Irina Rîngaci, una dintre cele mai strălucitoare stele ale sportului moldovenesc, își sărbătorește astăzi, 23 august, ziua de naștere.
Irina Rîngaci, una dintre cele mai promițătoare luptătoare din Republica Moldova, a trecut printr-o perioadă dificilă la Olimpiada de la Paris. Într-un interviu exclusiv pentru Real Media, Irina a vorbit despre provocările cu care s-a confruntat, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic, scrie realitatea.md.
Campioană mondială și europeană la lupte, Irina a cucerit inimile tuturor prin talentul, dedicarea și perseverența ei. La doar 23 de ani, ea a reușit să obțină titluri importante și să devină un exemplu pentru tinerii sportivi din întreaga lume.
„La moment nu sunt bine și nu sunt gata să vorbesc despre asta. Este foarte greu, psihologic”, a mărturisit Irina, sugerând că experiența olimpiadei a fost mult mai complexă decât pare la prima vedere. „Cu câteva zile înainte de olimpiadă am dat peste o boală și am fost pusă pe antibiotice. Eram forțată să le iau, chiar și în ziua luptelor eram pe antibiotice. Nu eram eu, eram fără puteri. Nu vreau să justific evoluția modestă, dar acesta este adevărul.”
Întrebată dacă simte că a dezamăgit pe cineva, Irina a fost sinceră: „Da, am fost judecată tare rău pentru evoluția mea. Lumea a avut mari așteptări, am încercat să fac față, dar a fost greu. Doar antrenorul știe prin câte treceam acolo la Paris. Acum sunt mai bine, dar tot pe antibiotice. Am revenit pe saltea și fac antrenamente ușoare.”
Irina trece acum printr-o reabilitare completă, atât fizică, cât și psihologică. „Am nevoie de reabilitare, fizioterapie, s-au adunat traume de demult, am mari probleme cu genunchiul și umărul. Vreau să le mulțumesc unor oameni tare buni. Am fost încurajată de domnul Dermenji, domnul Ghiorghiu și Victor Ciobanu.”
Întrebarea care persistă este dacă Irina simte că ar fi putut face mai mult la Paris. Răspunsul ei este încărcat de emoție și regret: „Dacă nu se putea, nu mă închideam în mine după înfrângere. Știi, după două minute de luptă, în mintea mea eu așteptam să vină olimpiada. A fost o clipă tare grea pentru mine, fiindcă eu vroiam, dar corpul nu mă ajuta.”
