În ultimul timp observ în jurul meu tot mai multe femei afectate de sindromul “fuga de singurătate”. Unele dintre ele rămân ancorate în relaţii care le fac mai mult rău, în relaţii toxice, alături de bărbaţi care nu le mai apreciază şi nu le mai oferă afecţiunea de care au nevoie. Altele încearcă din răsputeri “să facă rost” de un bărbat care să le stea alături, mergând pe principiul ”oricare este destul de bun, bărbat să fie”, numai să nu fie singure.
Nu aş vrea să fiu înţeleasă greşit, nici nu le condamn pe aceste femei, nici nu încurajez singurătatea. Fiecare îşi face propriile alegeri în viaţă, alegeri pe care şi le asumă.
Este adevărat ca suntem construiţi pentru a avea pe cineva alături. Este adevărat că oricât de fericite am fi ne simţim goale pe dinăuntru dacă nu avem o iubire unde să debarcăm, acasă. Avem nevoie de un umăr pe care să plângem, avem nevoie de un surâs dimineaţa şi de un “noapte bună” seara. Perfect de acord!
Este adevărat că suntem, într-o oarecare măsură, condiţionaţi social să ne căsătorim.
Dar la fel de adevărat mai este şi faptul că avem o singură viaţa şi suntem datori să o trăim aşa cum vrem. Nu suntem obligaţi să trăim viaţa altcuiva, nici pe cea a celui de lângă noi, nici viaţa pe care societatea vrea să o trăim. Nu va recomand să fiţi rebeli ci să vă gândiţi de fiecare dată la ceea ce vă doriţi cu adevărat!
Revenind la singurătate, personal consider că dacă am face o analiză a avantajelor şi dezavantajelor acestui fapt de viaţă, şi dacă am învăţa să luăm ce este mai bun din ceea ce ni se întâmplă, cu siguranţa, singurătatea nu ar mai fi atât de neagră pe cât pare.
Sunt momente în viaţa fiecăruia dintre noi când suntem singuri, ori pentru că aşa am ales, ori pentru că nu am avut altă alternativă, ori pentru că am fost abandonaţi. Indiferent care ar fi motivul, singurătatea poate fi şi benefică. Este momentul în care poţi dezvolta o relaţie unică, pe care este necesar să o ai tu cu tine, este momentul autocunoaşterii, al creşterii şi dezvoltării personale. Afli cine eşti, ce îţi doreşti, unde vrei să ajungi, cât de departe sau aproape eşti de scopul tău şi mai ales pe cine vrei să ai alături, pe drumul tău. Pentru că eu vorbesc despre singurătatea pe perioadă determinată. Dacă vreţi, singurătatea dintre două relaţii.
Oricât de grea ar fi această perioadă, şi este cu adevărat grea, este şi foarte necesară. Dacă veţi plonja într-o altă relaţie, la scurt timp după ce abia aţi încheiat una, cea din urma va fi sortită eşecului. Acesta este momentul redescoperirii, al reîntâlnirii cu voi, cea de acum, cu nevoile, dorinţele, visele de acum, nu de acum câţiva ani, nu cele preluate de la fostul partener.
Mai mult de atât, acceptarea acestei perioade, ca făcând parte din viaţa, conduce la o maturitate emoţională care-şi va spune cuvântul în alegerea partenerului potrivit, alături de care puteţi avea o relaţie sănătoasă. O relaţie sănătoasă presupune şi independent, şi libertate. O femeie care nu poate trăi singura, care devine dependenţă de fiecare partener, nu va putea să-i ofere acestuia nici libertatea, nici independenţa de care orice om are nevoie, chiar şi femeia.
Un avantaj major al acestei perioade este ca ne “obligă” să învăţăm să trăim singure, să luăm decizii singure, să alegem singure, să ne asumăm ceea ce am decis şi să ne trezim în fiecare dimineaţă doar pentru noi. Toate acestea vor deveni atuul nostru în viitoarea relaţie.
Text: Loredana Andrei, Psiholog
