despre conștientizare, despre curajul de a spune „nu e normal” atunci când granițele respectului sunt încălcate. 

Ne dorim să le oferim femeilor cunoașterea drepturilor lor, să le ajutăm să fie pregătite și să știe că merităm mai mult – o îngrijire bazată pe empatie și profesionalism.

Mai mult decât atât, tindem spre un dialog sincer și respectuos între paciente și personalul medical, unde comunicarea devine un pilon al încrederii, iar tratamentul uman rămâne esențial.

Aceasta este misiunea noastră: să punem capăt tăcerii, să construim încrederea și să transformăm experiențele medicale în momente demne de respect și umanitate. Deși acest tip de violență constituie o încălcare gravă a drepturilor omului, punând în pericol integritatea fizică și dreptul la viață și sănătate al femeilor, Republica Moldova nu a abordat suficient această problemă. Astfel, în cadrul celor 16 zile de campanie, vor fi prezentate datele obținute, pentru prima dată în țară, cu privire la amploarea acestui fenomen.

Alătură-te campaniei pe rețelele de socializare: CPD și Agora.

Despre CPD

Creat în 1998, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) este o organizație non-guvernamentală care promovează egalitatea de gen și drepturile femeilor. Prin inițiativele sale, CPD își propune să creeze o societate bazată pe respect, echitate și șanse egale pentru toți. De-a lungul anilor, CPD a devenit un pilon important al schimbării, susținând femeile din întreaga țară și încurajându-le să-și revendice drepturile.

Femeie arestată pentru moartea fiului ei, uitat în mașină, în plină caniculă

O femeie din SUA a fost arestată în cursul acestei săptămâni, după ce a fost acuzată pentru moartea fiului ei adoptiv, în vârstă de cinci ani. Copilul a fost închis în mașină, în plină caniculă, timp de șapte ore, conform NBC News.

Potrivit Poliției din Omaha, statul Nebraska, femeia în vârstă de 40 de ani, pe nume, Juanita Pinon a fost pusă sub acuzare, după ce copilul a fost găsit în mașină, miercuri dupăamiază, în jurul orei 17:00.

Autoturismul era într-o parcare din apropierea salonului de înfrumusețare la care lucra Pinon, a spus Chris Gordon, purtătorul de cuvânt al Poliției, pentru NBC News, conform AK-24.

Băiețelul a fost lăsat în mașină timp de aproximativ 7 ore, în timp ce mama lui vitregă era la muncă. Conform Poliției, minorul a fost dus de urgență la spital, dar nu a mai putut fi salvat. De asemenea, femeia a refuzat le spună agenților dacă a lăsat intenționat copilul în mașină sau dacă a fost o greșeală.

În urmă autopsiei se va află dacă băiețelul a murit din cauza expunerii la căldură sau din altă cauza, a mai spus Chris Gordon.

În Omaha, zilele trecute temperaturile au atins 89 de grade F (32 de grade Celsius). Dar „temperatura din interiorul mașinilor poate fi mult mai mare decât afară”, a spus Janette Fennell, fondatoare și președinte al organizației KidsAndCars.org.

Gândițiva la temperatura din interiorul unui vehicul precum o seră. Ai un vehicul, este multă sticlă în el și apoi, în funcție de unghiul în care te afli față de soare, se încălzește foarte repede”, a spus ea, adăugând deschiderea geamurilor deschise nu este suficientă pentru a răci o mașină.

„De fapt, am documentat decese în cazul în care temperaturile de afară au ajuns și până la de 60 de grade C,” a mai spus această.În 2024, cel puțin 10 copii au murit în SUA din cauza caniculei, după ce au fost uitați în mașini.

#stilunic – Ion Orlov:”Eu nu înțeleg de ce alegeți acest stil de haine, nu le pot suporta!”
Articolul anterior
Criză în Europa? Francezii au început să economisească la vin, spaniolii – la unt, iar nemții – la carne
Articolul următor