Profund copleşită de amintirile şi emoţiile unei mame în clipele în care urmează să-şi pună bebeluşul întâia dată la sân, vedeta a dezvăluit pe blogul său cum a debutat procesul de alăptare a baiţelului său, Alexandru, cu ce probleme s-a confruntat la început, cum a depăşit suferinţele, dar şi cum i-a marcat sufletul aceste momente unice din viaţa sa. Cu siguranţă, cele povestite de Adela sunt o sursă utilă de sfaturi practice, preţioase, pentru toate mămicile în aşteptarea bebeluşilor.
,,Mi l-au adus în salon înfaşurat intr-un prosopel albastru. Nu trecusera 40 de minute de cand nascusem. Eram inca ametita, teribil de obosita si tot ce imi doream era sa dorm. In clipa in care l-am vazut cuibarit in bratele mele, caci abia acum il vedeam cu adevarat, am inceput sa plang si in acelasi timp sa scot, parca cu alt glas, acela de mama, cuvinte ce se faceau punte intre noi doi. Inima mea, sufletul meu, dragostea mea, puiul meu. Insa puiului meu ii era atat de foame incat putin ii pasa de emotia mamei lui. Doamne, ce moment!’’, spune Adela Popescu.
,,Urma sa imi alaptez copilul. Ma emotionez mai tare acum amintindu-mi, atunci eram amandoi purtati de instinct si nu era loc de romance. Deloc. Dragostea mea, sufletul meu, inima mea, puiul meu mic, cu ochii inca umflati si pielicica transparenta s-a infipt hotarat cu gurita in sanul meu ,incat, in acel moment, am inteles cu adevarat ca de aici incolo am o singura responsabilitate: viata lui!’’
,,Treaba cu alăptarea, dragile mele, nu e deloc uşoară”
,,Daca despre nastere aveam deja o parere, o optiune clara, in privinta alaptarii, va spun sincer ca nici nu m-am sinchisit sa imi fac una. Parea totul rezolvat de natura. Trebuia doar sa fiu disponibila pentru fiul meu in timp ce el manca linistit si ma privea in ochi cu dragoste. Atat. Stiti scenele acelea din filme cu mama zambitoare, perfect coafata, fara cearcane, tinand la piept un bebelus cu ochi albastri si parul blondut carliontat, mancand linistit din sanul ferm al ei? Ei bine, la noi nu a fost deloc asa. Cel putin nu la inceput.’’
,,Imediat dupa nastere, poate si putin inainte, apare colostrul. Practic, pana se instaleaza lactatia, adica in a treia sau a patra zi in cazurile fericite, aceste picaturi de colostru sunt suficiente pentru bebelusi, ei avand inca rezerve de hrana din burtica.”
Prima lecţie din viaţă – alăptarea
,,La maternitate, impreuna cu consultatii in lactatie prezenti, la fiecare trei ore incercam sa ii predam bebelusului prima lectie importanta din viata lui. Alaptarea.”
,,Lui Alexandru nu i-a placut deloc sanul meu stang. Pur si simplu. Cu dreptul nu avea nimic, dar nici nu prea stia ce sa faca cu el. Il molfaia in fel si chip, il pupa, il voia, il dezmierda, dar habar nu avea cum sa se „prinda” corect de el. Caci va spun din toata inima, pe locul doi ca importanta dupa aparitia lactatiei este sa va invatati puiul sa se ataseze corect la san. O prindere gresita aduce prapadul dupa ea. Dureri cumplite, refuzul vostru sistematic de a-l mai hrani, si inevitabil incetarea lactatiei. Revenind, bebe nu voia sanul stang si basta. Fiecare masa ma frustra putin cate putin si incepusem sa cred ca am eu o problema, ca nu voi fi o mama buna pentru puiul meu. Asadar, dupa doar doua zile ma gaseam in situatia in care de la un san nu voia sa manance iar de la celalalt nu prea stia cum.”
,,Minunea s-a întâmplat într-o dimineaţă pe la 4:00”
,,Atunci cand asistenta mi l-a adus pe pici si mi-a propus sa incercam o noua pozitie de alaptare, el pe spate si eu intinsa intr-o parte. A insistat sa folosesc un mamelon de silicon pe care il refuzasem sistematic, dar pe care, din lipsa de speranta, acum ma hotarasem sa il incerc. Pentru prima data Alexandru a mancat de la sanul stang. Aproape mi-au dat lacrimile de fericire. Eram atat de incantata ca nici nu mai simteam rana ce se instala la celalalt san. A treia zi, deci, baietelul meu mancase stereo. La plecarea din maternitate lactatia deja se instalase ramanand doar sa o stimulez prin atasari dese la cerere.
,,A urmat o perioada grea.”
Pe langa noptile nedormite, teama ca nu ma voi descurca, si slabiciunea corpului, mandra si hotarata se instala in casa mea furia laptelui. Sani angorjati, mameloane cu ragade, extra sensibilitate la atingere, lacrimi la alaptat. Imi amintesc si acum teroarea ce ma cuprindea atunci cand urma sa imi hranesc copilul.
Dar nu am renuntat, desi nu putine au fost momentele in care inmugurea parca un gand…Am urmat cu religiozitate toti pasii ce mi-au fost recomandati. Comprese calde inainte de alaptare si reci dupa. Comprese cu varza, masaje ale sanilor sub dus. Pompa de muls a fost si ea foarte utila in perioada aceea. Stimula ceea ce baietelul meu nu putea. Toata tarasenia a durat inca trei zile. Am ramas totusi cu usturime puternica la atingere, chiar daca intre timp invatase sa se ataseze foarte bine.
Dragi mamici, daca doriti sa va alaptati copiii, puteti sa o faceti. Va spune o mama cu vechime de…doua luni. Stiu ca e greu, stiu ca va doare teribil, stiu ca vreti sa renuntati, dar aveti incredere ca va trece. Durerile vor disparea si lapticul va fi exact cat are bebe nevoie’’, dezvăluie tânăra mămică.
Continuarea articolului o poţi citi aici.
