Steriletul este, după anticoncepţionalele orale pe bază de hormoni, cea mai folosită metodă contraceptivă feminină. Este un obiect special conceput pentru a fi montat în uter, unde poate rămâne câţiva ani cu scopul prevenirii sarcinii.
Steriletul este de două tipuri: bioactiv cu argint, cupru sau substanţe hormonale şi inert din plastic sau oţel.
Steriletul implică şi el o serie de riscuri, ca toate dispozitivele intrauterine. Poate determina creşterea sângerărilor şi durerilor din timpul menstruaţiei, şi implicit riscul de anemie şi pierderi mari de sânge.
Steriletul este contraindicat femeilor care au anemie, dismenoree sau alte sângerari uterine nediagnosticate.
Fiind plasat în cavitatea uterină, steriletul poate duce la afectarea structurii colului uterin. De aceea, nu este recomandat femeilor care nu au născut sau nu au avortat niciodată.
Steriletul lasă o „portiţă” strâmtă între interiorul uterului şi vagin (prin firele de control), putând astfel cauza infecţii uterine sau afecţiuni inflamatorii pelvine. De aceea, nu trebuie să-l foloseşti dacă ai raporturi sexuale neprotejate sau cu numeroşi parteneri, sau dacă ai avut o boala venerică în ultimul an.
Steriletul creşte riscul sarcinilor extrauterine şi este contraindicat femeilor care au avut în antecedente o sarcină extrauterină.
Eficienţa steriletului ca sistem contraceptiv este de 99%. Există prejudecată că steriletul ar putea incomoda actul sexual, dar acesta este un mit, deoarece steriletul este implantat în uter, nu în vagin. Dacă îl simţi totuşi, înseamnă că acesta şi-a modificat poziţia şi este necesar un control medical.
Steriletul de cupru reduce mişcarea spermatozoizilor, cel hormonal acţionează la fel ca şi anticoncepţionalele, modificând endometrul şi impiedicând fecundarea.
Femeile care folosesc sterilet trebuie să verifice anual starea dispozitivului.