Toto Cutugno, artistul italian iubit de întreaga lume, s-a stins la vârsta de 80 de ani, în urma suferințe incurabile. Piesele artistului din platforma Youtube sunt luate cu asalt de internauți și mii de comentarii scrise în amintirea îndrăgitului artist.
Italieni, ruși, argentinieni, americani, brazilieni, ucraineni, spanioli, serbi, români etc – mesaje lăsate în zeci de limbi – pentru artistul care a unit, prin muzică și iubire, oameni din diferite colțuri ale planetei.
Toto Cutugno (prenumele său real fiind Salvatore) – compozitor, instrumentist, cântăreţ – s-a născut la 7 iulie 1943, la Fosdinovo, Toscana, Italia. La câteva luni de la naşterea sa, familia s-a mutat în La Spezia. Pasionat de muzică din copilărie şi încurajat de tatăl său, a început să studieze bateria şi să cânte în diverse grupuri muzicale locale. Ulterior a învăţat să cânte la acordeon, pian şi chitară, iar la 13 ani câştiga locul al treilea la un concurs regional de muzică.
Până la 19 ani a interpretat (ca baterist) cu diferite grupuri locale, ulterior a intrat într-un grupul condus de maestrul Manusardi, care i-a propus un turneu de şase luni în Finlanda. În 1966, întors în Italia, Cutugno a pus bazele propriului său grup – Toto e i Tati – având un repertoriu alcătuit din melodii compuse de el. În 1970, cu acest grup a înregistrat primul disc, „Questo fragile amore”, iar melodia compusă de el, „Ahi! Che male che mi fai”, a participat la festivalul de la Sanremo, interpretată de formaţia I Ragazzi Della Via Gluck.
Toto Cutugno devenit cunoscut şi în Franţa în calitate de compozitor, melodia sa „Africa” a fost preluată, în 1975, de Joe Dassin, cu titlul „L’ete Indien”. Această melodie s-a bucurat de un succes extraordinar în întreaga lume, fiind înregistrată în peste 350 de variante. Un an mai târziu, faima lui Cutugno ca autor a crescut tot datorită lui Joe Dassin, pentru care a compus o altă melodie intitulată „Et si tu n’existais pas”, potrivit Agerpres.
Din acel moment, a început să scrie melodii pentru mulţi artişti în vogă – Mireille Mathieu, Johnny Halliday, Michel Sardou, Claude François, Sheila, Domenico Modugno, Gigliola Cinquetti, Joe Dassin, Dalida, Michel Sardou, Adriano Celentano, Gianni Nazzaro, Ricchi e Poveri, Paolo Mengoli, Ornella Vanoni, Stefano Borgia, Luis Miguel, Sandro Giacobbe, Claudia Mori, Drupi, Ray Charles, Peppermint 2, Carene Cheryl, Robert Carpentier, Vicky Leandros, Petula Clark, Olivia Newton John, Marcella, Santino Rochetti, Giorgio Moroder.
Tot în 1976, Cutugno a participat pentru prima dată la Festivalul de la Sanremo cu grupul Albatros, cu melodia „Volo az 504” unde a ocupat locul al treilea. În 1978, a scris melodia „Donna, donna mia”, care a ajuns în scurt timp pe locul întâi în Hit Parade. În aceeaşi perioadă a scris şi prima melodie pentru Adriano Celentano cu titlul „Soli”, care a rămas pentru câteva luni pe primul loc în topul vânzărilor în Italia. Un an mai târziu a lansat primul său LP – „Voglio l’anima”.
Anul 1980 este cel în care Cutugno a ocupat locul 1 la Festivalul de la Sanremo cu melodia „Solo noi” şi la Festivalul „Yamaha Song International” din Tokyo – cu melodia „Francesca non sa”. Tot în 1980 a scris toate melodiile de pe LP-ul de mare succes „Un po’ artista, un po’ no” pentru Adriano Celentano. A urmat, în 1981, al doilea LP, „La mia musica”.
În 1983, Toto Cutugno a câştigat Festivalul de la Sanremo cu melodia „L’italiano”, preluată şi tradusă de-a lungul timpului de mulţi interpreţi în diverse limbi. Albumul „L’italiano” s-a vândut în milioane de exemplare, făcându-l cunoscut pe artist în întreaga lume. Anul următor, a participat la Sanremo cu melodia „Serenata” care a ocupat locul al doilea. Pentru albumul „L’italiano”, a primit, în 1986, premiul pentru cel mai bine vândut disc italian din lume timp de cinci ani
Anul 1987 a însemnat participarea sa la Sanremo cu mai multe melodii – în calitate de cantautor cu „Figli”, ocupând locul 2; în calitate de compozitor cu „Io amo” (interpretată de Fausto Leali), „Canzone D’amore” (interpretată de Ricchi e Poveri), „Il sognatore” (interpretată de Peppino di Capri) şi „Io…per le strade di quartiere” (interpretată de Franco Califano). Tot atunci a scos albumul „Mediterraneo”, premiat cu discul de aur şi de platină.
În 1990 Toto Cutugno a obţinut pentru a cincea oară locul al doilea ca interpret la Sanremo cu melodia „Gli amori” pe care a cântat-o împreună cu Ray Charles. În acelaşi an, a câştigat marele premiu la Eurovision cu melodia „Insieme: 1992”.
De-a lungul carierei, Toto Cutugno a compus peste 400 de melodii cântate în întreaga lume de mari artişti, a înregistrat 18 albume şi a vândut peste 100 de milioane de discuri pe întreg mapamondul. Din discografia lui Toto Cutugno amintim: ”Albatros” (1976), ”Come ieri, come oggi, come sempre” (1978), ”La mia musica” (1981), ”L’italiano” (1983), ”Azzura malinconia” (1986), ”Voglio l’anima” (1987), ”Innamorata, innamorato, innamorati” (1987), ”Mediterraneo” (1987), ”Toto Cutugno” (1990), ”Insieme 1992” (1990), ”Non e facile essere uomini” (1992), ”Voglio andare a vivere in campagna” (1995), ”Canzoni nascoste” (1997), ”Il treno va” (2002), ”Cantando” (2004), ”Come noi nessuno al mondo” (2005), ”Un falco chiuso in gabbia” (2008), ”I Miei Sanremo” (2010)
